Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1410/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.9061/2/2009
2279/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1410
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurenta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentei-inculpate, pune concluzii de admitere a recursului și casarea încheierii recurate, să se revoce măsura arestării preventive și judecarea inculpatei în stare de libertate. Critică încheierea atacată sub aspectul netemeiniciei, apreciind că motivarea instanței de fond este generică, fiind reținut faptul că sunt îndeplinite prevederile art.143 C.P.P. în sensul că din probe rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii faptelor din data de 22.04.2009. Având în vedere că inculpata a avut o atitudine procesuală sinceră și de regret săvârșirea faptei, precum și faptul că rechizitoriul a fost întocmit, iar probatoriul administrat, apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatei nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, solicită casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive. Cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive, apreciază că se află sub incidența art.141 teza a II-a C.P.P. însă în cazul soluționării în sensul casării încheierii recurate și se apreciază că se impune luarea unei alte măsurii privative de libertate, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei - trafic de droguri de mare risc, având în vedere că aceasta este consumatoare de droguri de 2 ani și nu are venituri. Față de aspectele învederate, consideră că prin lăsarea sa în libertate, inculpata va săvârși noi infracțiuni de același gen, în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare. Totodată, având în vedere și amploarea acestui fenomen infracțional, apreciază că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și în consecință, solicită, respingerea, ca nefondat, a recursului.
Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și lasă la aprecierea instanței hotărârea ce o va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 16.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, au fost respinse, ca nefondate, cererile privind revocarea măsurii arestării și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpata.
Au fost respinse, ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul.
În temeiul art.3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că la data de 22.04.2009, a comercializat cantitatea de două doze de heroină, pentru suma de 125 de lei, către G, doze de heroină pe care le-a procurat de la.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpata a comis fapta pentru care este cercetată.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata este cercetată fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatei, existând temerea că, pusă în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurenta este cea care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii de ședință din 16.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /Dact. /26.10.2009/2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Vasile Băjan, Carmen Veronica
