Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 246/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1712/2009 )
ÎNCHEIEREA NR. 246/
Ședința publică de la data de 29 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta
GREFIER -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de sentință din data de O1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. -/29.07.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că sunt două aspecte pe care le învederează în susținerea recursului. În primul rând, precizează că prezentul recurs vizează o încheiere din 01 iulie 2009, iar din punctul său de vedere, judecarea recursului la o perioadă atât de îndelungată, clientul său stând în arest în baza unei încheieri nedefinitive, duce la o încălcare gravă a dreptului la un recurs efectiv și a dreptului la un proces echitabil stabilit atât de legislația internă cât și de cea internațională.
În alt doilea rând, învederează faptul că scopul măsurilor preventive este acela de a asigura bunul mers al procesului penal, dacă la momentul luării măsurii arestării preventive aceasta se circumscria acestui scop, în prezent, susține că după trei luni de zile de arest, această măsură devine inutilă, întrucât în această perioadă de timp nu s-a făcut nici un act de procedură cu privire la clientul său.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate, acesta se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat și nu ar influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, arată că motivele pentru care s-a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive față de inculpat, sunt cuprinse și detaliate în referatul întocmit de Parchetului de pe lângă Tribunalul București, aceleași motive pe care le consideră întemeiate, fiind avute în vedere de către instanța de judecată în motivarea hotărârii, pe care, o consideră temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, având în vedere și caracterul continuat al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, fără a aprecia asupra vinovăției acestuia, ci exclusiv asupra necesității aflării adevărului în prezenta cauză, apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, formulează concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca fiind neîntemeiat, și menținerea măsurii arestării preventive.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că ceilalți inculpați sunt liberi și solicită admiterea recursului, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1.07.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - secția I penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, de la 6.07.2009 la 4.08.2009, inclusiv, motivat de împrejurarea că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar complexitatea activității infracționale necesită o cercetare penală amplă, care impune menținerea privării de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, considerând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, cauza putând fi soluționată și cu el în stare de libertate.
Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de inculpați, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,3,5 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în data de 1.06.2007 și 7.06.2007 i-a pus la dispoziție învinuitei documente false de identitate și proprietate al terenului situat în B, șos. - nr.55, sector 1, proprietatea soților G și, ajutând-o pe aceasta să împuternicească printr-o procură specială pe inculpata să vândă imobilul susmenționat și ulterior să îl vândă inculpatului, precum și pentru aceea că, împreună cu inculpatul și învinuita l-au ajutat pe un autor necunoscut să vândă imobilul situat în B,-, proprietatea părții vătămate, învinuitul - punându-i la dispoziție documente false de identitate și proprietate.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive la data de 8.05.2009, l-a constituit art.148 lit. f Cod procedură penală.
Curtea constată că, și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, în cauză fiind îndeplinite cerințele legale cuprinse în art.300/2 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.160/c alin.1 Cod procedură penală, care prevăd că prima instanță trebuie să verifice legalitatea și temeinicia luării și prelungirii măsurii arestării, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, instanța poate să prelungească durata acestei măsuri.
De asemenea, se constată că în cauză există cel puțin indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 alin.2 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat penal.
În raport de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, de împrejurările în care se reține că aceasta ar fi fost comisă, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol cert pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
În consecință, Curtea, conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în dosarul nr.-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./ 31.07.2009
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Florică Duță, Camelia Nicoleta
