Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 261/
Ședința publică din 6 martie2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații recurenți și G împotriva încheierii penale de ședință din data de 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului A și inculpatul-recurent G, în stare de arest, asistat de avocat ales A din cadrul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și desființarea încheierii pronunțate de Tribunalul Arad în data de 4 martie 2008, arătând că, având în vedere art. 3859pct. 9, raportat la art. 160 al. 1.C.P.P. menținerea stării de arest a inculpatului se poate face prin încheiere motivată, însă în încheierea de ședință din data de 4 martie 2008 nu se motivează de ce s-a menținut starea de arest a inculpaților și nu sunt enumerate temeiurile în baza cărora se menține starea de arest.
Apărătorul ales al inculpatului recurent G, avocat A, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea și țara, arătând că încheierea nu este motivată, dar și că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive. Mai precizează faptul că probele administrate, respectiv declarațiile inculpatului, ale părților vătămate, în evidență faptul că inculpatul nu a avut legătură cu agresiunea asupra părții vătămate sau tâlhăria asupra acestora și nu are implicare în acest grup infracțional organizat, inculpatul fiind alăturat în mod artificial acestui grup infracțional. Totodată, arată că deși inculpatul are antecedente penale, acest lucru nu poate conduce spre vinovăția sa, dar și că nu pot fi aplicabile temeiurile pentru arestarea preventivă, câtă vreme inculpatul s-a prezentat singur în fața organelor de urmărire penală, atunci când a aflat despre anchetă. Mai precizează că nu sunt aplicabile nici prevedrile art. 148 lit. f Cpp, din nici o probă nu reiese faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul-recurent G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților și G, până la data de 23 aprilie 2008.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad, văzând motivele care au stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă împotriva inculpaților și G, faptele pentru care sunt trimiși în judecată, limitele de pedeapsă prevăzute pentru aceste fapte, a apreciat că pentru inculpatul sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar pentru inculpatul G, cele prevăzute de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Împotriva încheierii de ședință din 04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații și G, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 64.1/108 din 05.03.2008.
În motivarea recursului, inculpații au contestat starea de fapt descrisă în rechizitoriu, au solicitat să fie judecați în stare de libertate, susținând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și G continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților, părților vătămate și martorilor audiați în cauză. Totodată, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpați în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestora, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual. Totodată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea persoanei.
Susținerile apărătorilor inculpaților în sensul nemotivării instanței de fond cu ocazia punerii în discuție a menținerii stării de arest a celor doi inculpați și menținerea acestei măsuri sunt nefondate deoarece la aprecierea oportunității menținerii arestului preventiv, instanța de fond face o apreciere de ansamblu a activității infracționale fără a se putea pune în discuție vinovăția acestora, aspecte ce vor fi avute în vedere și analizate punctual cu ocazie deliberării și pronunțării soluției.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și G împotriva încheierii de ședință din data de 04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpați la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G împotriva încheierii penale de ședință din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare inculpat-recurent la plata sumei de câte 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -11.03.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
