Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 235/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 235/

Ședința publică din 28 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Ion Dincă

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 11/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, asistați de avocat.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpați ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate pentru a-și dovedi nevinovăția.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol social.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea camerei de consiliu nr. 11 din 19.02.2008 dată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad de prelungire a măsurii arestării preventive inculpaților fiul lui și, născut la 24.02.1948, fiul lui și, născut la 25.01.1964, sr. fiul lui și, născut la 29.11.1965.

A prelungit arestarea preventivă a inculpaților, și sr. cu 30 de zile începând cu 23.02.2008 până la 23.03.2008, inclusiv.

A respins propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului jr. fiul lui și, născut la 19.04.1988.

A înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului jr. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile și stabilește în sarcina inculpatului obligația de a respecta pe durata măsurii, următoarele obligații:

-să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

-să nu schimbe actualul domiciliu fără autorizarea judecătorului care a dispus luarea măsurii;

-să se prezinte la Postul de Poliție din Nădlac, pe care-l însărcinează cu supravegherea inculpatului, potrivit unui program de supraveghere ce va fi întocmit de către lucrătorul de poliție;

-să nu poarte nici un fel de discuții cu numiții G și G

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A dispus plata din fondurile MJ în contul Aas umei de 40 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.

Pentru dispune astfel, prima instanță a constatat că prin referatul înregistrat la această instanță la data de 18 februarie 2007 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată față inculpații, i sr. și i jr. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 23.02.2008, cu motivarea că urmărirea penală nu a putut fi finalizată fiind necesar a se întocmi raportul de constatare tehnico-științifică asupra cantității de 96,1 kg cannabis, întocmirea proceselor-verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor realizate în baza autorizațiilor emise în dosar de către Tribunalul Arad, întocmirea proceselor-verbale după materialele de filaj primite de la T, prezentarea materialului de urmărire penală inculpaților și întocmirea rechizitoriului.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rezoluția din data de 24.01.2008, ora 01,00 s-a dispus începerea urmăriri penale față de învinuiții: pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că, în cursul lunii decembrie 2007, prin intermediul altor persoane a vândut o cantitate de droguri de risc (cannabis) investigatorului sub acoperire, obținând succesiv sumele de 1.100, respectiv 3.500 euro; (zis,) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că, în cursul lunii decembrie 2007, intermediat vânzarea către investigatorul sub acoperire, a unei cantități de droguri de risc (cannabis), iar majoritatea banilor obținuți i-a predat numitului; sr. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în cursul lunii decembrie 2007 vândut investigatorului sub acoperire, în contul unei datorii de 70 euro, o cantitate de droguri de risc (cannabis). În cursul lunii decembrie 2007 intermediat vânzarea către investigatorul sub acoperire, a unei cantități de droguri de risc (cannabis), iar o parte din banii obținuți i-a predat numitului. În cursul lunii ianuarie 2008, în 2 rânduri, i-a oferit investigatorului sub acoperire, cantități de droguri de risc (cannabis), cu titlu gratuit prin intermediul fiului său, i jr. În data de 23 ianuarie 2008, i-a vândut împreună cu fiul său jr. investigatorului sub acoperire, cantitatea de 100,2 kg cu suma de 66.400 euro; jr. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2008, în două rânduri, i-a oferit investigatorului sub acoperire, cantități de droguri de risc (cannabis), cu titlu gratuit provenite de la tatăl său, sr. În data de 23.01.2008 împreună cu tatăl său sr. i-a vândut investigatorului sub acoperire, cantitatea de 100,2 kg cu suma de 66.400 euro.

Prin ordonanța din 24 ianuarie 2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, i sr. și i jr. dispunându-se, pentru fiecare, reținerea timp de 24 de ore.

Prin mandatele de arestare preventivă nr. 5,6,7,8 din 24.01.2008 emise de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpați, pe o durată de 29 zile, fiind incidente dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Măsura arestării preventive față de cei patru inculpați s-a dispus în temeiul art. 148 lit. Cod procedură penală.

Verificând actele și lucrările dosarului, a constatat îndeplinite condițiile art. 155 alin. 1 Cod procedură penală privind durata arestării preventive a inculpaților, i sen.

Natura infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de inculpați, modul în care aceștia au acționat, consecințele acțiunilor lor, conturează gradul de pericol social generic al faptelor reținute în sarcina acestora. Acest fapt se reflectă și în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați, de la 3 la 15 ani închisoare.

Tribunalul, în baza art. 155 Cod procedură penală a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, i sr. respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, impune în continuare privarea de libertate a acestora, reținându-se că se impune prelungirea duratei arestării preventive, fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor acelor de urmărire penală, enumerate în cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad pentru finalizarea anchetei.

Așa fiind, tribunalul, în baza art. 155 și art. 159 Cod procedură penală a admis propunerea și a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților, i sr. pe o perioadă de 30 zile de 23.02.2008 până la 23.03.2008, inclusiv.

În ceea ce îl privește pe inculpatul i jr, chiar dacă și în privința acestuia există probe că a comis fapta imputată, a apreciat că nu se impune menținerea în continuare a arestării provizorii, lăsarea sa în libertate neprezentând pericol pentru ordinea publică.

Pentru a aprecia astfel, a reținut că inculpatul este un tânăr de 20 de ani, care a intrat în conflict cu legea penală la îndemnul părintelui său, sen, existând presupunerea rezonabilă că fapta a fost comisă pentru a da ascultare tatălui, din dorința de a ajuta pe acesta la realizarea unor venituri, chiar dacă aceste venituri nu sunt ilicite.

Reținând deci că în speță, condițiile art. 155 alin. 1 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite față de acest inculpat, propunerea a fost respinsă.

Pe durata desfășurării procesului penal, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus față de inculpatul jr, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, potrivit disp. art. 145¹alin. 1 Cod procedură penală.

În baza art. 145¹alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1¹și alin. 1²Cod procedură penală, a impus inculpatului respectarea pe timpul durate acestei măsuri, a următoarelor obligații:

-să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

-să nu schimbe actualul domiciliu fără autorizarea judecătorului care a dispus luarea măsurii;

-să nu poarte nici un fel de discuții cu numiții G și G

Împotriva încheierii nr. 11/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au declarat recurs inculpații și, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 20.02.2008.

Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia s-a arătat că nu există indicii temeinice privind comiterea faptei de către inculpați, că probatoriul se bazează pe declarațiile unor persoane cu aceleași interese procesuale.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385⁶alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpati a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatii ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic de droguri prevăzuta de art.2 al.1 din legea 143/2000. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatilor, martorilor.În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 68¹.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatilor, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.

Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile imputate inculpatului aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertății și patrimoniului persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.

Prin urmare, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 11/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- ca nefondate.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 60 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, alin.1 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 11/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de câte 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 28 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. AN /06.03.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 07.03.2008

Prima instanță: