Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1303/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1580/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1303/
Ședința publică din data de 25 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-contestator - împotriva Sentinței penale nr.589/11.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul- contestator, personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul din oficiu solicită se ia act de încetarea mandatului său, acordându-i-se onorariul parțial.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-contestator precizează că dosarul în care a fost arestat preventiv la data de 02.XI.2006 se află pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI și critică sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în cuprinsul acesteia, se face referire, în mod greșit, la concurența dintre pedepsele aplicate și nu la concurența dintre faptele penale, iar ipoteza că între cele trei fapte nu se poate stabili o concurență întrucât, la ultima judecată pentru săvârșirea faptei din anul 2001, i-a fost aplicată o pedeapsă grațiabilă, este eronată, pentru că nu a solicitat constatarea unei astfel de situații, ci să se constate că la momentul soluționării acelei cauze erau incidente dispozițiile art.85 Cod penal și nu cele ale art.83 Cod penal, situație în care s-ar fi putut reduce pedeapsa aplicată pentru cele trei infracțiuni aflate în stare de concurs.
A doua critică privește greșita reținere a existenței primului termen al recidivei postexecutorii în raport cu perioada cuprinsă între 02.XI.2006 - 23.2007 și este de observat că cele două infracțiuni, prima săvârșită în cursul anului 2006, în formă continuată, care se află pe rolul instanței de apel și pentru care contestatorul a fost arestat preventiv o perioada de 11 luni, și fapta pentru care execută pedeapsa de 5 ani închisoare, rămasă definitivă pe data de 25.III.2009, se află în concurs real și, pe de altă parte, în perioada noiembrie 2006 - octombrie 2007 fost arestat preventiv și apoi pus în libertate și, raportat și la fapta din luna martie 2008, se impune deducerea prevenției, potrivit art.88 Cod penal, text de lege care nu condiționează ca cele două cauze să fie soluționate definitiv, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.461 lit.d Cod procedură penală, existând o cauză ce conduce la micșorarea pedepsei ce urmează să fie executată.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admițând contestația la executare, să se constate că durata pe care contestatorul o are de executat este cea de 5 ani închisoare, cu deducerea celor două perioade de arest preventiv, odată prin aplicarea dispozițiilor art.85 Cod penal și, apoi, și a perioadei de 11 luni executată în perioada noiembrie 2006 - octombrie 2007.
Reprezentantul Ministerului Public arată că sentința penală este criticabilă, în primul rând, sub aspectul calificării cererii petentului, care, chiar dacă a fost întemeiată pe dispozițiile art.461 Cod procedură penală, este o veritabilă cerere de contopire, conform art.449 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a nu se încălca cele două grade de jurisdicție la care are dreptul petentul.
În subsidiar, consideră că hotărârea recurată este nelegală pentru omisiunea instanței de fond de a deduce perioada de la 31.VII.2002 până la 15.2002 efectuată în executarea Sentinței penale nr.2425/15.2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B, apreciind că motivele invocate de contestator sunt neîntemeiate și instanța de fond a analizat în mod corect situația de fapt. Astfel, cea de a doua faptă a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art.83 Cod penal și nu cele ale art.85 Cod penal, toate perioadele fiind deduse în mod corespunzător, ținând seama de starea de recidivă și de regimul pedepsei grațiate, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și deducerea perioadei de la 31.VII.2002 până la 15.2002.
În completare, apărătorul ales arată că la dosar există hotărârea prin care Judecătoria Sectorului 3 Bas oluționat cauza ce privea fapta din anul 2001, aflată în concurs cu celelalte două, și prin acea hotărâre, deși a fost aplicată o pedeapsă grațiabilă, nu s-a luat în calcul împrejurarea că toate trei infracțiunile se aflau în concurs, situație în care sunt aplicabile prevederile art.85 Cod penal, care sunt incidente atunci când se descoperă, chiar după începerea executării unei pedepse, o nouă faptă comisă înainte de aplicarea pedepsei.
Recurentul-contestator, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.589 din 11 iunie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat în conformitate cu art.461 alin.1 lit.d Cod procedură penală și a fost obligat acesta, sub incidența art.192 alin.2 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a Il-a Penală la data de 05.05.2009 sub nr-, petentul condamnat a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să se deducă perioada de prevenție de 10 luni închisoare executată între 02.11.2006 și 23.10.2007, în dosarul penal al Tribunalului București Secția I Penală, întrucât cele doua fapte expuse sunt concurente în mod real; să se constate că faptele pentru care au fost stabilite pedepsele aplicate prin sentințele penale: a).657/03.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B în dosar nr. 814/2003 - 2 ani și 6 luni închisoare, b).2425/15.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B - 2 ani închisoare în condițiile art. 81-82 cod penal, c). 838/04.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 B în dosar nr.3230/2003 - 3ani închisoare sunt fapte aflate în concurs real, să se constate că prin sentința penală 657/03.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B în dosar nr.814/2003- 2 ani și 6 luni închisoare a fost stabilită greșit pedeapsa totală de 4 ani și 6 luni închisoare, întrucât erau aplicabile dispozițiile art. 85 Cod penal privind anularea suspendării executării pedepsei și nu a revocării acesteia.
În consecință, petentul a mai solicitat să se deducă din pedeapsa rezultantă ce se va aplica, după calcularea corectă a pedepselor prin aplicarea textelor legale incidente, perioadele deja executate, respectiv de la 20.12.2002 la 10.08.2005, de la 02.11.2006 la 23.10.2007 și de la 29.03.2008 la zi.
În mod corect instanța Judecătoriei Sectorului 5 B trebuia să constate că nu poate fi primită aplicare art. 83 cod penal referitor la revocare, ci era incident textul art. 85 Cod penal, privind anularea suspendării executării pedepsei, se mai arată în motivarea contestației. Raportat la acest incident a rezultat o pedeapsă exagerat de mare, care a fost executată de petentul condamnat în perioada 20.12.2002 - 10.08.2005.
Întrucât toate aceste elemente au fost greșit stabilite de către instanța de fond enumerată, și pentru că în realitate ar fi trebuit stabilită o pedeapsă mai mică, precum și pentru faptul că a executat o perioadă mare de detenție, pentru fapte care trebuiau constatate concurente, văzând și dispozițiile art. 39 alin. 1 din Codul penal, s-a solicitat instanței să admită prezenta contestație la executare și să dispună în mod integral în sensul dispus în petitul acesteia.
În drept, petentul condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 461 lit. d Cod procedură penală, art. 85 Cod penal, art. 88 Cod penal și art. 39 Cod penal.
În dovedirea cererii sale, petentul condamnat a depus la dosar în copie certificată următoarele înscrisuri: certificat de cazier judiciar, sentința penală nr. 65/10.01.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B, sentința penală nr. 657/03.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B, sentința penală nr. 838/04.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 3
La solicitarea instanței au fost depuse la dosar sentința penală nr. 1051/12.09.2008 a Tribunalului București, Secția I Penală, cu referatul întocmit de grefierul delegat la Biroul executări penale, sentința penală nr. 838/04.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 B, sentința penală nr. 2425/15.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B și sentința penală nr. 657/03.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 De asemenea, tot la solicitarea instanței a fost depusă o fișă de cazier judiciar actualizată privind antecedentele penale ale petentului condamnat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 2425 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B la data de 15.10.2002 în dosarul 9870/2002, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74-76 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare, reținându-se în fapt că pe data de 30.07.2002, prin activități coordonate, împreună cu inculpatul, au sustras, cu ajutorul unei șurubelnițe, prin desprindere de sub rezervorul de combustibil, două roți de rezervă, de la autoturismele Super nr. B-76- și B-74 - TCE, aparținând părților vătămate și Rodin, activitatea infracțională derulându-se între orele 20.00 - 21.30. în baza art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. Conform referatului întocmit de grefierul delegat, sentința penală nr. 2425/15.10.2002 a rămas definitivă pentru inculpatul la data de 05.11.2002 prin neapelare.
Prin sentința penală nr. 657/03.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr. 814/2003, în baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu referire la art. 37 lit. a Cod penal și art. 74 și 76 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 2425/15.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B, fiind cumulată această pedeapsă cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare. S-a reținut în esență în sarcina inculpatului că în noaptea de 19/20.12.2002, în jurul orelor 0400sustras două roți de rezervă pe care le-a transportat în autoturismul inculpatului.
În consecință, în condițiile în care sentința penală nr. 2425/15.10.2002 a rămas definitivă pentru inculpatul la data de 05.11.2002 prin neapelare, fapta comisă de acesta la data de 19/20.12.2002 este comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel încât în mod legal și temeinic prin sentința penală nr. 657/03.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr. 814/2003 s-a făcut aplicarea art. 83 Cod penal, nefiind vorba de infracțiuni concurente, cum se susține în cererea introductivă de instanță.
Ulterior, prin sentința penală nr. 838 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B la data de 04.06.2003 în dosarul 3230/2003, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în temeiul art. 1 al legii nr. 543/2002 constatându-se grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatului. S-a reținut în fapt în sarcina inculpatului că în noaptea de 13/14.09.2001, aflându-se pe Strada - Buzăului din Sectorul 3, cu ajutorul unui cric, a ridicat autoturismul marca Daewoo Espero cu număr de înmatriculare B-47- și a demontat stânga față a autovehiculului, iar în momentul în care desfăcea șuruburile celorlalte roți, văzând mai multe persoane care treceau prin zonă și crezând că poate fi surprins, a abandonat demontată și a fugit. Prin urmare s-a reținut că această faptă este comisă în noaptea de 13/14.09.2001, deci anterior faptei din 30.07.2002. Cu hotărârea de condamnare este pronunțată după intrarea în vigoare a unui act de clemență, respectiv Legea nr. 543/2002, pedeapsa este grațiată, astfel încât nu poate fi contopită cu alte pedepse nefiind o pedeapsă executabilă.
Prin urmare, pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 2425/15.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B, nr. 657/03.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B și 838/04.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 B nu sunt concurente, așa cum se susține în cererea introductivă de instanță, ci condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 2425/15.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B este primul termen al stării de recidivă mare postcondamnatorie față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 657/03.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B, în timp ce pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.838/04.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 B este grațiată și se referă la o faptă comisă în cursul anului 2001.
Prin sentința penală nr. 1051 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală la data de 12.09.2008 în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 37 lit. b Cod penal. S-a reținut în sarcina inculpatului că în luna martie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul l-a ajutat pe acesta din urmă să pretindă suma de 20.000 euro și, ulterior, să primească 15.000 euro din această sumă, de la, întreținându-i acestuia din urmă convingerea că inculpatul are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul București și de la Curtea de APEL BUCUREȘTI, iar banii le vor fi remiși pentru a-i determina să dispună revocarea măsurii arestării preventive a denunțătorului și admiterea recursului în cazul respingerii de către instanța de fond a unei asemenea cereri. Cum această faptă a fost comisă în luna martie 2008, deci după considerarea ca executate a pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 657/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 B și 838/04.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 B, în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b pen. în cauză nu se poate dispune deducerea din pedeapsa de 5 ani închisoare a perioadelor de la 20.12.2002 la 10.08.2005 și de la 02.11.2006 la 23.10.2007 acestea fiind perioade executate în baza pedepsei ce constituie primul termen al stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat, în temeiul art.461 alin. 1 lit. d Cod procedură penală și a fost obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în cuprinsul hotărârii se face referire, în mod greșit la concurența dintre pedepsele aplicate și nu la concurența dintre faptele penale și, mai mult, ipoteza că între cele 3 fapte nu se poate stabili o concurență este eronată. Se arată în acest sens că petentul condamnat nu a solicitat constatarea unei astfel de situații, ci doar incidența dispozițiilor art. 85 Cod penal, ci nu ale art.83 Cod penal, ipoteză în care s-ar fi putut reduce pedeapsa aplicată pentru cele trei infracțiuni aflate în concurs.
A doua critică a vizat greșita reținere a recidivei postcondamnatorie în raport cu perioada cuprinsă între 02 noiembrie 2006 - 23 octombrie 2007, fără a se constata de către instanță că cele două infracțiuni, prima săvârșită în cursul anului 2006 în formă continuată ce se află pe rolul instanței de apel și pentru care contestatorul a fost arestat preventiv 11 luni și fapta pentru care execută pedeapsa de 5 ani închisoare, rămasă definitivă pe 25 martie 2009 se află în concurs real.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și având în vedere dispozițiile art.385 indice 15 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art.461 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat, și pe cale de consecință urmează a-l respinge în virtutea considerentelor ce urmează:
Prin sentința penală nr. 2425 din 15 octombrie 2002 Judecătoria Sector 4 Bad ispus condamnarea inculpatului contestator, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.208 alin. 1 - art.209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 - 76 Cod penal, reținându-se că în fapt la data de 30.07.2002 acesta a sustras împreună cu inculpatul două roți de rezervă de la autoturismele aparținând părților vătămate și, această infracțiuni ce s-a derulat între orele 20 - 2130și care a întrunit cerințele infracțiuni continuate. Instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce constituia termenul de încercare, iar din referatul grefierului delegat la executări penale, a rezultat că sentința penală nr.2524/15.10.2002 a rămas definitivă pentru petent la 05. noiembrie 2002, în urma neapelării.
Ulterior, prin sentința penală nr.675/03.03.2003 Judecătoria Sector 5 B pronunțându-se în cauza penală nr.814/2003 a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 74 -76 Cod penal, constatând în același timp incidența aplicării disp. art. 83 Cod penal prin revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce-i fusese aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2425/15.10.2009 a Judecătoriei Sector 4 B și stabilind tratamentul sancționator astfel cum dispozițiile în materie o prevăd, respectiv, executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune în condițiile în care în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou infracțiunea pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen (art. 83 alin. 1 Cod penal).
În acest sens, instanța de fond a apreciat în mod corect asupra revocării suspendării condiționate, cumulând pedepsele în cauză, raportându-se la faptul că noua infracțiune a fost comisă la data de 19/20 decembrie, deci în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 2425/15 octombrie 2002, definitivă la 05 noiembrie 2002, după cum arătam.
Ori, Curtea constată că în mod legal și temeinic Judecătoria Sector 5 Baf ăcut aplicarea art. 83 Cod penal, întrucât în cauză nu putea fi vorba de existența unor infracțiuni concurente aflate în concurs real, după cum în mod neîntemeiat a susținut petentul în fața instanței investită în mod legal cu soluționarea contestației la executare.
Mai reține Curtea că, ulterior, în baza sentinței penale nr. 838 din 06 iunie 2003, Judecătoria Sector 3 Bas oluționat cauza penală 3230/2003 dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de furt calificat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 constatând grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatului, reținând în sarcina acestuia că în noaptea de 13/14 septembrie 2001 sustras oau nui autovehicul parcat pe strada - Buzăului Sector 3
Instanța, a procedat în mod corect la constatarea ca fiind grațiată a pedepsei fără aoc ontopi cu celelalte pedepse, atâta vreme cât aceasta ultimă faptă a fost comisă anterior celei din 30.07.2002, iar hotărârea de condamnare pentru fapta din 13/14 septembrie a fost pronunțată după intrarea în vigoare a unui act de clemență, precum Legea nr.543/2002, iar o pedeapsă grațiată nu poate fi contopită cu alte pedepse ca nefiind o pedeapsă executabilă.
În acest sens Instanța noastră Supremă a statuat prin Decizia nr. X/2005 (Monitorul Oficial nr.123 din 09 februarie 2005) soluționând recursul în interesul legii, că în caz de concurs de infracțiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii, dispozițiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepse executabile ce nu au făcut obiectul grațierii sau care au fost grațiate parțial.
Așadar, concluzia Tribunalului București - Secția a II-a Penală potrivit căreia pedepsele aplicate prin sentința penală nr.2425/15.10.2002 a Judecătoriei Sector 4 B, nr. 657/03.03.2003 a Judecătoriei Sector 5 B și 838/04.06.2003 a Judecătoriei Sector 3 B nu sunt concurente, corespunde materialului probator aflat la dosarul cauzei astfel încât susținerile petentului contestator nu prezintă fundament.
Din această perspectivă, condamnarea aplicată prin sentința penală nr.2425/15.10.2002 a Judecătoriei Sector 4 B constituie primul termen al stării de recidivă mare postcondamnatorie față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.657/03.03.2003 a Judecătoriei Sector 5 B, petentul aflându-se în situația în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mică de 6 luni a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție, în timpul executării pedepsei, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este mai mare de 1 an, în speță petentul aflându-se în timpul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de care beneficiază.
Mai reține Curtea că la 12 septembrie 2008 Tribunalul București - Secția I Penală a dispus prin sentința penală nr.1051 condamnarea petentului la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, cu aplicarea art. 6 din legea 78/2000 și art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că în luna martie 2008, în urma unei înțelegeri cu inculpatul l-a ajutat pe acesta să pretindă suma de 20.000 EURO și în fapt să primească 15.000 Euro de la formându-i și întreținându-i acestuia convingerea că inculpatul are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI, în scopul de a-i determina să dispună revocarea măsurii arestării preventive a denunțătorului.
Având în vedere că această faptă a fost comisă în luna martie 2008, deci după considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.657/2003 și respectiv nr.838/2003, în mod corect, în cauză s-a constatat incidența art.37 lit.b Cod penal.
Așadar, Curtea constată că motivele invocate de petentul contestator în cererea sa nu prezintă temei legal, iar prima instanță a procedat întemeiat la respingerea contestației.
Nici solicitarea petentului, privind deducerea din pedeapsa de 5 ani închisoare - a perioadei de la 20 decembrie 2002 la 10 august 2005 și de la 2 noiembrie 2006 la 23 octombrie 2007 - nu poate fi primită, ținând cont de faptul că aceste durate de timp reprezintă perioade executate din pedeapsa ce constituie primul termen al stării de recidivă reglementat în art.37 alin.1, lit.b Cod penal.
Criticile aduse de reprezentantul Ministerului Public - referitoare la greșita încadrare a cererii formulate de petentul condamnat, în sensul că, de fapt, acesta a înțeles să solicite instanței contopirea pedepselor la care a fost condamnat - nu pot fi primite de C, atâta vreme cât acesta a invocat cauze de micșorare a pedepsei, precum și alte incidente care, în opinia sa, s-ar fi ivit în cursul executării.
Este știut că, pe calea contestației la executare, poate fi invocată orice cauză de micșorare a pedepsei, însă, aceasta trebuie să se ivească în cursul executării pedepsei - cum ar fi, spre exemplu, apariția unei legi penale mai favorabile, în cazul pedepsei definitive - art.14, art.15 Cod penal - iar deducerea din pedeapsa aplicată rezultantă, ca urmare a contopirii pedepselor conform art.39 alin.2 Cod penal, a perioadei ce a fost deja executată nu este posibilă prin aplicarea art.461 Cod procedură penală.
Prin urmare, contestația la executare reprezentând un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, devine indiscutabil ca pe această cale, într-un asemenea context procesual, să se reanalizeze aspecte precum reținerea stării de recidivă ori aplicarea unor instituții de drept penal precum revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, întrucât, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
De asemenea, pe calea contestației la executare, nu pot fi invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie, pentru acestea, contestatorul având posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege, deoarece, în sens contrar, s-ar crea un paralelism între căile ordinare de atac și aspectele vizând executarea hotărârii penale.
În virtutea considerentelor ce preced, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de petentul condamnat, iar potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul împotriva Sentinței penale nr.589/11.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Damian Dolache, Carmen Veronica
