Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 349/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
2323/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.349/
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 22 septembrie 2009, pronunțată Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpatul G, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr.1816/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, apreciind că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, susține că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea față de inculpat a măsurii respective și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea lui de libertate. Astfel, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nici nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat, respectiv tentativă la omor calificat și deosebit de grav, precum și împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni de furt și tâlhărie. De asemenea, în cauză, este întrunită și cerința privind existența indiciilor și probelor temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea anterior menționată, sens în care face referire la declarațiile celor două părți vătămate, precum și la declarațiile martorilor, și. În consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea Curții soluția pe care aceasta o va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 22 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului G (fiul lui și, născut la data de 31 august 1979 în municipiul B, județul B, CNP -) cu 30 de zile, începând cu data de 25 septembrie 2009 și până la data de 24 octombrie 2009, inclusiv, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i, c - 176 lit.b din Codul penal, fiind acuzat că, la data de 26 iunie 2009, le-a aplicat, cu un cuțit, părților vătămate (fratele său) și lovituri în zone vitale ale corpului, cauzându-le astfel leziuni traumatice grave.
Tribunalul a apreciat că temeiurile (prevăzute de art.143 rap. la art.681și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală), avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (în data de 27 iunie 2009), se mențin și impun în continuare privarea lui de libertate, sens în care a reținut că, în cauză, există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta anterior menționată (ce rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, și și chiar declarațiile proprii) și, de asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gravitatea, modalitatea de comitere și urmările faptei, dar și din împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverență infracțională.
Totodată, Tribunalul a apreciat că prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, în sensul efectuării în condiții corespunzătoare a actelor de urmărire penală indicate în referatul procurorului (expertize medico-legale privindu-le pe cele două părți vătămate, expertiza psihiatrică obligatorie a inculpatului, expertize tehnico-științifice criminalistice, audieri de martori, confruntări, reaudierea părților vătămate).
Împotriva acestei încheieri,a declarat recursîn termenul legal (la data de 23 septembrie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 02 octombrie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat respingerea propunerii parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește și cercetarea sa în stare de libertate, susținând că el nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nici nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul Gaf ost arestat preventiv la data de 27 iunie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i, c - 176 lit.b din Codul penal și pedepsită cu închisoare de până la 12 ani și 6 luni închisoare.
Probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit într-adevăr fapta reținută în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în încheierea recurată, deși inițial acesta a negat-o, sens în care Curtea reține ca fiind relevante declarațiile celor două părți vătămate, și (care l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana ce le-a lovit cu un cuțit), declarațiile martorilor oculari, G și (care au confirmat susținerile victimelor) și constatările medico-legale preliminare (potrivit cărora partea vătămată a suferit plăgi înjunghiate hemitorace stâng și hipocondru stâng, iar partea vătămată a suferit, la rândul său, o plagă toraco-abdominală penetrantă cu leziune hemoragică splenică, perforație de colon stâng splenic și hemopneumoperitoneu mediu).
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală (de altfel, singurele contestate de către inculpat în prezentul recurs), Curtea constată că infracțiunea reținută în sarcina acestuia este pedepsibilă cu închisoare mai mare de 4 ani, iar probatoriul cauzei relevă motive concrete și serioase de a crede că, lăsat în libertate, acesta prezintă în continuare un pericol concret și actual pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea reține, în primul rând, că fapta a fost comisă asupra unor apropiați ai inculpatului (una dintre părțile vătămate fiind chiar fratele său), pe fondul unui conflict familial, astfel că, în situația punerii sale în libertate, există un risc major ca acel conflict să se agraveze și chiar să degenereze în săvârșirea unor alte fapte similare între membrii familiei.
În al doilea rând, Curtea reține că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior de două ori la pedepse cu închisoarea, inclusiv pentru o altă infracțiune de violență, respectiv tâlhărie, aspect ce, coroborat cu alte date personale ale acestuia (neșcolarizat, fără vreo îndeletnicire), face rezonabilă temerea că, aflat în liberate, el ar putea comite din nou asemenea fapte, securitatea raporturilor sociale fiind astfel în mod serios amenințată.
În același timp, având în vedere poziția procesuală oscilantă a inculpatului, precum și relațiile de familie dintre acesta, pe de o parte, părțile vătămate și martori, pe de altă parte, Curtea apreciază că, prin lăsarea lui în libertate, se creează premisele unor potențiale încercări - suficient de credibile în contextul dat - de influențare a declarațiilor acelor persoane, aspect ce justifică menținerea sa în stare de arest preventiv prin prisma necesității de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală și, de asemenea, motiv pentru care o altă măsură preventivă nu este adecvată, cel puțin în actualul stadiu al cercetărilor.
Întrucât, pentru motivele arătate, se mențin și la acest moment procesual toate temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent, Curtea, văzând dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care Tribunalul a dispus, în cursul urmăririi penale, prelungirea duratei acestei măsuri, care se încadrează în limite de timp rezonabile în raport cu complexitatea cauzei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 22 septembrie 2009, pronunțată Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 16.10.2009
-
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Vasile Băjan, Carmen Veronica
