Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 234/

Ședința publică din 28 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 2: Milan Danilov

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 293/A/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpata recurentă - lipsă- apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului T, lipsă fiind și părțile civile intimate, și.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu al inculpatei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală numărul 2253/02.09.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 27442/2001:

- în baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art. 215 al. 2, 3.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și a infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 3.Cod Penal, în infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. rezultată în urma conexării cauzelor;

- în baza art. 215 al. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 3 ani închisoare;

- în baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 82.Cod Penal s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83.pen.;

- în baza art. 14, 346.C.P.P. s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate, - și;

- în baza art. 14, 346.C.P.P. și art. 998.civ. inculpata a obligată la plata următoarelor sume de bani, în echivalent în lei, la data efectuării plății: 300 DM către partea civilă; 500 DM către partea civilă; 350 DM către partea civilă; 5.200.000 lei vechi, către partea civilă;

- în baza art. 191 al. 1.pr.pen. inculpata a fost obligată la 3.000.000 lei vechi cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 3577/P/2001 din 20.11.2001, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr. 27442/05.12.2001, a fost trimisă în judecată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 2, 3.Cod Penal, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. reținându-se în sarcina acesteia că în cursul lunii ianuarie 2001, partea vătămată, dorind să-și închirieze apartamentul în mun. T, prin intermediul unui anunț în ziarul "" a luat legătura telefonic cu o persoană de sex feminin, cu care urma să se întâlnească la o dată ulterioară. Astfel, în data de 20.01.2001, în jurul orei 20, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata pe-, ocazie cu care aceasta din urmă s-a prezentat ca fiind, proprietara apartamentului cu nr. 13. Pentru a câștiga încrederea părții vătămate, inculpata i-a arătat acesteia apartamentul ce urma a fi închiriat și i-a înmânat cheia de la ușa de acces. Apoi, între cele două s-a încheiat un act denumit "Convenție", prin care și, în calitate de proprietari, închiriază apartamentul mai sus menționat pe o perioadă nedeterminată numitei. Cu această ocazie a achitat suma de 300 DM reprezentând chiria pe trei luni.

În data de 23.01.2001, convinsă fiind de faptul că a închiriat apartamentul de la adevăratul proprietar, partea vătămată și-a mutat o parte din lucrurile personale în acest apartament.La un interval de câteva zile, partea vătămată a aflat de la administratorul blocului că proprietarul apartamentului închiriat este numitul și nu inculpata. Din verificările efectuate a rezultat că numitul închiriase apartamentul de pe- inculpatei, în baza unui act denumit "Înțelegere".

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 300 DM.

În data de 04.02.2001 partea vătămată, dorind să închirieze un apartament în T, în urma unui anunț din ziarul "" a luat legătura cu inculpata, care a declarat că se numește și este proprietara apartamentului situat în T, str. -. -, nr. 26,. 8. Cei doi s-au întâlnit la adresa mai sus menționată pentru ca partea vătămată să vadă apartamentul pe care urma să-l închirieze. A doua zi, partea vătămată însoțit de martorul s-a întâlnit cu inculpata căreia i-a dat suma de 400 DM reprezentând chiria pe o perioadă de 5 luni. Cu această ocazie, între cei doi s-a încheiat un contract de închiriere, scris de inculpată, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2001.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 400 DM.

La data de 17.02.2001 partea vătămată, fiind interesată de închirierea unui apartament în T, a găsit un anunț în ziarul "", prin care o persoană închiria un apartament în Zona,. 34. Luând legătura telefonic cu persoana care a dat anunțul, partea vătămată s-a deplasat la adresa mai sus menționată, pentru a vedea apartamentul unde s-a întâlnit cu inculpata, care a declarat că este soția numitului, proprietarul apartamentului.

În prezenta martorului, partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 375 DM, reprezentând chiria pe o perioadă de trei luni.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4.762.500 lei vechi.

În data de 04.03.2001, partea vătămată, dorind să închirieze un apartament în T, a luat legătura cu inculpata, care a declarat că se numește și că este proprietara apartamentului cu nr. 1 situat în T,-. Partea vătămată a achitat inculpatei suma de 500 DM reprezentând chiria pe 5 luni, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă.

În data de 21.04.2001, partea vătămată, a luat legătura cu inculpata, care s-a prezentat ca fiind, proprietara apartamentului nr. 29 din T,-, în vederea închirierii acestuia. Între partea vătămată și inculpată s-a încheiat un înscris sub semnătură privată denumit "proces-verbal" în baza căruia partea vătămată i-a plătit inculpatei suma de 5.200.000 lei vechi, reprezentând chiria pe 5 luni, actul fiind scris de inculpată.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.200.000 lei vechi.

În data de 22.04.2001, inculpata, prezentându-se ca fiind în calitate de proprietară, a închiriat același apartament părții vătămate, care a achitat suma de 350 DM, reprezentând chiria pentru 3 luni. Între cele două s-a încheiat un contrac tde închiriere care a fost scris de către inculpată.

În data de 23.04.2001, la același apartament, s-a prezentat și partea vătămată, ocazie cu care au constatat că au fost induși în eroare de către inculpată.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 350 DM.

Prin încheierea de ședință din data de 20.06.2002, Judecătoria a dispus în baza art. 32 și 34.C.P.P. conexarea dosarului nr. 7696/2002 al Judecătoriei Timișoara la prezentul dosar, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săv. infr. prev. de art. 215 al. 1, 3.pen. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cu nr. 543/P/2001 din 26.03.2002, deoarece în luna decembrie 2000, inculpata a luat legătură cu numita, care dăduse un anunț în ziarul "", în care arăta că dorește să închirieze un apartament situat în

Inculpata s-a înțeles cu numita să închirieze apartamentul pentru o chirie de 150 DM pe lună plătind în avans suma de 500.000 lei vechi.

După ce a închiriat apartamentul, inculpata, tot în urma unui anunț în ziarul "", a luat legătura cu partea vătămată, care dorea să închirieze un apartament, iar inculpata s-a prezentat ca fiind și s-a înțeles cu partea vătămată să-i închirieze acesteia apartamentul mai sus arătat, pe o perioadă de 6 luni, cu suma de 60 DM/lună, încheindu-se între cele două un contract de închiriere pentru perioada 15.12.2000 - 15.06.2001 și primind suma de 350 DM.

Partera vătămată s-a mutat în apartament iar după câteva zile a fost contactată de adevărata proprietară, moment în care a realizat faptul că a fost înșelată.

Fapta inculpatei de a-și atribui calitatea de proprietar al unor apartamente, calitate pe care în realitate nu o avea, determinând în felul acesta părțile vătămată să încheie convenții păguboase pentru ele și de a fi încasat de la acestea sume de bani cu titlu de chirie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen. iar prima instanța a reținut vinovăția inculpatei, dispunând, în urma conexării celor două dosare, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art. 215 al. 2, 3.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. și a infracțiuniii prev. de art. 215 al. 1, 3.pen. în infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. și, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, a aplicat acesteia pedeapsa de 3 ani închisoare.

Prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia de către inculpată și văzând că în speță dunt întrunite condițiile prev. de art. 81.Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 82.pen. a stabilit un termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 83.pen.

La soluționarea laturii civile Judecătoria a avut în vedere pe lângă prev. art. 14, 346.C.P.P. și pe cele ale art. 998.civ. și a obligat inculpata la plata echivalentului în lei, la data efectuării plății, a sumelor de bani cu care părțile vătămate, și s-au constituit părți civile în cauză și a constatat recuperat prejudiciul cauzat celorlalte părți vătămate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal (la data de 13.02.2007) inculpata, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 23.02.2007, sub număr de dosar -.

Prin decizia penală nr.293/A din 03 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata - apelantă împotriva sentinței penale nr. 2253/02.09.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 27442/05.12.2001.

În temeiul art. 192 al. 2. pr. pen. a obligat apelanta la 350 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a decide astfel, tribunalul, în privința termenului de declarare a apelului, a observat că acesta curge de la comunicare pentru inculpată, comunicare care nu s-a efectuat și la adresa fără forme legale, indicată de inculpată cu ocazia audierii de prima instanță (fila 32 dosar prima instanță). Ca atare, față de viciul procedurii de comunicare a sentinței atacate, tribunalul a considerat că apelul a fost declarată în termenul legal.

Deși la termenul de judecată din 02.09.2002, când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, procedura de citare cu partea civilă a fost viciată (în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare fiind subliniată mențiunea "persoana citată schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă"), tribunalul a apreciat că acest aspect constituie un motiv de nulitate relativă, care nu poate fi invocat în apelul inculpatei.

Examinând apelul inculpatei, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului cauzei, tribunalul a constatat că acesta este nefondat.

Astfel, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza judecății, săvârșirea infracțiunii de către inculpată fiind dovedită prin: procesul-verbal întocmit de organele de Poliție cu ocazia identificării inculpatului; declarațiile părților vătămate; declarațiile inculpatei, care recunoaște și regretă săvârșirea faptei; declarațiile martorilor; fișa de cazier judiciar a inculpatei; referat de evaluare; declarații chitanță, din care reiese că inculpata a achitat despăgubirile către 3 părți civile.

De asemenea, judecătoria a făcut o corectă individualizare a răspunderii penale aplicând pedeapsa într-un cuantum minim prevăzut de lege, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită în forma continuată (7 acte materiale).

Totodată, prima instanță a individualizat în mod corespunzător executarea pedepsei închisorii prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, atitudinea procesuală a inculpatei (care recunoaște și regretă săvârșirea faptei) și recuperarea prejudiciului față de 3 din cele 7 părți civile.

Judecătoria a soluționat în mod corect și acțiunile civile, fiind evident faptul că prin acțiunile sale inculpata a cauzat prejudicii materiale părților civile, ale căror pretenții, constând în sumele de bani plătite inculpatei cu titlu de chirie, sunt întemeiate.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata - apelantă împotriva sentinței penale nr. 2253/02.09.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 27442/05.12.2001.

Împotriva deciziei penale nr. 293/A/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpata, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 6.11.2007.

În motivarea recursului, inculpata a solicitat casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara. În susținerea cererii, inculpata a arătat că în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu putea invoca în cadrul motivelor de apel faptul că la termenul de judecată din data de 02 septembrie 2002, când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei la Judecătoria Timișoara, procedura de citare cu partea civilă a fost viciată; considerând că în mod nejustificat a fost obligată la plata sumei de 300 DM către această parte civilă, atâta timp cât procedura de citare nu a fost complet îndeplinită cu toate părțile din proces.

Analizând recursul declarat de inculpată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.pr.pen. instanța constată că acesta este nefondat, hotărârile instanțelor de fond fiind temeinice și legale, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză și textele legale aplicabile, pentru următoarele considerente:

În ce privește motivul de recurs arătat de inculpată, respectiv că partea civilă nu a fost legal citată la termenul la care s-a dezbătut cauza în fața primei instanțe, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a reținut că acest aspect constituie un motiv de nulitate relativă, care nu poate fi invocat de inculpată. Această concluzie rezultă din faptul că potrivit dispozițiile art. 197 alin. 1.C.P.P. încălcarea dispozițiilor care reglementează desfășurarea procesului penal, inclusiv a celor care privesc citarea părților, atrage nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare părții protejată prin norma juridică respectivă și această vătămare nu poate fi înlăturată în alt mod. Fiind un caz de nulitate relativă, nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea părților nu poate fi invocată decât de cel care nu a fost citat în mod legal în cauză, nu și de celelalte părți, acestea neputând susține existența unei încălcări a propriilor drepturi.

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, recunoașterea inculpatei care se coroborează cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și. În fața primei instanțe, inculpata a arătat că recunoaște și regretă comiterea faptelor, fiind de acord să achite despăgubirile civile (fila 32 dosar fond).

Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursului, inculpata nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia.

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Astfel, pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatei și prevenirea comiterii de noi fapte penale, având un caracter adecvat și proporțional cu faptele comise. Totodată, trebuie reținut că pedeapsa de 3 ani închisoare reprezintă și minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, instanțele de fond efectuând o individualizare judicioasă și completă a elementelor prevăzute de art. 72.

Cod Penal

Modalitatea de executare a pedepsei, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 81.Cod Penal și suspendarea condiționată a executării acesteia, respectă dispozițiile legale, fiind corespunzătoare cuantumului pedepsei și reprezentând un avertisment și o garanție ca inculpata să se abțină de la săvârșirea unor conduite ilicite.

În ce privește modul de soluționare a laturii civile a procesului penal, obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile în cuantum de 300 DM către partea civilă, 500 DM către partea civilă, 350 DM către partea civilă, sau echivalentul în lei la data plății, și 5.200.000 lei către partea civilă, respectă dispozițiile art. 14, 346.C.P.P. și 998.civ. Astfel, în speță sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei, în condițiile în care faptele sale au cauzat părților vătămate prejudiciile evaluate la valorile sus menționate.

Prin urmare, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 293/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpata la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 293/A/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB /12.03.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 12.03.2008

Prima instanță:

Instanță apel:,