Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 262/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1968/2009)
ÎNCHEIERE NR. 262R
Ședința publică de la 14 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 07.08.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/14.08.2009, atașată la fila 6/ dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața acestei instanțe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și rejudecând, să se dispună continuarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, la acest moment procesual nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestei măsuri.
Apărarea arată că legiuitorul înțeles să definească indiciile temeinice în art. 68/1 Cod procedură penală, în sensul că ele există atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Or, în prezenta cauză în afara celor două declarații ale inculpatului, celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile contradictorii ale părții vătămate și ale martorilor, raportul de expertiză medico-legală, nu se coroborează între ele și nu conduc la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Mai mult decât atât, solicită să se observe că, infracțiunea a fost săvârșită pe fondul unor relații de familie grav deteriorate, inculpatul fiind părăsit de către soția acestuia, tentativa fiind improprie de a fi săvârșită, în situația în care partea vătămată nu a inhalat mercurul din cele două țigări introduse în pachetul de țigări, iar în situația în care ar fi inhalat cantitatea de 0,06 mg era insignifiantă.
Consideră că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, apreciază că în mod corect instanța de fond a admis propunerea parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul din prezenta cauză, întrucât și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului. Se apreciază că, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. întrucât există suficiente probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind declarațiile părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor și sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, urmând a se avea în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a faptei și gradul crescut de pericol social al faptei săvârșite.
În plus, urmărirea penală nu a fost finalizată, iar prelungirea măsurii arestării preventive se impune pentru efectuarea actelor de urmărire penală enumerate în referatul parchetului.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea în stare de libertate, considerându-se nevinovat.
Precizează că, nu a avut intenția să o omoare pe partea vătămată, ci doar să-i facă o glumă. De altfel, el a fost cel care a avertizat-o să nu fumeze acele țigări.
Totodată, solicită să se rețină că, are o mamă în vârstă, bolnavă și neajutorată, cu o stare materială precară, astfel că de la arestarea sa și până în prezent a înregistrat restanțe la plata cotelor de întreținere în cuantum de 110 milioane lei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din 07.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr- s-a admis propunerea Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art.155 raportat la art.159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20/174-175 lit a și c Cod penal pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, se consideră nevinovat, a încercat să facă o glumă soției sale prin introducerea mercurului în două țigări, de altfel, avertizând-o asupra conținutului acestora, se află în relații tensionate cu soția, are în îngrijire o mamă bolnavă cu o situație materială precară.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20/174-175 lit.a și c Cod penal constând în aceea că, în data de 20.01.2009, a introdus 5,400 mercur metalic în două țigarete pe care urma să le consume soția sa cu care se află în relații tensionate, cantitate care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/ 17.04.2003 putea cauza decesul victimei.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să o justifice.
În mod corect, a dispus judecătorul prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului întrucât în cauză se mențin temeiurile care au determinat luarea ei și pentru buna desfășurare a instrucției penale efectuată de procuror măsura se impune.
Și prin prisma jurisprudenței CEDO, a principiilor generale stabilite cu privire la detenția preventivă și caracterul ei excepțional (cauza Wemhoff Germaniei), a termenului rezonabil apreciat în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei (Tomasi Franței, Labita Italiei) se constată că privarea de libertate a inculpatului nu se întinde dincolo de limitele rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit.
Față de specificul cauzei, de necesitatea reaudierii mai multor persoane ce pot furniza date de interes operativ cât și de obținerea unor relații medicale corespunzătoare, relative la tratamentele medicale aplicabile celor intoxicați cu mercur și șansele lor de vindecare, solicitări ale Parchetului, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive a fost corect admisă iar hotărârea primei instanțe apare legală și temeinică.
Prin urmare, recursul declarat de inculpat se vădește nefondat și va fi respins conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 07.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 27.08.2009
Dact.EA-01.09.21009 /2ex
II.P - Jud.
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Florică Duță, Dumitru Mirancea
