Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 33/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 33/2009
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Oana
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 27/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul l, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.
De asemenea, se constată că este prezent în instanță și traducătorul de limbă, numitul HG, identificat cu CI seria -, nr. - și CNP -, care depune la dosar autorizația nr. 12511/07.02.2005.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, potrivit prevederilor art. 1403al. 3 Cod procedură penală, pune în vedere inculpaților recurenți posibilitatea de a da o declarație în fața Curții.
Inculpații recurenți, și arată că nu doresc să dea declarație.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara și cercetarea inculpaților în stare de libertate. Învederează instanței faptul că încheierea atacată nu dovedește faptul că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, apreciind că audierea martorilor se poate face și cu inculpații în stare de libertate. Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, referitoare la existența probelor privind pericolul concret pentru ordinea publică arată că în tot cuprinsul dosarului nu există probe sau temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive. Arată că în încheierea atacată se precizează că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din pericolul celor două fapte, dar învederează că s-a statuat că pericolul concret pentru ordinea publică nu rezultă din fapte, ci din comportament, cuantumul pagubei, etc. Cu privire la infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat arată că această infracțiune nu poate exista întrucât inculpații nu se cunosc între ei, aceștia întâlnindu-se întâmplător în Solicită instanței să constate că inculpații nu au călăuzit migranți în zona de frontieră și că nu au legătură cu această deplasare.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Arată că inculpatul are o situație diferită, acesta fiind rezident în România de 16 ani, are afaceri în România, a făcut declasarea de la B la D doar pentru a-l însoți pe celălalt inculpat de cetățenie care nu cunoaște limba română. Apreciază că măsura arestării preventive s-a luat în condiții nelegale, având în vedere că lipsește, ca și condiție obligatorie la luarea măsurii arestări preventive, pericolul pentru ordinea publică, acel sentiment de insecuritate socială care se instalează prin prisma săvârșirii acestei infracțiuni. Învederează instanței că ar fi trebuit să existe la dosar dovezi privind faptul că persoane din D sunt speriate de săvârșirea infracțiunilor. Pentru aceste motive apreciază că măsurile arestării preventive și a prelungirii arestării preventive sunt nelegale, apreciind că și vinovăția inculpatului este discutabilă. Pentru considerentele expuse mai sus solicită admiterea recursului declarat de inculpat și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită în principal admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, apreciind că inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate. Învederează instanței faptul că s-a reținut în mod eronat că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind dovedită existența grupului infracțional, inculpații necunoscându-se între ei, neexistând indicii că inculpatul s-ar sustrage de la judecată. Apreciază că nu sunt îndeplinite prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală. Arată că inculpatul are o atitudine sinceră, de colaborare și că acesta nu are antecedente penale.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate ca netemeinică și nelegală și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. Apreciază hotărârea pronunțată de Tribunalul Hunedoara fie ca o necunoaștere a dosarului, fie o interpretare eronată a probelor. Apreciază că situația inculpatului este profund deosebită. Precizează că nu se poate discuta despre aderarea inculpatului la un grup infracțional organizat, având în vedere că nu există nici un indiciu în acest sens. Învederează că se susține că inculpatul a sprijinit grupului infracțional dar arată că nu există indicii care să conducă la concluzia că din acest grup infracțional ar face parte inculpatul. Arată că nu se poate discuta de infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional atâta vreme cât inculpatul nu cunoaște membri grupului, el neputând fi catalogat ca membru al grupului. Precizează că în încheierea pronunțată de Tribunalul Alba, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, se invocă necesitatea prelungirii măsurii având în vedere pericolul social al faptei, caracterul transfrontalier al infracțiunilor și de considerente de economie și utilitate procedurală, dar arată că în cauză nu există nicio dovadă împotriva inculpatului, acesta dând curs solicitării telefonice de a transporta 6 persoane contra unei sume de bani de la L la A, împreună cu alte două persoane, apreciind că propunerea de arestare preventivă trebuia îndreptată împotriva acestora. Arată că inculpatul este acuzat de o infracțiune pe care nu a săvârșit-o, astfel că apreciază că nu poate fi vorba de gradul de pericol social al faptei. Apreciază că s-a dat curs propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive în mod nejustificat, neexistând nici un mijloc de probă care să-l inculpe pe numitul. Apreciază că nu poate fi invocată gravitatea infracțiunii având în vedere că inculpatul nu a făcut nimic. Solicită analizarea propunerii de prelungire a arestării preventive cu maximă obiectivitate. De asemenea, solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, și anume, faptul că acesta nu are antecedente penale, este tânăr.
Reprezentanta solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate. Arată că prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Hunedoara, care, fiind sesizat cu cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, în prealabil au fost verificate temeiurile de fapt și de drept, s-a admis propunerea și s-a dat eficiență prevederilor art. 155 Cod procedură penală, dispunându-se prelungirea măsurii arestării preventive. Arată că instanța a verificat mai întâi dacă în speță sunt întrunite prevederile art. 155 Cod procedură penală, conform cărora arestarea preventivă poate fi prelungită în cursul urmării penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Apreciază că arestarea a fost legal dispusă și arată că aceasta a fost verificată inclusiv de instanța de control judiciar. Precizează că arestarea preventivă s-a dispus în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, potrivit căruia pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arată că inculpaților li se impută că fac parte dintr-un grup infracțional organizat și că au preluat, cazat și transportat migranți, iar instanța a considerat că există indicii temeinice ce atestă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis aceste fapte grave. Cu privire la susținerea că inculpatul nu ar fi sprijinit grupul infracțional, referitor la forma de vinovăție, arată că infracțiunea prevăzută de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 se poate comite fie cu intenție directă, când se urmărește producerea rezultatului, fie cu intenție indirectă, când nu se urmărește producerea rezultatului, dar prevede rezultatul faptei și acceptă posibilitatea producerii lui. Arată că un element care contribuie la acuzarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional este și actul de punere la dispoziție a unui autoturism. Arată că în speță au fost interceptate convorbiri telefonice și au fost avute în vedere și declarațiile persoanelor traficate, iar din coroborarea tuturor elementelor s-a ajuns la concluzia că în cauză există pericol pentru ordinea publică, prin ordine publică înțelegându-se ansamblul de norme juridice care stau la baza funcționării unui stat de drept, ordine de drept care este apărată atunci când se dispune arestarea. Apreciază că măsura arestării își găsește pe deplin justificare, având în vedere că infracțiunile în speță, prin ele însele, prezintă pericol social. Învederează că inculpații au fost arestați la data de 29 mai, apreciind astfel că timpul scurs până în prezent nu este atât de îndelungat.
Pentru cele învederate mai sus solicită respingerea recursurilor, apreciind că instanța de fond în mod corect a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
În replică, apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, arată că inculpatul nu a transportat migranți, el doar a însoțit o mașină care transporta persoane. De asemenea, cu privire la forma de vinovăție, arată că în speță nu poate fi vorba nici măcar de intenție indirectă, având în vedere că rezultatul produs nu a fost acceptat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală nr. 27/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- s-a admis sesizarea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara și, în baza art. 155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, și pe o durată de 30 de zile, în perioada 28.06. - 27.07.2009.
În motivare, instanța de fond a arătat că din actele dosarului nr.26 /D/P/2009 al DIICOT -Biroul Teritorial Hunedoara relevante fiind declarațiile martorilor (141-143), (146-149), (146-147), (153-154) precum și procesele verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, procesele verbale încheiate de organele de poliție, investigatorii sub acoperire și colaboratorii, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații, au aderat la un grup infracțional organizat și in perioada aprilie -mai 2009 au preluat, cazat și transportat un număr de 8 cetățeni turci in vederea trecerii frauduloase a frontierei româno - maghiare, și că inculpatul a sprijinit un grup infracțional organizat,iar in luna mai 2009 transportat un număr de 6 cetățeni turci urmând ca aceștia să fie îndrumați și călăuziți in vederea trecerii frauduloase a frontierei româno-maghiare.
Mai rezultă că acest grup infracțional a cărui lider se află in Turcia avea drept scop organizarea activității de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României de către cetățeni turci care încercau in acest mod să ajungă in spațiul.
In cauză s-au administrat probe dar mai este necesară efectuarea următoarelor acte de urmărire penală:
- să se verifice dacă cetățenii de origine au fost cazați la o adresă din comuna din județul I,
- să se solicite relații la Oficiul Român de, Direcția Migrație, Serviciul cu privire la modalitatea de intrare in România a cetățenilor turci,
- audierea numiților și.
Analiza obiectivă a datelor și actelor din dosar atestă că in cauză prelungirea arestării preventive a celor cinci inculpați este impusă de rațiuni plauzibile ce țin atât de gradul de pericol social ridicat al faptelor de care aceștia sunt acuzați, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor puse in discuție precum și de considerente de economie și utilitate procedurală in înțelesul art.136 pr.penală, cum ar fi administrarea unor probe care să fie in măsură să contureze o stare de fapt corectă.
Pericolul social concret pentru ordinea publică este relevat și de modul in care inculpații au desfășurat activitatea infracțională.
Astfel că împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidență disp.art.148 lit. f pr.penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și, solicitând instanței de recurs a dispune cercetarea în stare de libertate, deoarece la dosar nu există probe care să dovedească existența pericolului concret pentru ordinea publică sau a grupului infracțional organizat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, instanța constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Temeiurile care au justificat arestarea inculpaților sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, care își găsesc în continuare aplicabilitate în cauză.
Astfel, probele care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, constau în declarațiile martorilor, în procesele verbale de transcriere a interceptărilor telefonice și procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției existenței pericolului social concret pentru ordinea publică, contestată de toți inculpații, în mod corect instanța de fond a făcut referire la gradul de pericol social ridicat al faptelor de care aceștia sunt acuzați și la caracterul transfrontalier al infracțiunilor puse în discuție.
În cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 39/2003, pericolul social, ca element constitutiv al infracțiunii, se identifică cu pericolul social concret pentru ordinea publică, dat fiind specificul acestor fapte.
Totodată, reținem și rezonanța socială negativă care ar exista în colectivitate în condițiile în care persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave ar fi cercetate în stare de libertate.
În consecință, încheierea atacată fiind legală și temeinică, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 27/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Va obliga pe inculpații recurenți, și să plătească statului câte 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Va obliga pe inculpatul să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul pentru interpretul de limbă în sumă de 552 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 27/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații recurenți, și să plătească statului câte 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul pentru interpretul de limbă în sumă de 552 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./01.07.2009
jud. fond
ROMANIA A I, 08 iulie 2009
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
Către,
Curtea de APEL ALBA IULIA
- compartimentul economic -
REFERAT
Având în vedere că, prin încheierea penală nr. 33 pronunțată la data de 25.06.2009 de către Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus ca onorariul interpretului de limbă, domnul, care a efectuat servicii de interpretare dintr-o limbă rară, în ședința de judecată, simultan la cască și în regim de urgență, timp de 5 ore, în cuantum de 552 lei (care includ și cheltuielile de transport efectuate de acesta, constând în contravaloarea a 7,5 litri de carburant la 100 de km, consumat pe ruta B - A I și A I - ), să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 190 (4) Cod pr. pen. vă rugăm să procedați la decontarea facturii fiscale nr. 519/01.07.2009 în cuantum de 413,23 lei și a cheltuielilor de transport efectuate.
Anexăm copia minutei încheierii penale nr. 33/25.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr-, factura fiscală nr. 519/01.07.2009 ( în original ), bon fiscal nr. 18/25.06.2009 ( în copie xerox) și copia cărții de identitate a domului.HG
Președinte complet, Grefier,
- - -
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR Nr-
Minuta încheierii penale nr.33/2009
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 27/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații recurenți, și să plătească statului câte 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul pentru interpretul de limbă în sumă de 552 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
indescifrabil indescifrabil indescifrabil
Pentru conformitate
Grefier
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Oana
