Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Decizia 230/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 230/

Ședința publică din 28 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Milan Danilov

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 30/CC/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din cadrul Baroului D și avocat - din cadrul Baroului

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea cererii formulată de Ministerul Public - DIICOT -Biroul Teritorial Timișoara de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului și cercetarea acestuia în stare de libertate.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea propunerii de arestare preventivă și cercetarea inculpatului în stare de libertate, arată că propunerea organelor de urmărire penală nu este întemeiată, neexistând fundamente pentru admiterea ei. În opinia apărătorului, nimeni nu poate fi arestat preventiv ca urmare a declarației incoerente a unei persoane. În prezenta cauză, potrivit apărării, există o singură declarație împotriva inculpatului, cea a inculpatei, care a menționat că a fost amenințată de inculpatul, aspect care nu corespunde adevărului. Mai precizează că la dosar se găsește și o așa numită informare, care conține doar anumite informații care probabil sunt obținute de la serviciile de informații, și care nu poate fi luată în considerare ca probă, deși îi este favorabilă inculpatului pe care îl asistă întrucât confirmă starea materială foarte bună a acestuia. Inculpatul nu avea nici un motiv care să justifice săvârșirea unor asemenea fapte, în condițiile în care starea sa materială este foarte bună și acesta nu și-ar fi riscat libertatea pentru o sumă de bani care nu reprezintă nimic pentru el.

În afară de o anumită discuție pe un forum, care nu are nici o legătură cu inculpatul, nu mai există vreo altă probă împotriva acestuia. Totodată mai învederează faptul că deși organele de urmărire penală susțin că inculpatul i-ar fi dat o sumă de bani lui și că acesta ar fi dat dispoziții pentru efectuarea tranzacțiilor ilegale, nu există dovezi în acest sens.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, având în vedere că săvârșirea infracțiunilor de către inculpat rezultă din declarațiile martorilor, declarațiile inculpatei, procesul verbal de recunoaștere din grup, înscrisurile bancare în cauză, înregistrările video, înregistrările convorbirilor efectuate în cauză,

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate întrucât este nevinovat.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 30/CC/26.02.2008 dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.149¹alin.9 raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. cu aplicarea art.148 alin.1 lit.f s C.P.P.-a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 16.12.1963 în, CNP - --2875, cu reședința în C,-, jud.D, pentru o perioadă de 29 zile începând cu data de 26.02.2008 până la data de 25.03.2008.

În baza art.149¹alin.12 raportat C.P.P. la art.146 alin.11¹s C.P.P.-a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul său, privind luarea măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a constatat următoarele:

Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 26.02.2008, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile.

În motivarea cererii s-a arătat că în împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală prin rezoluțiile din datele de 1.02.2008, 3.02.2008 și 4.02.2008, 14.02.2008 și 25.02.2008. Organele de urmărire penală au arătat că din actele procedurale și procesuale administrate, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, furt calificat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiuni informatice, spălare de bani, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și alin. 4. art. 42 alin. 1,3 din Lg. 161/2003, art. 49 din Lg. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Lg. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Lg. 365/2002, în fapt reținându-se în sarcina acestuia că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, împreună cu alte persoane, au sustras, fără drept prin transfer bancar neautorizat, aproximativ 8.000.000 lei aflați în posesia BRD General Din această suma, 4.000.000 lei au fost transferați din dispoziția inculpatului. de către inculpata, în contul inculpatului, iar diferența, în aceleași împrejurări inculpatului la BRD, "Agenția " O parte din sumă, respectiv 1.500.000 lei, au fost utilizați, prin ridicare numerar, folosind fără drept instrumente de plată electronic. Banii ridicați de inculpatul au fost predați inculpatului, care i-a predat mai departe inculpatului.

O parte din bani, au fost transferați de în contul numitei, deschis la Banca Transilvania, iar inculpatul, ajutat de învinuitul ar fi încercat, în data de 4.02.2008, să ridice suma de 4.000.000 lei din BRD B, pentru a fi predată inc..

În continuare s-a mai arată că prin ordonanța din data de 26.02.2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa luat față de inculpatul măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 25.02.2008 ora 10,30 până la data de 26.02.2008 ora 10,30.

De asemenea, prin ordonanța din data de 25.02.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru faptele susmenționate.

În opinia organelor de urmărire penală, săvârșirea infracțiunilor de către inculpat rezultă din declarațiile martorilor, declarațiile inculpatei, procesul verbal de recunoaștere din grup, înscrisurile bancare în cauză, înregistrările video, înregistrările convorbirilor efectuate în cauză,

În final, Ministerul Publica precizat că din probele administrate a rezultat că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. a,f din Codul d e procedură penală, întrucât, în primul rând din datele existente rezultă că inculpatul nu s-a prezentat la data și ora la care a fost citat la Parchet și dorește să plece din țară. Prin urmare se poate susține că există date că încearcă să fugă și să se sustragă de la urmărirea penală.

În al doilea rând, procurorul a indicat faptul că pedeapsa este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere circumstanțele reale ale cauzei (gravitatea și complexitatea faptelor), și cele personale ale acestuia, prezintă pericol pentru ordinea și liniștea publică, solicitând instanței de judecată să aibă în vedere prevederile art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Lettelier contra Franței, prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.

Pentru aceste motive, având în vedere că măsura arestării preventive este necesară în interesul urmăririi penale, în temeiul art. 146/149¹Cod procedură penală, organele de urmărire penală au solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.

În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.12/D/P/2008 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin ordonanța nr.12/D/P/2007 din data de 25.02.2008 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, furt calificat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiuni informatice și spălare de bani, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și alin. 4.Cod Penal, art. 42 alin. 1,3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, împreună cu alte persoane, au sustras, fără drept prin transfer bancar neautorizat, aproximativ 8.000.000 lei aflați în posesia BRD General Din această suma, 4.000.000 lei au fost transferați din dispoziția inculpatului. de către inculpata, în contul inculpatului, iar diferența, în aceleași împrejurări inculpatului la BRD, "Agenția " O parte din sumă, respectiv 1.500.000 lei, au fost utilizați, prin ridicare numerar, folosind fără drept instrumente de plată electronic. Banii ridicați de inculpatul au fost predați inculpatului, care i-a predat mai departe inculpatului. Totodată, o parte din bani, au fost transferați de în contul numitei, deschis la Banca Transilvania, iar inculpatul, ajutat de învinuitul ar fi încercat, în data de 4.02.2008, să ridice suma de 4.000.000 lei din BRD

În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1

C.P.P.

În primul rând instanța a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.

Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.

Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale instanța a considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că numitul este posibil să fi comis acele fapte.

În acest sens, în primul rând poate fi observat procesul verbal încheiat la data de 07.02.2008 de către procuror, în cuprinsul căruia s-a consemnat faptul că o persoană, a cărei identitate nu a fost dezvăluită din motive de siguranță, a relatat faptul că în prezenta cauză este implicat și inculpatul, care i-a dat dispoziție inculpatei să efectueze transferul banilor de la BRD.

Ca urmare a acestei informații, s-a procedat la reaudierea inculpatei Rosana, care, în prezența apărătorului său ales, a relatat modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul. De asemenea, inculpata a precizat că în cursul lunii decembrie, inculpatul i-a transmis că prietenul ei îi este dator, motiv pentru care va trebui să lucreze pentru el, în caz contrar urmând să suporte consecințele atât ea, cât și familia ei. În acest context, inculpata a indicat faptul că la data de 01.02.2008, inculpatul a trimis o persoană care i-a înmânat un bilet pe care erau trecute numele inculpaților și, precum și numerele de cont ale acestora, individul respectiv cerându-i să transfere în cele două conturi câte 4.000.000 lei dintr-un cont al firmei, ceea ce s-a și întâmplat.

Este de menționat faptul că, potrivit procesului verbal de recunoaștere după fotografie, inculpata l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care i-a cerut să facă transferul de bani din BRD, martorii asistenți și confirmând faptul că acest act procedural s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale.

Deși atât inculpatul, cât și apărătorul acestuia, au menționat că nu există dovezi care să confirme împrejurarea că inculpata ar fi fost amenințată, instanța a constatat că la dosar există anumite date care atestă susținerile inculpatei. Astfel, potrivit referatului întocmit la data de 25.02.2008 de către organele de urmărire penală, datele și informațiile comunicate de către relevă împrejurarea că inculpatul ar fi implicat în activități specifice crimei organizate, inclusiv în realizarea unor acțiuni de natură represivă. În acest context, dată fiind personalitatea inculpatului, chiar el recunoscând că este o persoană foarte potentă și cunoscută în municipiul C, este evident că formularea unor amenințări de către numitul la adresa sa a fost în măsură să o alarmeze pe inculpata. Aceasta era conștientă că inculpatul deținea mijloacele necesare pentru a înfăptui răul cu care a amenințat, cuvintele acestuia fiind apte să inspire inculpatei o temere gravă și temeinică, ținând seama de persoana inculpatului și de activitățile pe care acesta le desfășoară.

În același sens poate fi observat și procesul verbal încheiat la data de 21.02.2008 de către organele de urmărire penală, în cuprinsul căruia s-a consemnat faptul că părinții și fratele inculpatei au fost contactați de persoane necunoscute din anturajul inculpatului în zilele de 16.02.2008 și 17.02.2008, pentru a-i determina pe aceștia să o convingă pe inculpata să-și schimbe poziția procesuală.

Or, toate aceste împrejurări au condus la formarea convingerii instanței că, într-adevăr au existat presiuni exercitate de către inculpatul asupra inculpatei pentru aod etermina pe aceasta să realizeze transferurile ilegale de fonduri de la BRD.

Nu în ultimul rând instanța a reținut că până în momentul de față, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, nu s-a putut stabili o altă legătură între inculpata și inculpații și, în conturile cărora au fost transferați banii, decât persoana inculpatului. Inculpata nu îi cunoaște pe inculpații și și, așa cum s-a arătat mai sus ea a aflat numerele de cont ale celor doi inculpați de la numitul. Acesta, la rândul său, a recunoscut împrejurarea că îi cunoaște pe inculpații și. Or, potrivit probelor existente la dosar, inculpatul este cel care a condus activitățile de la T, în care au mai fost implicați inculpații și, iar inculpatul este cel care trebuia să ridice banii de la Ținând seama de împrejurarea că inculpatul reprezintă singura legătură dintre toți ceilalți inculpați, instanța a apreciat că în momentul de față există suspiciuni în legătură cu activitatea desfășurată de acesta, suspiciuni care urmează a fi confirmate sau, dimpotrivă, înlăturate, în cursul urmăririi penale, dar care, în momentul de față, constituie indicii în legătură cu implicarea inculpatului în desfășurarea unor activități infracționale sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Sub acest aspect instanța a avut în vedere și referatul întocmit de către organele de urmărire penală la data de 25.02.2008 care a fost deja amintit mai sus. Potrivit datelor existente la dosar, inculpatul se află în atenția organelor statului de multă vreme, ca urmare a implicării lui în desfășurarea unor activități de evaziune fiscală, expatriere de valută, spălare de bani, cămătărie. În acest context, neluarea unei măsuri preventive față de o asemenea persoană, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea sa în realizarea unor activități dintre cele mai grave, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

La luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.

Or, în prezenta cauză, fiind vorba de o acțiune de mare amploare, în care este posibil să fie implicate și alte persoane care trebuie identificate, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni, prin care se aduce o atingere gravă încrederii într-una dintre cele mai sigure modalități de efectuare a plăților, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a inculpatului, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Pentru aceste considerente, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la persoana acestuia, putându-se aprecia că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art.149¹raportat C.P.P. la art.148 lit.f și C.P.P. cu aplicarea art.143 instanța C.P.P. a admis cererea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.

Deși organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului și în temeiul art.148 lit.a C.P.P. arătând că acesta nu s-a prezentat la data și ora la care a fost citat și că dorește să plece din țară, instanța a apreciat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Așa cum a precizat și procurorul, la dosarul de urmărire penală nu există dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul. În consecință, nu se poate trage concluzia că acesta s-ar fi sustras de la urmărire penală, atâta vreme cât nu a fost îndeplinită procedura de citare și, în lipsa altor probe care să infirme varianta oferită de către inculpat, instanța a constatat că, până în momentul de față, sub acest aspect, există dubii care urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului, astfel încât nu a dispus arestarea preventivă a inculpatului în condițiile prevăzute de art.148 lit.a C.P.P. arestarea preventivă a fost dispusă numai în temeiul art.148 lit.f

C.P.P.

În condițiile în care s-a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art.149¹alin.12 raportat C.P.P. la art.146 alin.11¹instanța C.P.P. a respins cererea apărătorului privind luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive.

În temeiul art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva încheierii penale nr. 30/CC/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de.

Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susținerii orale a acestuia, motivele fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385⁶alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:

În ce privește susținerea apărătorului inculpatului în sensul că încheierea ar fi lovită de nulitate absolută pentru că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la propunerea parchetului, ci admite cererea, instanța constată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 197.C.P.P. Astfel, pe de o parte, o asemenea ipoteză nu este prevăzută de art. 197 alin. 2.C.P.P. între cazurile de nulitate absolută, cazuri expres și limitativ reglementate de legiuitor; iar, pe de altă parte nu sunt întrunite nici condițiile pentru a fi incidentă nulitatea relativă întrucât nu se poate reține o vătămare adusă inculpatului, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Pe de altă parte, împrejurarea că în dispozitivul încheierii s-a menționat sintagma "admite cererea" în loc de "admite propunerea" este lipsită de relevanță juridică în contextul în care procedura în urma căreia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului a respectat exigențele legale.

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, făcând și o analiză judicioasă și completă a incidenței normelor și jurisprudenței CEDO aplicabile în cauză.

În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată că într-adevăr din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunile de constituire de grup organizat, furt calificat, efectuarea de operațiuni financiare fraudulos, infracțiuni informatice și spălare de bani, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit a și alin. 4.p, art. 42 alin. 1,3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit.a,b,c din Legea nr. 656/2002 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, împreună cu alte persoane, au sustras, fără drept prin transfer bancar neautorizat, aproximativ 8.000.000 lei aflați la dispoziția BRD General SA temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatei (filele 58-59 dosar UP), procesul verbal de recunoaștere (fila 60 doar UP), declarațiile martorilor asistenți și coroborate cu declarațiile martorului (filele 70-71 dosar UP), inculpatului (fila 8 dosar UP), declarația inculpatului (filele 99-100 dosar UP) - care deși contestă faptele imputate, recunoaște că îi cunoștea pe inculpații, și. Instanța constată că sunt nefondate susținerile apărătorului inculpatului privind faptul că prima instanță se referă la indicii privind fapta și nu la probe, întrucât potrivit dispozițiilor art. 68¹.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, neputându-se face la acest moment procesul aprecieri cu valoare de certitudine.

Pe de altă parte, inculpatul a contestat credibilitatea martorei, susținând chiar că ar avea și anumite probleme medicale, însă declarația acesteia se coroborează și cu alte probe, nefiind singurul temei care a fost luat în considerare de organele judiciare.

Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt fapte grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane, fapte ce aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului electronic al valorilor; iar lăsarea în libertate a inculpatului, în contextul în care se conturează a avea un rol important în activitatea ilicită a celorlalți inculpați, nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Astfel fiind, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 30/CC/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 30/CC/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB/ 10.03.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 31.03.2008

Prima instanță: