Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 332/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2253/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.332
Ședința publică din data de 25 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 22 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.265.064/25.IX.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că nu se mai justifică prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere faptul că de 2 luni nu au mai fost efectuate acte de urmărire penală și scopul măsurilor preventive, buna desfășurare a procesului penal, poate fi atins și fără privarea sa de libertate, cu atât mai mult cu cât la dosar nu a fost depus raportul de expertiză medico-legală a părții vătămate, care este esențial pentru stabilirea încadrării juridice a faptei penale, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt incidente prevederile art.143, art.148 lit.f și art.155 Cod procedură penală, având în vedere atât circumstanțele comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prin lovirea victimei cu o sabie în zona capului, datele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale și a perseverat pe calea infracțională, cât și stadiul urmăririi penale, astfel că a cenzurat propunerea procurorului și a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului cu numai 20 zile.
Recurentul-inculpat, personal, arată că regretă comiterea infracțiunii, nu este consumator de droguri și lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 22 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului .
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivate, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
La data de 28.06.2009 s-a început urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prev. de art.20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b Cod penal.
La data de 29.06.2009 față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile de la 29.06.2009 până la 27.07.2009 inclusiv, emițându-se P nr. 157/UP/29.06.2009 de către Tribunalul București - Secția I-a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art. 148, lit. f Cod procedură penală și art. 1491Cod procedură penală, măsura fiind ulterior prelungită până la data de 23.09.2009, inclusiv.
Din analiza dosarului cauzei se constată ca cererea Parchetului este întemeiată, inculpatul aflându-se în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care este cercetat sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și exista probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea data acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabila că, în dimineața de 28 iunie 2009 lovit cu o sabie în zona capului pe partea vătămată, provocându-i o leziune traumatică în zona temporală dreapta.
Deși apărătorul inculpatului contestă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul este cercetat, Tribunalul reține că, la acest moment procesual, se poate reține presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, faptă prev. de art.20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, chiar în lipsa unui raport de expertiză medico-legală care să concluzioneze că leziunile provocate victimei i-au pus în pericol viața. Astfel, față de obiectul folosit (o sabie), zona corpului vizată (zona capului) și intensitatea loviturii, aspecte care rezultă din procesul - verbal de cercetare la fata locului, planșe fotografice, declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpatului, încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul este cercetat este corectă.
Cât privește condiția referitoare la existenta în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final Cod procedură penală), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Or, în speță, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen și care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății, precum și împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverență infracțională.
Toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. 1 Cod procedură penală în vederea finalizării actelor de urmărire penală enunțate în referatul Parchetului.
Pe de altă parte însă, este de remarcat că de la data de 23.07.2009 nu s-a mai efectuat niciun act de urmărire penală în cauză. Este adevărat că efectuarea expertizei medico-legale și a expertizei tehnico-științifice necesită o anumită perioadă de timp, însă audierea martorilor (de altfel neindicați în referatul Parchetului) și efectuarea de confruntări puteau fi realizate în acest interval de timp.
Astfel, Tribunalul a reținut că admiterea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată mai scurtă decât cea solicitată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, este suficientă pentru realizarea actelor de urmărire penală enunțate și, de asemenea, este de natură să accelereze activitatea organelor de urmărire penală, în condițiile în care, urmărirea penală cu persoanele aflate în stare de arest preventiv trebuie realizată cu o celeritate sporită.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând Curții punerea sa în libertate.
S-a susținut de către recurent prin apărătorul său că în cauză nu se mai impune prelungirea arestării preventive, motivat de faptul că de două luni nu au mai fost efectuate acte de urmărire penală, iar scopul măsurilor preventive - buna desfășurare a procesului penal - poate fi atins și fără privarea sa de libertate, cu atât mai mult cu cât la dosar nu a fost depus raportul de expertiză medico - legal a părții vătămate.
Examinând recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 22 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală în raport cu motivele invocate și conformitate cu dispozițiile art. 38515cu referire la art.159 și urm. Cod procedură penală, curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, pe cale de consecință urmează a-l respinge, în virtutea următoarelor considerente:
Temeiurile avute în vedere de instanță la data luării măsurii privative de libertate la data de 29 iunie 2009 respectând dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în prezent, și determină prelungirea acestei măsuri.
Astfel, inculpatul se află în ipoteza reglementată de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care este cercetat penal și pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, au rezultat indicii temeinice în accepțiunea dată acestui concept de art.681Cod procedură penală, ce justifică - în opinia Curții - presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, de altfel fapte caracterizate de un grad extrem de ridicat de pericol social.
Din această perspectivă, motivele invocate de apărătorul inculpatului în sprijinul punerii în libertate a acestuia în sensul neefectuării până în prezent a raportului de expertiză medico - legală a părții vătămate, esențial în opinia sa, pentru încadrarea juridică a faptei, nu pot fi avute în vedere de C, atâta vreme cât bănuiala legitimă - condiția de regularitate a prelungirii a măsurii preventive - rezonabilă - ce se conturează cu privire la comiterea faptei de către recurent se fundamentează pe o serie elemente, precum: obiectul folosit (o sabie); zona capului părții vătămate vizată, intensitatea loviturii, aspecte ce reies cu claritate din actele de urmărire penală efectuate în cauză.
Cât privește cea de-a doua condiție referitoare la existența probelor din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar genera și dezvolta, Curtea constată îndeplinită și această condiție.
Aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei, chiar dacă acesta nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, ci dimpotrivă, un asemenea pericol public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care e acuzat inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, din posibilitatea comiterii unor asemănătoare de către alte persoane, din lipsa unei reacții prompte și adecvate a organului judiciar față de cei bănuiți ca autori.
Concluzionând, Curtea consideră că motivul pericolului concret pentru ordinea publică, precum și necesitatea asigurării unei desfășurări normale a procesului penal, impune prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Dact./01.10.2009
Ex.2
Red. - -/ Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Damian Dolache, Carmen Veronica
