Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 231/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 28546/3/2009
1615/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.231
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 02.07.2009, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărători aleși - și, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentul-inculpat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și depunerea la dosar a motivelor de recurs.
Reprezentantul parchetului arată că nu opune încuviințări probei solicitate de recurentul-inculpat.
Curtea, deliberând, admite și administrează proba astfel cum a fost formulată și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii Tribunalul București din data de 02.07.2009, având în vedere atât aspecte de ordin procedural, cât și aspecte legate de fondul cauzei.
Arată că în fața instanței de fond s-a invocat excepția nulității absolute a propunerii de prelungire a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului și că s-a avut în vedere la momentul invocării acestei excepții, faptul că la dosarul cauzei exista o propunere de prelungire a mandatului de arestare preventivă formulată de către un procuror care nu avea competența de a realiza acte de urmărire penală în ceea ce îl privește pe. Din actele dosarului de urmărire penală, reiese că procurorul desemnat pentru efectuarea urmăririi penale în prezenta cauză, este procurorul șef.
La propunerea de arestare preventivă, la fondul cauzei, nu exista nici un fel de act din care să rezulte o delegare de competență din partea acestui procuror care potrivit art.156 Cod de procedură penală, era unicul procuror care putea realiza propunerea de prelungire a mandatului de arestarea preventivă. Ulterior rămânerii instanței în pronunțare cu privire la această excepție și cu privire la fondul propunerii de prelungire a mandatului de arestare preventivă, se reține că reprezentantul parchetului, în persona procurorului de ședință, a depus la dosarul cauzei o copie a rezoluției de începere a urmăririi penale împotriva inculpatului, o copie care conține un referat al procurorului șef de secție, din care rezultă că i se desemnează în vederea completării urmăririi penale și un alt procuror, respectiv procurorul care a realizat propunerea de prelungire a mandatului de arestare preventivă.
Susține că adresa atașată la dosarul cauzei după rămânerea în pronunțare a instanței cu privire la această excepție, din punctul său de vedere, nu este de natură a suplini viciul de procedură din prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art.62 și 64 din Legea nr.302/2004, care reglementează principiile în baza cărora magistrații - procurorii din cadrul Ministerului Public își exercită activitatea, realizează actele de urmărire penală, stabilind principiul neintervenției și nerealizării nici unui fel de imixtiune în activitatea procurorului care realizează cercetarea penală, apreciază că acest înscris nu este de natură a acoperi acest viciu. În primul rând pentru că înscrisul nu este semnat de către procurorul șef, de procurorul ierarhic superior și nici de către procurorul care realizează urmărirea penală. Această încercare de suplinire a acestui viciu de procedură nu este de natură a institui legalitatea cu privire la modul în care s-a realizat această propunere de prelungire a mandatului de arestare preventivă.
Precizează totodată că de la prelungirea mandatului de arestare preventivă realizat în luna iunie 2009 pentru începutul lunii iulie 2009, propunerea de prelungire a mandatului de arestare preventivă conține o serie de activități care nu au fost îndeplinite sub nicio formă în această perioadă de 30 zile. Lipsa oricăror acte de urmărire penale față de persoana inculpatului, în această perioadă de 30 zile, atestă faptul că în cauză nu se mai impune păstrarea stării de arest preventiv. În această perioadă de 30 zile s-au prezentat de către organele de cercetare penală unele înscrisuri reprezentând procesele verbale de percheziție informatică. Această percheziție informatică nu s-a realizat în această perioadă de 30 zile, fapt care rezultă și din procesele verbale atașate volumului 7 al dosarului de urmărire penală, ci s-a realizat în prima lună de arestare preventivă a inculpatului, prin realizarea unor clone care ulterior au fost cercetate. Se apreciază că organele de cercetare penală încearcă într-un mod defectuos să arate instanței că în această perioadă de 30 zile, s-au realizat acte de urmărire penală, însă în realitate actul de urmărire penală ca atare nu a fost realizat în această perioadă de 30 zile, ci în perioada prelungiri anterioare.
Consideră că din punctul de vedere al parchetului, nu mai subzistă interesul cercetării în stare privativă de libertate a inculpatului.
Examinând încheierea recurată în paralel cu propunerea de prelungire a mandatului de arestare preventivă, deși propunerea de prelungire a mandatului de arestare preventivă se întemeiază pe dispozițiile lit.d și f ale art.148 C.P.P. apreciază că încheierea recurată este criticabilă doar sub aspectul literei f, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică care îl prezintă inculpatul.
În încheierea recurată, se arată faptul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, în temeiul dispozițiilor prev. de art.148 lit.d C.P.P. iar de pe altă parte, instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile prev. de lit.f ale art.148 C.P.P. cu privire la faptul că acesta ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care acesta este cercetat.
Apreciază că față de persoana inculpatului, față de natura infracțiunilor pentru care acesta este cercetat și față de împrejurarea că din dosarul cauzei nu există niciun fel de date concrete din care să rezulte că acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, care trebuie să fie apreciat în mod efectiv și nu prin examinarea limitelor de pedeapsă prev. de legiuitor pentru infracțiunea pentru care este cercetat. Pericolul pentru ordinea publică nu trebuie apreciat în mod abstract, ci trebuie relevat în mod concret atât față de persoana inculpatului, cât și față de modul în care s-a desfășurat până la acest moment urmărirea penală.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele persoanele ale inculpatului, vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale, face parte dintr-o familie organizată, este student, iar această privare de libertate este de natură să-i pericliteze și să-i îngreuneze instruirea la care acesta s-a angajat anterior arestării.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că toate actele procedurale au fost efectuate: percheziții informatice asupra tuturor inculpaților din acest dosar, audieri de martori, audierile inculpaților. De asemenea solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului, nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată. Ceilalți coinculpați sunt în stare de libertate, iar pentru egalitatea de tratament, solicită ca urmărirea penală și judecarea inculpatului să aibă loc cu acesta în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpatul. Cu privire la excepția invocată, în sensul că sesizarea instanței cu propunerea de prelungire arestării preventive s-a efectuat de către un alt procuror decât cel care era investit cu soluționarea acestei cauze, apreciază că un procuror care este plecat din țară, desemnează pentru a efectua în continuare actele de urgență în lipsa acestuia, ceea ce s-a întâmplat și în cauza de față. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, o percheziție informatică durează în timp, iar faptul că o parte din procesele verbale de redare a documentelor extrase din calculator nu prezintă relevanță, fiind doar o parte. Chiar dacă se susține că profilul inculpatului era de natură să convingă instanța că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, dar acest pericol rezultă din preocuparea și interesul acestuia în desfășurarea activității infracționale, respectiv criminalitate informatică, care nu s-a limitat numai la accesul neautorizat în sisteme informatice ci a fost preocupat în mod constant, pe o perioadă îndelungată de timp, până la descoperirea lui de către organele judiciare și în procurarea de date de identificare a unor cărți de credit prin metoda skimming și utilizarea de dispozitive artizanale și urmarea acestei activități a creat un prejudiciu de - USD. De asemenea, la momentul arestării preventive s-a avut în vedere nu numai pericolul pentru ordinea publică, ci și faptul că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, o probă în acest sens fiind aceea că a aruncat laptop-ul tocmai pentru a nu fi descoperită activitatea sa infracțională.
Apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil al privării de libertte, întrucât este o cauză complexă, iar infracțiunile de criminalitate informatică au devenit cele mai complexe și care proliferează nu numai la nivel național și ci la nivel internațional. Consideră că inculpatul lăsat în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, iar urmărirea penală nu este finalizată, fiind necesară menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor în sensul că doar a vizitat niște site-uri, a făcut-o din teribilism, activitatea sa nu a adus nici un fel de câștig ilegal, a colaborat cu persoane din străinătate, a construit site-uri, a făcut campanii de marcketing, dar nu a vândut date ale unor cărți de credit și nu i-a adus nici un profit. Solicită să fie judecat în libertate pentru a avea posibilitatea de a-și continua studiile.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu din data de 02 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, a respins ca neîntemeiată excepția nulității absolute a sesizării instanței, invocată de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 05.09.1988 în Mun. Constanta, arestat în baza nr. 88/UP/09.04.2009 emis de către Tribunalul București - Secția I Penală), prin apărătorul său ales și a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, în baza art.155 și urm. Cod de procedură penală, dispunând prelungește măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 08.07.2009 până la 06.08.2009, inclusiv, cu cheltuielile judiciare lăsate în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii privative de libertate față de inculpatul se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a reținut că în cauză există și în acest stadiu procesual indicii temeinice, în înțelesul art.143 alin. I coroborat cu art. 681Cod de procedură penală, din care rezultă presupunera rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind inclusiv declarațiile date de inculpatul, care a recunoscut în parte, descriind activitatea infracțională desfășurată, respectiv că a accesat neautorizat sistemele informatice aparținând unităților farmaceutice americane și a instalat în aceste sisteme un program tip "keylogerr", destinat înregistrării și transmiterii la distanță de date informatice, procesele verbale de percheziție domiciliară și de percheziție în sisteme informatice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice între inculpatul, pe de o parte, și învinuții și, pe de altă parte, procese verbale de efectuare a unor constatări tehnica - științi fice și de indisponibilizare a unor sume de bani ridicate de la domiciliul inculpatului.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.b Cod de procedură penală s-a reținut că, deși în cauză nu mai subzistă acest temei întrucât laptopul, pe care inculpatul l-a aruncat pe geam, în momentul efectuării percheziției la domiciliul său, a fost recuperat de organele de cercetare penală și predat specialiștilor în vederea decriptării informațiilor ce le deține, efectuându-se deja o constatare tehnico științifică și nici nu există alte date din care să rezulte că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, totuși nu se poate pune problema lăsării inculpatului în libertate, întrucât sunt îndeplinite în continuare condițiile reglementate de art.148 alin.1 lit. Cod de procedură penală.
În acst sens, s-a constatat că legea stabilește pentru infracțiunile retinute în sarcina inculpatului pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Având În vadere că legiuitorul nu a definit noțiunea de pericol pentru ordinea publică, judecătorul fondului, la aprecierea acestuia, a ținut seama de natura și gravitatea faptelor săvârșite, de urmările produse, de circumstanțele reale ale comiterii acestora.
Or, în speță, s-a reținut ca inculpatul este cercetat pentru infractiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă atât din limitele mari de pedeapsă stabilite de lege, cât și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care acesta este anchetat (contribuția determinantă a inculpatului în desfășurarea activității infracționale, prin folosirea cunoștințelor dobândite în calitate de student la facultatea de cibernetică și pregătirea unui plan laborios în vederea relizării scoplui urmărit; multitudinea actelor materiale ce intră în conținutul constituiv al infracțiunilor și perioada îndelungată de timp în care acesta a acționat, ceea ce denotă o perseverență a inculpatului pe cale infracțională, precum și faptul că aceasta este principala modalitate a lui de a obține resurse financiare, împrejurare de natură să conducă la concluzia că activitatea desfășurată de inculpat reprezintă un mod de viață pentru dobândirea frauduloasă de venituri), din urmarea produsă (intinderea prejudiciului până la acest stadiu procesual fiind mare având în vedere numărul părților vătărnate care au fost fraudate, precum și cuantumul sumelor, respectiv de ordinul milioanelor), din recrudescența faptelor de acest gen, comiterea unor asemenea infractiuni căpătând în ultima perioadă amploare, împrejurare de natură să genereze o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății civile.
Ca urmare, judecătorul de la Tribunal a apreciat că toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub apectul susținerilor avocatului ales al inculpatului, privitoare la împrejurarea că ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate, clientul său fiind singurul cercetat în stare de arest, fapt ce ar împune în opinia sa respingerea propunerii de prelungire, în virtutea principiului egalității de tratament, prima instanță a constatat că din probele existente la dosar rezultă presupunerea că inculpatul a avut un rol determinant în organizarea și realizarea activității infracționale, astfel că acest fapt nu poate ti reținut pentru a justifica respingerea solicitării parchetului.
Referitor la faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a apreciat că acestă circumstanță personală va putea fi avută în vedere la o eventuală individualizare a pedepsei, întrucât în acest moment procesual primează celelalte criterii prevăzute de art, 136 alin.8 Cod de procedură penală, în raport de ansamblul probelor administrate în cauză.
Totodată, Tribunalul a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului se impune a fi prelungită pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod de procedură penală și În vederea efectuării actelor de urmărire penală indicate în propunerea de prelungire.
Cât privește excepția nulității absolute a sesizării instanței invocată de inculpat, prin apărător, Tribunalul a considerat că aceasta se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât, deși potrivit art.197 alin.1 Cod de procedură penală dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, în cauză au fost respectate prevederile art.158 alin.1 Cod de procedură penală, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive fiind formulată de procurorul care efectuează urmărirea penală. Este adevărat că, inițial, a fost desemnată să instrurnenteze cauza, doamna procuror, însă, aceasta lipsind din motive obiective, dosarul i-a fost repartizat prin rezoluția procurorului șef din data de 23.06.2009 și procurorului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, după terminarea ședinței de judecată, de către magistratul care a susținut solicitarea Parchetului, înscrisuri aduse în scopul dovedirii concluziilor formulate în sala de ședință în legătură cu excepția nulității sesizării instanței. Susținerea avocatului referitoare la încălcarea principiului continuității prin formularea propunerii de prelungire a măsurii arestării de către un alt procuror decât cel de caz, nu are relevanță sub aspect procesual penal, innucât în reglementarea actuală, codul nu prevede printre motivele de nulitate sau casare și atingerile aduse continuității procurorului în lucrările repartizate, aceste împrejurări putând fi invocate doar pe cale administrativă de persoana interesată și pot antrena, cel mult, răspunderea disciplinară.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 03 iulie 2009)inculpatul.
Recursul, nemotivat în scris a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția I Penală la data de 03 iulie 2009.
Atât prin intermediul motivelor scrise de recurs, cât și cu ocazia dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 08 iulie 2009, apărătorii aleși ai recurentului inculpat, au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, în principal admiterea excepției nulității absolute a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, cu referire la aspectele procedurale vizând nulitatea absolută a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, a fost reiterată aceeași critică invocată și în fața judecătorului fondului, respectiv împrejurarea că propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului a fost formulată de către un alt procuror din cadrul, decât cel care a fost desemnat să efectueze în cauză urmărirea penală, iar la dosarul cauzei nu există o ordonanță a procurorului ierarhic superior și nici un alt act care să justifice "împrejurarea obiectivă" potrivit căreia procurorul de caz a fost în imposibilitate să realizeze și să înainteze propunerea de prelungire a mandatului de arestare preventivă și ca atare propunerea adresată instanței nu întrunește condiția esențială prev. de art.156 alin.1 teza finală Cod de procedură penală.
Privitor la fondul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, apărătorii recurentului inculpat au susținut că de la momentul prelungirii anterioare a măsurii arestării preventive și până în prezent, în cauză nu s-au realizat nici un fel de acte de urmărire penală care să implice prezența inculpatului, ci dimpotrivă actele realizate l-au privit pe inculpatul, aflat în stare de libertate, astfel că Ministerul Public nu și-a îndeplinit obligația de a depune diligențe speciale în scopul evitării încetinirii ritmului instrucției și prelungirii nejustificate a măsurii preventive. În același sens, a fost invocat și faptul că în mod eronat se susține că în decursul ultimei prelungiri au fost realizate procese verbale de percheziție în sistem informatic, întrucât această percheziție a fost efectuată încă din prima lună de arestare preventivă a inculpatului.
Cu privire la subzistența temeiului prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, s-a arătat că față de persoana inculpatului care are o vârstă tânără, nu are antecedente penale, face parte dintr-o familie organizată, este student la cibernetică, a manifestat o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului, precum și față de natura infracțiunilor pentru care acesta este cercetat, nu rezultă că lăst în libertate acesta ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce trebuie să fie apreciat în mod efectiv, prin raportare la persoana inculpatului și la modul în care s-a desfășurat urmărirea penală, iar nu în mod abstract, prin examinarea limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. În același sens a fost invocat și faptul că privarea în continuare de libertate a inculpatului este de natură să-i pericliteze și să-i îngreuieze procesul de instruire în care s-a angajat anterior arestării, iar în condițiile în care ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate, pentru egalitate de tratament juridic se impune ca urmărirea penală și judecarea inculpatului să aibă loc cu acesta în stare de libertate.
În susținerea recursului formulat, la solicitarea apărătorilor inculpatului, a fost administrată probe cu înscrisuri în circumstanțiere, în acest sens fiind depuse la dosarul cauzei în fotocopie, diploma de bacalaureat a inculpatului, o caracterizare din partea Asociației de proprietari a blocului în care locuiește familia acestuia, documente medicale atestând starea de sănătate precară a numitului, tatăl inculpatului, înscrisuri privind înregistrarea și autorizarea tatălui inculpatului, de a desfășura în calitate de persoană fizică, activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat,pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 09 aprilie 2009, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 10 aprilie 2009 și până la data de 08 mai 2009 inclusiv, în baza nr.88/UP emis de Tribunalul București - Secția I Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.b și f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de acces fără drept în sisteme informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. 1,2,3 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, interceptare fără drept de date informatice, în formă continuată, prev. de art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, efectuarea de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică, în formă continuată, prev. de art. art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și spălare a banilor în formă continuată prev.de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2009, accesat fără drept, la diferite intervale de timp, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul obținerii de date informatice (date de identificare ale unor instrumente de plată electronică utilizate pentru efectuarea de plăți la ) și cu încălcarea măsurilor de securitate, mai multe sisteme informatice aparținând unor companii farmaceutice din Statele Unite ale Americii, precum, Professional, a care utilizau programul informatic " Soft" pentru controlul dispozitivelor ( of ) a căror mentenanță/administrare era asigurată de la distanță prin aplicația; mai multe sisteme informatice aparținând companiei./ din Statele Unite ale Americii, care utilizau pachetul software pentru procesarea plăților cu cărți de credit și contul de email-.comaparținând numitului, director de operatiuni la compania lnc./.
În aceeași perioadă a interceptat fără drept, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, transmisiile de date informatice între sistemele implicate în realizarea/autentificarea plăților cu cărți de credit, cu ajutorul unui program tip, instalat fără drept pe acele sisteme informatice. Conform instrucțiunilor date de inculpat aplicației de interceptare, datele de identificare ale instrumentelor de plată electronică (cărți de credit) capturate se rerransmiteau automat în conturi ( Transport Protocol), accesibile pe anumite servere, precum preciOus.0catch.com, ori în conturi de email, precum-.com,de unde erau ulterior descărcate în vederea utilizării (efectuare plăți, transfer, etc), transmiterii/vânzării către alte persoane, ori în vederea contrafacerii acestora.
De asemenea s-a mai reținut că în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2009, inculpatul a transmis/vândut în mod repetat contra unor sume de bani (cca.1500 USD/100 bucăți cărți de credit per tranzacție) prin poșta electronică sau alte mijloace de comunicare, unor persoane din România și Statele Unite ale Americii, date de identificare ale unor instrumente de plată electronică (cărți de credit), în posesia cărora a intrat prin accesul fără drept la sisteme informatice și interceptarea fără drept a unor transmisii de date informatice, în scopul efectuării fără drept a unor operațiuni de retragere de numerar, plata unor bunuri sau servicii.
În aceeași perioadă a dispus transferul cu privire la diferite sume de bani prin circuite financiare cu numerar de tip, dar și cu unități de valoare de tip.webmoney", create în scopul de a ascunde atât destinatarul și expeditorul, cât și pentru disimularea proveniențe! ilicite a sumelor de bani provenite din rranzacționarca/vânzarea de date de identificare ale unor instrumente de plată electronică, în posesia cărora a intrat fără drept; a achiziționat diferite bunuri de valoare, precum autoturismul marca BMW 318 CI cu nr. de înmatriculare - (în prezent înmatriculată pe numele mamei, în valoare de 8.000 Euro), autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - (în valoare de cca.30.000 Euro), din sumele de bani provenite din infracțiunile săvârșite, trecute prin procesul de indigcnizare realizat prin intermediul circuitelor financiare cu numerar de tip, ori implicând unități de valoare de tip.webmoney", personal sau prin intermediul complicilor săi.
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită ulterior de instanță, succesiv, până la data de 07 iulie 2009 inclusiv.
În examinarea recursului declarat de inculpat, Curtea găsește că în prealabil se impune a fi abordată critica de ordin procedural invocată de către apărătorul ales al acestuia, referitoare la excepția nulității absolute a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Sub acest aspect, întocmai ca judecătorul de la Tribunal, Curtea constată că excepția în discuție nu poate fi acceptată, întrucât propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive dedusă judecății în prezenta cauză a fost formulată cu respectarea deplină a exigențelor art.156 alin.1 din Codul d e procedură penală, potrivit căruia"prelungirea duratei arestării preventive prevăzute în art.155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală".
Astfel, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală reiese că prin rezoluția din data de 23 iunie 2009 procurorului șef serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, alături de procurorul căruia inițial cauza i-a fost repartizată în vederea efectuării urmăririi penale, a fost desemnat pentru instrumentarea cauzei în faza urmăririi penale și procurorul, din cadrul aceleiași unități de Parchet, care a dobândit astfel în mod legal abilitarea de a efectua orice act de urmărire penală în cauza de față, și deci implicit de a formula propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului arestat în cauză, conform art.156 alin.1 Cod de procedură penală.
Drept urmare toate comentariile făcute de către apărarea inculpatului pe marginea lipsei de competență a procurorului care a formulat propunerea de prelungire a arestării preventive de a îndeplini acest act de urmărire penală, a inexistenței oricărui act care să ateste o delegare a competenței din partea procurorului desemnat a efectua în cauză urmărire penală către procurorul care a formulat propunerea de prelungire sau care să justifice vreo împrejurare obiectivă ce ar fi determinat imposibilitatea procurorului de caz de a formula el însuși propunerea de prelungire, rămâne simple aserțiuni fără relevanță juridică din perspectiva legalității propunerii motivate a procurorului de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, în speță nefiind vorba despre o "înlocuire" a procurorului desemnat inițial să efectueze urmărirea penală, ci de desemnarea și a unui alt procuror în acest scop, devenit deopotrivă competent de a eectua orice act de urmărire penală.
În ceea ce privește temeinicia soluției date prin încheierea recurată, se reține că potrivit art.155 alin.1 Cod de procedură penală, în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 30 de zile durata arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun și în prezent privarea de libertate a acestuia pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr infracțiunile cu privire la care este cercetat penal, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea sa directă, activă și deliberată, la comiterea infracțiunilor respective.
De altfel, se constată că însuși recurentul inculpat, la acest moment procesual, nu mai contestă existența datelor și indiciilor temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă a săvârșirii faptelor ce-i sunt imputate, recunoscând în parte implicarea sa în activitățile infracționale supuse anchetei, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra acestuia și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate acuzații oficiale.
Totodată, deși, pentru aceleași argumente expuse pe larg în încheierea recurată, pe care și le însușește întocmai, Curtea este de acord că temeiul prev.de art.148 lit.b din Codul d e procedură penală, referitor la încercarea inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului, prin distrugerea unor mijloace de probă, nu se mai menține în actualitate, totuși această împrejurare nu justifică reconsiderarea oprtunității privării de libertate a inculpatului, întrucât este în afara oricărui dubiu, că lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, având în vedere, veritabila sa specializare în comiterea de infracțiuni grave, prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, infracțiuni prin care au fost prejudiciați cu sume importante de bani numeroși cetățeni străini, modul "profesionist" de lucru folosit de inculpat și siguranța afișată de acesta în executarea presupuselor acte materiale ce compun latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina sa, ilustrând cu evidență opțiunea sa către obținerea în mod facil de considerabile venituri ilicite, o atare conduită fiind de natură să îl expună pe inculpat unui risc ridicat de reluare a activității infracționale în sfera aceluiași ilicit penal, ceea ce constituie un motiv în plus de a conchide că prin punerea sa în libertate ordinea publică ar fi în mod real și serios periclitată.
În egală măsură, amploarea activității infracționale a inculpatului, contribuția determinantă asumată de acesta în desfășurarea activităților ilicite desfășurate pe baza unui plan laborios conceput și derularea acestora pe o perioadă îndelungată de timp, prin acte materiale repetate (noiembrie 2007 - aprilie 2009), dau imaginea reală a potențialului criminogen al inculpatului și a vătămării importante aduse relațiilor sociale ocrotite prin normele de incriminare a acestor fapte, în special sentimentului de încredere al populației în securitatea operațiunilor desfășurate în sistem electronic, conturând totodată și starea de nesiguranță, ce ar fi resimțită de o categorie tot mai numeroasă de persoane care folosesc în mod curent asemenea sisteme, în cazul lăsării în libertate a unui inculpat acuzat, pe bază de probe și indicii temeinice, de comiterea unor astfel de fapte,
Pe de altă parte impresia colectivă că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave organele statului nu acționează în mod eficient, ar fi de natură să încurajeze alte persoane să încalce legea penală, agravându-se stareaa de insecuritate referitoare la încrederea pe care mijloacele de plată electronică trebuie să o prezinte, ca de altfel și mediul în care acestea sunt utilizate.
În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, Curtea apreciază că tocmai referințele personale ce pledează în favoarea sa, referitoare la lipsa antecedentelor penale, la activitatea școlară meritorie, la pregătirea superioară în domeniul informaticii asigurată de studiile universitare pe care le urmează în domeniul ciberneticii, la apartenența sa unei familii organizate și cu potențial financiar, fac să fie de-a dreptul surprinzătoare și de neînțeles prezumtiva sa conduită antisocială și asumarea cu atâta ușurință a consecințelor unui astfel de comportament, aceste circumstanțe personale urmând a fi ulterior valorificate în mod corespunzător, în procesul de individualizare a pedepsei, evident în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
Împrejurarea că alți învinuiți din aceeași cauză sunt cercetați încă în stare de libertate nu este de natură a determina dispunerea unei măsuri similare și în ceea ce îl privește pe recurentul, pe considerentulegalității de tratament juridic, întrucât măsura arestării preventive, ca de altfel și răspunderea penală, are un caracter strict personal, subzistența temeiurilor acesteia apreciindu-se, în concret, în persoana fiecărui inculpat, în raport cu circumstanțele reale ale faptelor comise, dar și cu datele ce caracterizează în concret persoana acestuia, așa cum prevăd disp. art.136 alin. final din Codul d e procedură penală.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, în scopul lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei, o atare apreciere fiind justificată de faptul că nu au fost încă identificați toți complicii inculpatului din România și din străinătate, privarea în continuare de libertate a inculpatului fiind recomandată chiar pentru a se preîntâmpina stabilirea unor posibile legături cu aceștia sau cu alte persoane care ar putea avea cunoștință despre acțiunile lor, în vederea alterării adevărului judiciar.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în cursul ultimei perioade de prelungire a arestului preventiv, organele de urmărire penală nu ar fi depus stăruințele necesare pentru ca ancheta desfășurată în ceea ce-l privește să nu stagneze, Curtea observă că actele și lucrările dosarului nu confirmă realitatea acestei critici, întrucât pe de o parte organelor de urmărire penală nu le pot fi imputate întârzieri nejustificate în îndeplinirea instrucției penale, iar pe de altă parte, complexitatea concretă a cauzei determinată de cercetarea activității infracționale a mai multor persoane, între care există raporturi de indivizibilitate, impune ca demersul organelor judiciare să vizeze deopotrivă toate faptele și pe toți făptuitorii implicați în anchetă.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2
Jud. - -
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
