Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 232/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1620/2009
ÎNCHEIERE NR. 232
Ședința publică din 09 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Lefterache Lavinia
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ști a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ț ionarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 03.07.2009, pronun ț ată de Tribunalul Giurgiu - Sec ția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistenta judiciara obligatorie nr. -/07.07.2009 (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheirii atacate i respingerea propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, sus ț inând că nu se mai impune această măsură de excep ție, având în vedere că recurentul a recunoscut și regretat fapta comisă.
Consideră că, lăsat în stare de libertate recurentul-inculpat nu va împieta buna desfă șurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că se impune prelungirea măsurii arestării preventive fa ț ă de inculpat având în vedere modalitatea de săvâr ș ire a faptei re ținute în sarcina acestuia din care rezultă un grad sporit de pericol social.
Mai mult, solicită a se re ține ș i circumstan ț ele personale ale inculpatului, care este recidivist, conform fi șei sale de cazier, găsindu-se în starea prev. de art. 37 lit. a pen.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită continuarea procesului penal în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-, în baza art.155 Cod procedură penală, a fost dmisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 zile, de la data de 11 iulie 2009, până la 9 august 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptei imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
S-a arătat, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, astfel că, lăsat în libertate, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și viol, prevăzute de art.174 alin.1 - art.175 lit.h cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, reținându-se în fapt că, în ziua de 11 aprilie 2009, inculpatul, prin constrângere, a întreținut raporturi sexuale cu victima, iar pentru a ascunde săvârșirea acestei fapte, ucis-o prin sugrumare cu mâinile și ștragulare cu un batic.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr.6/UP din data de 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală și emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.6/UP/13.04.2009.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală; relevante în acest sens fiind probele administrate până la acest moment procesual, având în vedere și faptul că urmărirea penală nu a putut fi definitivată, din cauza necomunicării raportului medico-legal de autopsie al cadavrului victimei, pentru a se avea în vedere concluziile definitive privind leziunile traumatice ce au condus la decesul numitei.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest gen de pericol este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia; în acest context, se remarcă violența deosebită de care a dat dovadă inculpatul în momentul în care a intenționat să ascundă o altă faptă gravă, producându-se urmarea cea mai gravă - decesul.
Acest deznodământ nu poate crea decât un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor comunității, un ecou ce generează temerea că, lăsat în libertate, inculpatul s-ar putea manifesta violent din nou, ceea ce determină, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
În plus, Curtea apreciază că susținerile invocate de apărătorul inculpatului, referitoare la împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise, reprezintă mai mult circumstanțe agravante, dacă avem în vedere circumstanțele personale ale inculpatului - care deși este în vârstă de 22 de ani, nu are studii și este recidivist, cu toate acestea după ce a întreținut, prin constrângere, raport sexual cu victima - o femeie în vârstă de 77 ani, aproape oarbă, care se deplasa cu mare greutate și era rudă îndepărtată cu inculpatul, a găsit resursele necesare pentru a ucide victima și, mai mult după presupusa comitere a acestor fapte abominabile, inculpatul i-a anunțat pe nepoții victimei că a găsit-o decedată.
Oricum, recunoașterea și regretul faptelor presupus a fi comise exced cauzei deduse judecății în acest moment procesual ele urmând a fi valorificate în cadrul unui eventual proces de individualizare a pedepsei, dacă va fi găsit vinovat.
În consecință, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea constată că, în mod întemeiat, instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariul avocat oficiu se avansează din fond Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- --
Red.
Dact./29.07.2009
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Găgescu Risantea, Lefterache Lavinia
