Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 20/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA 20/
Ședința publică din 12 martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism
Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin procuror G
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.15/CC din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 1058/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat în vederea pregătirii apărării.
Recurentul inculpat este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Potrivit art. 140/3 Cod procedură penală, s-a procedat la ascultarea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în proces verbal ce a fost atașat la dosar.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond respingerea propunerii de arestare și înlocuirea acesteia cu o altă măsură. Arată că inculpatul dorește să colaboreze cu organele de anchetă și regretă fapta.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legale și temeinice, arătând că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă și de aproximativ un an comercializează droguri.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, a fost forțat să vândă droguri, nu a dorit să facă trafic și nici să-și strice viitorul.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.15/CC din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr-, s- admis propunerea DIICOT, Serviciul Teritorial Pitești și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului fiul lui și, născut la data de 11.09.1985, în B, domiciliat în B,-,.31,.1,.41, sector 3, flotant în B,-, - C,.1, 17, sector 3, CNP -, pe o perioadă de 29 de zile de zile, începând cu 10.03.2009 și până la 07.04.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.14 din 09.03.2009 a DIICOT - Serviciului Teritorial Pitești, s-a dispus începerea urmăririi penale față de; prin ordonanța nr.17/D/P/2009 din 10.03.2009, s-a dispus reținerea lui pe 24 de ore, începând cu 09.03.2009, ora 18,30 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de vânzare de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin 1 și 2 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că în perioada de 04.03-09.03.2009 inculpatul a oferit spre vânzare, ori a vândut, fără drept, în schimbul sumei de 850 lei, cantitatea de 3,75 gr.drog de mare risc (heroină), învinuitului și colaboratorului sub acoperire, fiind surprins în flagrant de către organele de urmărire penală.
Tribunalul a constatat că în cauză este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 din Codul d e procedură penală, existând indicii temeinice de natură a duce la presupunerea că inculpatul - a săvârșit fapta ce îi este imputată, acestea rezultând din declarația denunțătorului, declarațiile martorilor, (fila 84), (fila 87), (fila 89), declarația învinuitului, declarația inculpatului, procesul verbal de surprindere în flagrant din 9.03.2009, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire
Prima instanță a constatat incidența în cauză și a dispozițiile art. 148 litera f din Codul d e procedură penală întrucât, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă pe de o parte din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, iar pe de altă parte din perturbarea ordinii sociale și morale în colectivitate și insecuritatea care s-ar crea în rândul cetățenilor prin lăsarea inculpatului în stare de libertate.
S-a apreciat că măsura arestării preventive se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal așa cum cere art.136 alin. 1 din Codul d procedură penală; la alegerea măsurii avându-se în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al infracțiunii, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și urmează cursuri universitare nu justifică, în opinia tribunalului, cercetarea acestuia în stare de libertate.
În consecință, s-a admis propunerea formulată de procuror și în baza art. 146, 149/1, 148 lit f) din Codul d e procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 10.03.2009 și până la data de 07.04.2009, inclusiv.
Împotriva încheierii, în termen legal, declarat recurs inculpatul care, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, pentru a i se da posibilitatea să colaboreze cu organele de anchetă. În ultimul cuvânt inculpatul a susținut că a fost forțat să vândă droguri.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3, curtea constată că recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în prezent recurentul inculpat - este cercetat pentru comiterea infracțiunii de vânzare de droguri de mare risc prevăzută și pedepsită de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, constând, în esență, în aceea că în perioada 4.03.-9.03.2009, a oferit spre vânzare sau a vândut, în schimbul sumei de 850 lei, cantitatea de 3,75 gr. heroină ( drog de mare risc) învinuitului - și colaboratorului sub acoperire desemnat în cauză, fiind surprins în flagrant de organele de urmărire penală.
În conformitate cu dispozițiile art.1491alin.10) din Codul d e procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în alineatul 1), judecătorul dispune prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată care nu poate depăși 30 de zile. Alineatul 1) al textului de lege menționat prevede că arestarea inculpatului se dispune numai după ascultarea acestuia, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 - care se referă la existența probelor sau indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală - și există vreunul din cazurile prevăzute în art.148 din Codul d e procedură penală.
Raportând dispozițiile legale susmenționate la speța dedusă judecății, curtea constată că probele sau indiciile temeinice la care se referă art.143 din Codul d e procedură penală există, - acestea rezultând, așa cum a reținut și instanța de fond, - din denunțul și declarația denunțătorului, declarația învinuitului -, declarațiile martorilor, și ( filele 84, 87, 89 dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului ( recurentul din prezenta cauză), procesul-verbal de surprindere în flagrant din 9.03.2009, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul-recurent a comis infracțiunea pentru care este cercetat de procuror.
În privința condițiilor prevăzute în art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, care au constituit temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive, curtea constată că și acestea sunt întrunite.
Într-adevăr, recurentul-inculpat - este bănuit de comiterea unei infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la această din urmă condiție, relevante sunt, pe de o parte, natura și gravitatea infracțiunii, modul și împrejurările în care se reține că a fost comisă, perioada de timp în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională ( întreruptă din motive independente de voința sa, urmare intervenției organelor de poliție), iar pe de altă parte, insecuritatea care s-ar crea în rândul cetățenilor prin lăsarea în libertate a inculpatului și credința că justiția nu acționează eficient atunci când este sesizată cu săvârșirea de către anumite persoane a unor fapte grave, de natură a perturba ordinea socială și morală în colectivitatea din care face parte și recurentul.
La alegerea măsurii preventive, prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute în art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, inclusiv cele referitoare la persoana inculpatului-recurent, apreciind corect că împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și urmează cursuri universitare nu justifică cercetarea acestuia în stare de libertate, buna desfășurare a procesului penal impunând menținerea sa în stare de arest preventiv.
Susținerea recurentului-inculpat în sensul că nu a dorit să facă trafic cu stupefiante și că a fost forțat să vândă heroină, urmează a fi verificată cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, recursul de față având ca obiect, exclusiv, verificarea legalității și temeiniciei încheierii, sub aspectul luării măsurii arestării preventive, respectiv dacă sunt îndeplinite cerințele art.143 și ale art.148 din Codul d e procedură penală.
În consecință, reținând că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond și, constatând că măsura arestării preventive dispusă în cauză la propunerea procurorului este legală și temeinică, fiind în concordanță și cu dispozițiile art.5 paragraful 3 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, recursul declarat de inculpat se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, din care, 100 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.15/CC din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
3 ex.
Jud.fond:.
20.03.2009.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
