Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 260/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1864/2009)
ÎNCHEIERE NR. 260R
Ședința publică de la 14 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 24.07.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales ela, în împuternicirii avocațiale nr. -/14.08.2009, atașată la fila 13/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu, solicită să se ia act că delegația sa a încetat la prezentarea apărătorului ales al inculpatului.
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să dea declarație în fața instanței de recurs.
Potrivit art. 385/14 alin.1/1 Cod procedură penală Curtea procedează la ascultarea recurentului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 24.07.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr- și pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că nu există probe sau indicii temeinice care să conducă la concluzia că lăsat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, arată că atât în declarația de recurs cât și în susținerile orale, formulate la acest termen de judecată, apărătorul inculpatului a precizat că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 24.07.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
Or, în această situație, încheierea de ședință, emisă în baza dispozițiilor art. 150 Cod procedură penală nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Câtă vreme inculpatul nu a declarat recurs împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de acesta, a pierdut această posibilitate, astfel că solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Cum termenul de recurs curge de la data comunicării soluției pentru inculpat, iar la dosar nu există dovada de comunicare a acesteia, solicită emiterea unei adrese către Tribunalul București pentru a înainta acestei instanțe dovezile de comunicare a soluției către inculpat.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, arată că înțelege să critice atât încheierea de ședință pronunțată la data de 07.02.2008 cât și încheierea de ședință pronunțată la data de 23.07.2009, iar în condițiile în care soluția nu a fost comunicată către inculpat, apreciază că recursul a fost formulat în termenul prevăzut de lege.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC arată că, în opinia sa, inculpatul nu mai poate ataca cu recurs o încheiere pronunțată în anul 2008, iar recursul formulat împotriva încheierii din 23.07.2009 este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca inadmisibil și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea în stare de libertate, apreciind că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.02.2008, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în fapt că la data de 7.09.2007 a vândut colaboratorului un - pentru suma de 120 lei, iar la 12.01.2008 a mai vândut acestuia cantitatea de 9,90 gr. rezină de cannabis pentru suma de 500 lei.
A mai reținut Tribunalul că în speță, sunt îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.b și h Cod procedură penală, infracțiunea fiind flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune arestarea preventivă, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărirea penală și a fost plecat în Spania legal pentru a lucra.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
În speță, există indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce i se reține în sarcină, fiind totodată îndeplinite și cerințele art.148 lit.b și h Cod procedură penală.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică aspect ce rezultă din gravitatea faptelor comise, modalitatea concretă de săvârșire și persistența infracțională manifestată de acesta.
Față de cele expuse, în mod legal prima instanță a dispus arestarea inculpatului pe o durată de 29 zile, astfel că, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, și-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.08.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Florică Duță, Dumitru Mirancea
