Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1302/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1583/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1302/
Ședința publică din data de 25 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER
.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de contestatorul împotriva Sentinței penale nr.631/F din data de 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul contestator, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului B, cu delegația nr.-/04.09.2009, atașată la fila 14 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului contestator, invocând dispozițiile art.461 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală, arată că acesta contestă Sentința penală nr.730/25.07.2002 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare, compusă din pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată în acea cauză și pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere, solicitând rejudecarea cauzei în care i-a fost aplicată această din urmă pedeapsă, întrucât în acea cauză a fost condamnat în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, arătând că, în mod corect, a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, în speță nefiind incident niciun caz de contestație la executare.
Recurentul contestator, personal, în ultimul cuvânt, solicită rejudecarea cauzei în care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar, în caz contrar, trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.631/F din data de 09 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală (instanță stabilită a fi competentă prin regulatorul pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală prin încheierea nr.99 din data de 21 ianuarie 2009) a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul (fiul lui și, născut la data de 06 iulie 1969, deținut în Penitenciarul Rahova ) și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, fiind avansat din fondul.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că, pe calea contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art.461 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală, contestatorul a solicitat înlăturarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.489/1997 a Judecătoriei Sectorului 3 B (care, urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării acesteia, a fost cumulată cu pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.730/2002 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală), susținând că prima pedeapsă"nu îi aparține".
Tribunalul a constatat că, în mod corect, cele două pedepse au fost cumulate, în cauză fiind incidente dispozițiile art.864din Codul penal.
De asemenea, a constatat că susținerile contestatorului, în sensul că infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare a fost săvârșită de o altă persoană cu nume asemănător, nu sunt probate.
Împotriva acestei sentințe,a declarat recursîn termenul legal (la data de 17 iunie 2009)contestatorul, fără a-l motiva în scris.
În vederea judecării recursului, Curtea a dispus atașarea la dosar a unei copii de pe Sentința penală nr.489/1997 a Judecătoriei Sectorului 3
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, contestatorul, care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat, invocând dispozițiile art.461 alin.1 lit.c din Codul d e procedură penală, să se dispună rejudecarea cauzei în care i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, întrucât în acea cauză a fost condamnat în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin Sentința penală nr.730/25.07.2002 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (rămasă definitivă prin neapelare), contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 - 175 lit.c cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal (faptă comisă la data de 18/19 februarie 2002) iar, în temeiul art.864din Codul penal, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată acestuia prin Sentința penală nr.489/09.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 3 B (de asemenea, rămasă definitivă prin neapelare), dispunându-se executarea cumulată a celor două pedepse, contestatorul având astfel de executat pedeapsa de 20 de ani închisoare, începând cu data de 19 februarie 2002 (când a fost arestat preventiv).
Solicitarea contestatorului - de a se dispune, pe calea contestației la executare, rejudecarea cauzei în care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare - este lipsită de orice temei legal, întrucât contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, prin intermediul căreia să se poată examina legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare, ci un mijloc procedural, care permite a se soluționa numai incidente ivite în cursul executării dispozițiilor unei hotărâri rămase definitive.
Or, în speță, contestatorul nu a exercitat nicio cale de atac dintre cele prevăzute de lege nici împotriva sentinței prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, nici împotriva sentinței prin care suspendarea sub supraveghere a executării acesteia a fost revocată, iar ea a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune săvârșită înăuntrul termenului de încercare, în aplicarea prevederilor art.864din Codul penal, astfel că ambele hotărâri, fiind intrate în puterea lucrului judecat, nu mai pot fi puse în discuție, cât privește legalitatea și temeinicia lor (inclusiv sub aspectul pronunțării celei dintâi în lipsa inculpatului), în faza de executare a pedepsei rezultante.
Curtea mai constată că, deși într-o primă fază contestatorul a încercat să acrediteze chiar ideea că Sentința penală nr.489/09.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 3 B s-ar referi la o altă persoană, având o identitate asemănătoare cu a sa, o astfel de situație nu se regăsește în speță, principalele date de identificare a inculpatului condamnat prin sentința respectivă (, fiul lui și, născut la data de 06 iulie 1969 în B) fiind identice cu cele menționate în cazul inculpatului condamnat prin Sentința penală nr.730/25.07.2002 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și, de asemenea, înscrise în fișa de cazier judiciar a contestatorului și în mandatul de executare emis pe numele acestuia pentru pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare ( nr.1072/26.08.2002 al Tribunalului București - Secția a II-a Penală).
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul împotriva Sentinței penale nr.631/F din data de 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 30.09.2009
-
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Damian Dolache, Carmen Veronica
