Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 332/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

( 2311/2009 )

ÎNCHEIERE NR. 332/

Ședința publică de 5 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Elena Ursulescu

JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu

JUDECĂTOR 3: Lucia Rog

GREFIER - - -

* * * * * *

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. 60535 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și în stare de arest și asistat de apărător ales, în baza împuterniciri avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Întrebați fiind, după ce li s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurenții inculpați arată că nu doresc să facă declarații în cauză.

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând, pe fond, respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive.

Recursul vizează numai netemeinicia încheierii și - în principal - solicită a se avea în vedere că la dosar nu există indicii temeinice, astfel cum sunt prevăzute de art.68/1 Cod procedură penală cu privire la săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Inculpatul este arestat pentru comiterea unei infracțiuni în formă continuată de distrugere, art. 24 alin. 1 și 2, art.25 și art. 27 din Legea comerțului electronic. Inculpatul a recunoscut că a realizat o singură activitate de retragere de numerar cu un card care nu îi aparținea, dar activitatea infracțională reținută în sarcina sa de organul de urmărire penală este mult mai amplă. Mai arată că, astfel cum s-a arătat de către Banca Bank - a fost distrusă camera de luat vederi, astfel că nu se înțelege de unde a apărut înregistrarea cu inculpatul pe care îl apără și care efectuează o tranzacție la ora 14,00. Pentru a se stabili activitatea infracțională, astfel cum este arătată de urmărirea penală, ca și indicii nu există decât o expertiză efectuată de Serviciul Român de Informații - Institutul pentru Tehnologii pe compararea a două imagini pentru a se stabili dacă aparțin uneia și aceleiași persoane. Inculpatul nu a spus niciodată că nu a efectuat tranzacția, dar organul de urmărire penală nu a mai administrat nici un alt mijloc de probă care să ducă la reținerea în sarcina clientului său și a infr. prev. de art.24, art.25 și art.27 din Legea 365/2002, precum și art. 217 Cod penal.

În continuarea pledoariei susține că s-au efectuat percheziție domiciliară, dar nu a fost ridicat nici un obiect caracteristic clonării card-urilor sau efectuării vreunei activități incriminată de actul normativ.

Concluzionând, solicită a se reține că recurentul inculpat a efectuat și a recunoscut o singură tranzacționare și având în vedere și cele susținute mai sus, solicită admiterea recursului, respingerea propunerii parchetului și punerea în libertate a inculpatului.

Apărătorul recurentului inculpatdepune înscrisuri în circumstanțiere. Având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de colegul său și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, pe fond, respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatului.

În încheiere sunt reținute ca indicii temeinice plângerea penală a părții vătămate Bank SA, acesta fiind în opinia apărării doar un mod de sesizare a organelor de urmărire penală, nicidecum un indiciu temeinic. La percheziția domiciliară au fost ridicate o serie de bunuri, card-uri de memorie folosite la aparatele foto și video, un hard au unui calculator, 5 carduri bancare și un card de fidelitate al unei companii de transport aerian. În ceea ce privește cele 5 carduri - două sunt pe numele inculpatului, unul pe numele soției sale și două pe numele membrilor familie, astfel că nu este nici unul anonim sau neinscripționat.

În continuarea pledoariei susține că recurentul nu a negat niciodată săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept a unui instrument de plată electronic și nu a mai comis nici una infracțiunile reținute în sarcina sa de parchet.

Cu referire la rapoartele de constatare tehnico - științifică arată că parte din ele încearcă o identificare a inculpatului cu persoana fotografiată în momentele când a fost retrasă suma de bani de la bancomatul de pe Calea - lângă Primăria sectorului 6

Solicită a se avea în vedere că în raportul de constatare tehnico - științifică rezultă că persoana din fotografie ar semăna cu recurentul, dar nu s-a stabilit cu certitudine că este vorba despre acesta, neidentificându-se cu certitudine cine este persoana care a distrus camera de luat vederi și a aplicat dispozitivul de copiat carduri. Susține că inculpatul a comis doar una dintre fapte și nu există indicii temeinice în sensul prevăzut de legea penală că acesta ar fi săvârșit și celelalte infracțiuni ce-i sunt reținute în sarcină, respectiv distrugere, aplicarea dispozitivului de copiat carduri și clonarea cardurilor.

De asemenea, mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive este una excepțională, starea normală fiind cea de libertate.

Concluzionând, avându-se în vedere că cele de mai sus, precum și faptul că inculpatul are în întreținere doi copii minori, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, respingerea propunerii parchetului, cu punerea în libertate a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Publicavând cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate. Consideră că sunt indicii temeinice care atestă săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar urmărirea penală este la debut, abia dispunându-se luarea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere că faptul că recurenții apar pe înregistrările video nu intră în contradicție cu cele reținute în referatul parchetului, precum și împrejurarea că aceștia nu se află la prima abatere, au avut amenzi penale și condamnări la pedeapsa închisorii. Mai mult decât atât, cei doi inculpați nu au avut o atitudine sinceră, susținând că o serie de carduri au fost găsite de ei într-un autoturism pe care l-au cumpărat.

Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.

Recurenții inculpațiavând ultimul cuvânt pe rând, arată că sunt de acord cu concluziile apărătorilor aleși.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București Secția I Penală în temeiul art.1491alin. 9 și 10 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților - fiul lui și, ns.04.11.1980, domiciliat în com., șos. - nr.44, -.5,.3,.11, jud. I și în com. șos. - nr.44, -.5,.3,.6, jud. I, cetățean român, CNP--, cunoscut cu antecedente penale, și zis"" - fiul lui și, ns.01.03.1976, domiciliat în B,-, sector 1 și l în B,-,.87,. 2,. 54, sector 6, cetățean român, CNP --, cunoscut cu antecedente penale, fiecare pentru 30 zile, de la 24.09.2009 până la 23.10.2009 inclusiv.

Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.217 alin. l pen. cu aplic, art.41 alin. 2.pen. art.24 alin. l și 2, art.25 și art.27 alin. l din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art.41 alin. 2.pen. toate cu aplic, art.33 lit. a pen. existând indicii cu caracter temeinic care justifică comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 143 rap. la art. 681.proc.pen. Referitor la apărările inculpaților, cum că nu sunt autorii falsurilor asupra card-urilor bancare în discuție, pe care le-au găsit întâmplător, tribunalul a apreciat că sunt făcutepro causa,și nu sunt credibile, contrazicându-se. Inculpatul declară că a găsit card-urile, cu tot cu codurile PIN, în prezența inculpatului, într-un autoturism marca Opel, cumpărat pentru suma de 400 Euro de la un necunoscut, în luna ianuarie ori februarie 2009, iar inculpatul a declarat că nu știe de unde le avea inculpatul, deși s-a arătat că întregul proces de falsificare (ce necesita mijloace tehnice de natura celor descoperite la inculpați) a card-urilor folosite la retragerile de bani (copiere date și reinscripționare date) a avut loc în luna martie 2009, în datele de 21 și 22.

S-a reținut și că inculpații se află în cazul prevăzut de art.148 alin. l lit.f proc. pen. respectiv că au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la această din urmă condiție prev. de art. 148 lit. f proc.pen. instanța de fond a reținut că, în lipsa unei definiții legale a"pericolului concret pentru ordinea publică",acesta trebuie evaluat în funcție de circumstanțele reale și de circumstanțele personale relevante în speță, cum sunt: numărul și natura faptelor (patru infracțiuni, trei fiind prev. și ped. de Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic -republic, îndreptate împotriva securității efectuării actelor de comerț pe cale electronică) și atitudinea inculpaților față de valorile ocrotite de legea penală (nu recunosc decât una dintre învinuirile aduse, cea mai puțin împovărătoare și inutil de negat; nu sunt la primul contact cu legea penală: primul, în România, a fost condamnat la amendă penală, a fost sancționat administrativ de două ori, iar în Germania și în Spania a încălcat prevederi legale ce i-au atras amenzi și interdicții; al doilea a fost condamnat de trei ori la pedepse cu închisoarea,ultima- condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.36 alin.l din Decretul nr. 328/1966 -republic, grațiată în baza Legii nr. 543/2002, aplicată prin sentința penală nr. 1527/20.06.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr. 881/A/25.11.2006 a Tribunalului București - Secția I Penală, atrăgându-i starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 alin.l lit. a pen. pentru că prezentele infracțiuni - intenționate - au fost comise în cursul termenului de 3 ani al grațierii condiționate, termen ce expira abia la 24.11.2009 -conform fișelor de cazier judiciar atașate la dosarul de urmărire penală).

Ținând seama de gravitatea însemnată a infracțiunilor presupus comise de inculpați, ce cunosc o frecvență fără precedent pe teritoriul României și în afara acestuia, generând o insecuritate socială accentuată și implicând o activitate de urmărire penală complexă, măsurile preventive luate trebuie să fie exemplare.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea lor în stare de libertate, arătând, pe de o parte, că nu există indicii temeinice privind săvârșirea tuturor infracțiunilor pentru care sunt cercetați, și, pe de altă parte, că măsura nu se justifică în raport de circumstanțele personale, inculpatul invocând faptul că are doi copii minori în întreținere.

Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Astfel, instanța de recurs reține că inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.217 alin. l pen. cu aplicarea art.41 alin. 2.pen. art.24 alin. l și 2, art.25 și art.27 alin. l din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art.41 alin. 2.pen. toate cu aplicarea art.33 lit. a pen. în fapt reținându-se că aceștia, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 21.03.2009 și 22.03.2009, după ce au distrus, prin vopsire cu un spray, camerele de supraveghere de la -urile aparținând Bank de la Agenția ( 0630) și de la Agenția Lacul ( 0174), ambele situate pe raza sectorului 2, B, au montat dispozitive de copiat card-urile bancare și codul PIN aferent, apoi le-au reinscripționat pe cartele PVC și au retras fraudulos numerar de la diferite bancomate, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 12.190 lei.

Curtea constată că în cauză sunt întrunite exigențele dispozițiilor art. 143 rap. la art. 681.proc.pen. și ale art. 148 lit. f proc.pen. dispoziția de arestare preventivă a inculpaților fiind legală și temeinică.

Din materialul probator administrat până în acest stadiu procesual, Curtea reține că în cauză există suficiente indicii, cu caracter temeinic, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați. În acest sens instanța de recurs are în vedere a înscrisurile conținând listinguri de tranzacții efectuate la Bank, procesele-verbale de percheziție domiciliară; procesul-verbal întocmit la citirea datelor stocate pe cartele PVC, însoțit de anexă; procesele-verbale de verificare; procesele-verbale de depistare a persoanelor care apar și retrag fraudulos numerar întocmite ca urmare a vizionării imaginilor surprinse de camerele video de supraveghere, însoțite de planșe fotografice; rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/10.04.2009 și nr. -/29.06.2009 întocmite de Serviciul Român de Informații - Institutul pentru Tehnologii; declarațiile martorilor-asistenți, și; declarațiile inculpaților și.

Referitor la distrugerea camerelor de supraveghere, care este contestată de către inculpați, Curtea, în analiza incidenței dispozițiilor prev. de art. 143 rap. la art. 681.proc.pen. a exclus această faptă, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1.pen. respectiv (0 lună - 3 luni, alternativ cu pedeapsa amenzii), neputând fi avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive (art. 136 alin. 6.proc.pen.).

Totodată, așa cum s-a arătat mai sus, sunt întrunite și condițiile art. 148 lit. f proc. pen. existând probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are in vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi fost comise de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, circumstanțele personale ale acestora, ambii cunoscuți cu antecedente penale, împrejurare care demonstrează perseverența infracțională a acestora dar și existența riscului comiterii de noi infracțiuni. De asemenea, Curtea are în vedere și reacția publicului la săvârșirea faptelor de acest gen, acestea având urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure instrumentele de plată electronice. Toate acestea sunt de natură a genera în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, o tulburare socială care justifică detenția provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.

În raport de aceste considerente, reținând și faptul că luarea măsurii arestării preventive se impune pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ancheta aflându-se la începutul său, fiind necesară administrarea de probe, Curtea constatând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursurile inculpaților ca nefondate, iar în baza art.192 Cod procedură penală îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală pronunțată în dosarul nr-.

Obligă fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER

Red.LR-27.10.2009

Dact.EA-14.10.2009/2ex/ - Sect.I Pen. - jud.

Președinte:Elena Ursulescu
Judecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 332/2009. Curtea de Apel Bucuresti