Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 331/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2275/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 331/
Ședința publică de 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror -.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuterniciri avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intrebat fiind, după ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,recurentul inculpat arată că dorește să facă declarații în cauză.
Potrivit art. 140/3 alin.3 Cod procedură penală Curtea procedează la audierea recurentului inculpat,declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, critică încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
În susținerea recursului arată că toate probele pentru care parchetului a cerut prelungirea, au fost administrate, în sensul că există certificarea tuturor convorbirilor telefonice, s-au făcut audieri și reaudieri,iar dintr-un considerent strict procedural, prelungirea nu s-ar mai impune.
Făcând referire la încheierea atacată, arată că instanța nu face vorbire de pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul și nici de așa zisa sa participare la comiterea faptelor, în sensul că a condus un autoturism pentru a prelua o anumită cantitate de droguri ce urma să intre în țară prin Vama Ceea ce a declarat inculpatul este real, iar în urmă cu 3 luni - anterior arestării - acesta a fost ridicat de acasă și dus la parchet,fără a fi audiat, dându-i-se drumul să plece. După 3 luni - timp în care în dosar nu s-a petrecut nimic cu privire la persoana recurentului, a fost din nou ridicat de organele de poliție și trimis în fața instanței pentru emitere de mandat de arestare, lucru ce s-a și întâmplat. Instanța de fond a reținut că cel pe care îl apără a comis infracțiunea, în mașină aflându-se împreună cu numitul "" - o persoană ce a fost identificată și despre care prima instanță reține ca fiind ajutorul inculpatului dar care, nici măcar nu a fost audiat până la acest moment. În continuare susține că cel pe care îl apără este rudă cu " ", dar nu știa cu ce se ocupa acesta.
Față de încheierea recurată și de modul în care instanța de fond a înțeles să o motiveze, apreciază că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, nu sunt confirmate relațiile recurentului cu cetățenii turci, astfel că măsura arestării preventive este una drastică, iar parchetul putea propune o altă măsură preventivă.
Pentru motivele expuse mai sus solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, respingerea propunerii parchetului, cu punerea în libertate a inculpatului.
Dacă se va trece peste această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat. Astfel, susține că încheierea instanței de fond este legală și temeinică. În sensul art. 136 Cod procedură penală, scopul măsurii arestării preventive este de a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, cel puțin în faza de urmărire penală. Pe de altă parte, temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Apărătorul recurentului a susținut că nu există probe din care să rezulte activitatea infracțională a inculpatului și că nu s-a stabilit legătura acestuia cu cetățenii turci. cu cetățenii turci era ținută de G G - zis " ", acesta fiind acela care a intermediat vânzarea cantități de heroină între inculpatul - ce se afla în țară și inculpatul - persoana furnizoare a cantității de heroină. Tot inculpatul G G - liderul grupului infracțional - este cel care l-a trimis pe inculpatul să aducă drogurile din Turcia, lucru ce s-a și întâmplat, inculpatul venind în România cu un autocar, iar cantitatea de droguri fiind disimulată între bagajele acestuia. Cantitatea de heroină urma a fi preluată de împreună cu - arestat în cauză -, în dosar existând probe în acest sens. Unul dintre motivele pentru care s-a solicitat prelungirea este și acela de redare a convorbirilor telefonice pentru că este vorba de o activitate infracțională foarte bine pusă la punct.
În continuare susține că se mențin și temeiurile în ceea ce privește faptul că recurentul a mai comis fapte de același gen, iar prelungirea duratei măsurii arestării preventive este necesară pentru administrarea tuturor probelor pentru finalizarea urmăririi penale și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Pentru toate cele arătate mai sus, consideră încheierea instanței de fond legală și temeinică, astfel că solicită menținerea acesteia și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Având în vedere concluziile expuse, o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu poate fi admisă decât în condițiile în care se schimbă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive, lucru care în cauză nu s-a întâmplat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr- a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului - fiul lui și al, născut la 11.11.1975 în B, domiciliat în B, sector 5,-,.114,.2,.53, CNP--, arestat în baza nr.179/UP/01.09.2009 emis de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, pe o perioadă de 25 de zile, începând cu data de 30.09.2009 până la 24.10.2009.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 17.09.2009, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a solicitat în temeiul art.155 și urm.Cod procedură penală, prelungirea duratei măsurii arestării preventive pentru inculpatul, începând cu data de 30.09.2009 până la 24.10.2009.
S-a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 37 alin. 1 lit.a Cp. constând în aceea că, în cursul lunii iunie 2009, acționând în cadrul unei rețele de narcotraficanți coordonată de inculpatul GGz is " " a participat în mod direct, împreună cu inculpatul - zis "" și cu numitul "" la acțiunea de preluare a unei cantități de circa 1 (unu) kilogram heroină de la inculpatul cu ocazia introducerii sale în țară și a transportării sale până la
Examinând propunerea formulată de Parchet, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, a reținut că, în cauză, există date si indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen. din care a rezultat presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat
Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, se prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate.
Având în vedere și necesitatea efectuării actelor de urmărire penală indicate în cererea de prelungire a Parchetului, tribunalul a admis cererea și a dispus prelungirea arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 25 de zile, începând cu data de 30.09.2009 până la 24.10.2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În susținerea recursului, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că toate probele pentru care parchetului a cerut prelungirea, au fost administrate, în sensul că există certificarea tuturor convorbirilor telefonice, s-au făcut audieri și reaudieri, iar dintr-un considerent strict procedural, prelungirea nu s-ar mai impune.
Făcând referire la încheierea atacată, a învederat că tribunalul nu a făcut vreo referire la pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul și nici la participarea acestuia la comiterea faptei.
Față de încheierea recurată și de modul în care instanța de fond a înțeles să o motiveze, apărătorul ales al inculpatului, a susținut că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, nu sunt confirmate relațiile recurentului cu cetățenii turci, astfel că măsura arestării preventive este una drastică, iar parchetul putea propune o altă măsură preventivă.
Pentru motivele expuse mai sus, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, respingerea propunerii parchetului, cu punerea în libertate a inculpatului.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 Cod procedură penală, întrucât din analiza actelor dosarului rezultă că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Față de inculpatul s-a dispus arestarea preventivă, prin încheierea de ședință din data de 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, în temeiul disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.179/UP/01.09.2009.
Cu prilejul arestării, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii iunie 2009, acționând în cadrul unei rețele de narcotraficanți coordonată de inculpatul GGz is " ", a participat în mod direct, împreună cu inculpatul - zis "" și cu numitul "" la acțiunea de preluare a unei cantități de circa 1 (unu) kilogram heroină de la inculpatul cu ocazia introducerii sale în țară și a transportării sale până la Astfel, în cursul nopții de 26/27.06.2009, inculpatul zis "", aflat la volanul autoturismului marca AUDI A4, cu numărul de înmatriculare -, s-a deplasat, împreună cu inculpatul - și cu numitul "", la ieșirea din B către municipiul G, unde a așteptat sosirea de la Istanbul a autocarului în care se afla inculpatul, ce avea asupra sa cantitatea de circa 1 (unu) kilogram heroină, după care a urmărit îndeaproape acest autocar, pentru a verifica dacă era supravegheat de către organele de poliție, în vederea preluării în siguranță a acestor droguri de la .
În aceeași noapte, inculpatul a fost prins în flagrant, pe raza municipiului, după ce a sosit de la Istanbul, intrând în țară la data de 27.06.2009, în jurul orelor 02:15, prin Punctul de Control al Frontierei, la bordul autocarului cu numărul de înmatriculare B 97, aparținând SC SRL, împrejurare în care, în bagajele sale, a fost descoperit un sac de detergent tip ce prezenta urme de resigilare, în interiorul căruia au fost găsite 4 (patru) pachete de formă ovală și de aproximativ 10 cm în diametru, de mărimea aproximativă a unui pumn, învelite într-un scotch de culoare maronie, ce conțineau cantitatea de 943,6 grame heroină.
Inculpatul zis "" avea rolul de a prelua efectiv această cantitate de heroină de la inculpații și - și de a se ocupa de vânzarea ei împreună cu inculpatul G zis " ". Acest lucru care nu s-a mai petrecut doar datorită faptului că învinuitul zis "" a observat că autocarul cu care se deplasa inculpatul era urmărit de lucrători de poliție, aspect pe care la comunicat și celorlalți membri ai rețelei, împiedicând astfel prinderea lor în flagrant.
Totodată, inculpatul G zis " " a declarat că nu știe dacă numitul "" avea cunoștință despre faptul că inculpatul aducea cu acea ocazie heroină din TURCIA, iar în caz afirmativ care era rolul său, întrucât el a discutat aceste aspecte numai cu inculpatul și, bineînțeles cu ceilalți inculpați, respectiv cu inculpatul și, la telefon, cu inculpații și, precum și cu numitul .
Inculpatul G a mai declarat că inculpatul a vrut să se implice în toată această tranzacție, respectiv să preia el heroina de la inculpatul pentru a fi sigur că după ce aceasta era vândută îi plătea acestuia o datorie mai veche pe care o avea la el, de aproape 5.000 (cinci mii) de euro.
De asemenea, inculpatul G a arătat că tot acesta a fost motivul pentru care inculpatul a căutat clienți pentru această cantitate de heroină.
Inculpatul G a declarat că inculpatul nu i-a spus cu cine anume a vorbit pentru vânzarea acestor droguri, subliniind că acesta era foarte interesat să intre în posesia acestei cantități de heroină pentru a obține de la el plata datoriei arătate mai sus.
Inculpații G și și-au menținut declarațiile și cu ocazia audierii lor de către instanța de judecată, în cadrul procedurii de soluționare a propunerii de luare a măsurii arestării preventive formulată de acest parchet.
Din procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșa fotografică întocmit la data de 10.08.2009 rezultă că, la rândul său, inculpatul G I-a recunoscut pe inculpatul, precizând că este cel la care s-a referit în declarațiile sale.
Probele enumerate conferă suficiente indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, așa încât Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod penal.
De asemenea, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului precum și din modalitatea de comitere a acesteia. Din cele prezentate mai sus rezultă amploarea activității infracționale a acestei rețele internaționale de traficanți de droguri și numărul mare de persoane care fac parte din diferitele ramificații ale acesteia. Totodată, trebuie remarcată cantitatea mare de heroină introdusă în țară, de aproximativ un kilogram.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că învinuitul a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, împrejurare ce demonstrează perseverență infracțională.
Totodată nu trebuie neglijată amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen al traficului de droguri, impactul negativ în rândul societății civile, pericolul pe care consumul de droguri îl prezintă pentru sănătatea persoanelor.
Analiza aspectelor concrete ce țin de natura și gravitatea infracțiunii comise și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, îndrituiesc Curtea să concluzioneze că lăsarea în libertate a acestuia ar putea crea o stare de nesiguranță în comunitate și ar putea induce un sentiment de neîncredere în instituțiile statului care au îndatorirea de a asigura aplicarea legii.
Nu în ultimul rând, prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru continuarea urmăririi penale, într-o cauză complexă, cum este cea de față.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că hotărârea tribunalului este temeinică și legală, întrucât temeiurile avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat justifică, în continuare, prelungirea acestei măsuri, pentru o bună desfășurare a procesului penal, în conformitate cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 18.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.SC-09.10.2009
Dact.EA-09.10.2009/2ex
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
