Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 258/
Ședința publică din 6 martie2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 32/CC din data de 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului arătând că la dosar nu există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui pericol pentru ordinea publică, solicitând a se diferenția pericolul concret pentru ordinea publică de pericolul concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat. Precizează atât faptul că este vorba de cantități infime de canabis, cânepă comună, cât și faptul că inculpatul a recunoscut fapta, și-a manifestat interesul de a colabora cu organele de anchetă și nu există probe că inculpatul ar persista în activitatea infracțională.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 32/CC din 27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 alin. 7.C.P.P. a fost admisă cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și s-a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului, născut la data de 01.07.1984 în T, jud. T, fiul lui și, studii 12 clase, CNP - -, domiciliat în T,-/A, jud. T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/32.01.2008 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 28.02.2008 până la data de 28.03.2008.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 25.02.2008 sub nr-, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara, a solicitat prelungirea arestării preventive cu 30 de zile, începând cu data de 28.02.2008 până la data de 28.03.2008, față de inculpatul.
În motivarea propunerii, s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.
Cod PenalÎn fapt s-a reținut că în perioada lunilor noiembrie 2007 - ianuarie 2008 pus în vânzare și vândut colaboratorului acoperit circa 15 gr. de cannabis.
S-a mai arătat că având în vedere complexitatea cauzei și necesitatea extinderii cercetărilor cu privire la infracțiunea anterior menționată, se vor efectua următoarele acte procedurale: prezentarea materialului de urmărire penală a inculpatului și întocmirea rechizitoriului pentru inculpat.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 158/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara.
Tribunalul Timiș, analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 158/D/P/2007 din data de 30.01.2008, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2.
Cod PenalÎn același timp, organele de urmărire penală au solicitat și arestarea preventivă a inculpatului, asupra cererii Tribunalul Timiș pronunțându-se prin încheierea penală nr. 11/CC/31.01.2008 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, în consecință fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/31.01.2008 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art. 155.C.P.P. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Pronunțându-se pe motivele de nelegalitate invocate de inculpat, prin avocat ales, Tribunalul Timiș le-a respins pentru următoarele considerente:
Referitor la nerespectarea termenului de 5 zile pentru sesizarea instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive de către procuror, prev. de art. 159 al. 1.C.P.P. Tribunalul Timișa constatat că procurorul a sesizat instanța pe data de 25.02.2008, deci cu 4 zile înainte de expirarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
S-a reținut că un asemenea termen, având însă caracterul unui termen de recomandare și nu poate fi considerat ca fiind un termen obligatoriu, peremptoriu la care să se poată aplica dispozițiile art. 185.C.P.P. întrucât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o sancțiune procedurală pentru nerespectarea lui.
De asemenea, Tribunalul Timișa reținut faptul că dispozițiile art. 185.C.P.P. au un caracter general și trebuie corelate cu dispozițiile speciale referitoare la fiecare termen, care instituie o sancțiune ( ex. termenul de apel, de atac a rezoluțiilor procurorului etc.) specifică, tardivitatea actului, ceea ce referitor la termenul de 5 zile din speță lipsește.
Nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. 2.C.P.P. referitoare la sesizarea instanței are în vedere regularitatea actelor de sesizare și nu depășirea termenelor de sesizare, care se sancționează cu tardivitatea.
Legiuitorul a avut în vedere, pentru nulitatea absolută la încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea suplimentară, în situația extinderii procesului penal sau acțiunii penale, cu privire la alte persoane și fapte.
Prin urmare, față de cele de mai sus, Tribunalul Timișa considerat că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale, care nu îi afectează validitatea.
Referitor la efectuarea unor acte procesuale de către organele de cercetare ale poliției, Tribunalul Timiș le-a considerat de asemenea valide, având în vedere, nu doar procesul verbal dat de procuror și aflat la fila 13 dosar în acest sens, dar și dispozițiile art. 214 alin. 4.C.P.P. care permit ca organele de cercetare ale poliției să efectueze lucrările menționate în procesul verbal.
În pus, din analiza dosarului de urmărire penală, s-a observat că oricum procurorul a procedat la rândul său, personal la audierea inculpatului și a martorilor în vederea lămuririi aspectelor de cercetarea penală.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarația inculpatului, declarațiile investigatorilor sub acoperire, procesele verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, procese verbale de cântărire și efectuare a testului antidrog, planșe fotografice, Tribunalul Timișa constatat că rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este învinuit, pe care de altfel acesta nici nu o contestă.
Totodată, s-a constatat că pericolul concret pentru ordinea publică, pe care cercetarea în stare de libertate a inculpatului l-ar reprezenta, rezultă din modalitatea săvârșirii faptei de către inculpat, în mod repetat, în public, cu reprezentarea că pune în pericol evident relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, dar și din necesitatea de a reprima suficient de prompt infracțiunile de genul celora pentru care inculpatul a fost acuzat.
S-a reținut și faptul că conduita sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal poate fi o circumstanță în favoarea acestuia în situația în care va fi declarat vinovat și va trebui să i se aplice o sancțiune penală, dar aceasta nu înseamnă că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut, întrucât societatea se simte amenințată și trebuie să reacționeze, atunci când relațiile sociale referitoare la sănătatea publică sunt încălcate.
Pentru aceste considerente, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpatului nu s-au schimbat, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului cu încă 30 zile.
Împotriva încheierii penale din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 03.03.2008.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpat este neintemeiat.
In mod judicios prima instanță a luat măsura prelungirii arestării preventive fata de inculpat, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 32/CC/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 32/CC/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR - - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -11.03.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
