Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 37/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (173/2010)
ÎNCHEIEREA NR.37/
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind,recurentul inculpatarată că își menține declarațiile date în cauză, a colaborat cu organele de urmărire penală și nu dorește să facă declarații suplimentare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului ținându-se cont de faptul că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, are un copil minor care se află în Spania, iar ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. De asemenea, solicită a se avea în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv introducerea în țară de droguri de risc și trafic de droguri de risc, modalitatea concretă de săvârșire a acestor infracțiuni, faptul că aceste infracțiuni au fost săvârșite în formă continuată. Consideră că se impune prelungirea măsurii arestării preventive motivat și de faptul că inculpatul este recidivist, reținându-se această stare tot în raport de săvârșirea unei infracțiunii de trafic de droguri, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Recurentul inculpat, având cuvântul, arată că este recidivist, dar s-a întâmplat în urmă cu 5 ani. A lucrat în Spania o perioadă, iar cu două luni înainte de arestare nu mai lucra. Precizează că soția și copilul său se află în prezent în Spania și nașterea copilului l-a determinat să nu mai săvârșească infracțiuni. A fost solicitat de verișoara sa și în cele din urmă a cedat. Solicită a i se acorda o șansă. Va rămâne în țară și va colabora cu organele de urmărire penală.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 12.01.2010 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția I penală a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru 30 zile, de la 16.01.2010 la 14.02.2010.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă în sensul că persistă indiciile care justifică bănuiala referitoare la vinovăția inculpatului iar pe de altă parte punerea în libertate a acestuia constituie un pericol pentru ordinea publică.
Deasemenea, instanța a avut în vedere și necesitatea efectuării actelor de urmărire penală pentru finalizarea anchetei penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie cu susținerea că în mod greșit a apreciat tribunalul că în stare de libertate ar primejdui ordinea publică, în condițiile în care a cooperat cu organele de urmărire penală.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
1. Față de inculpat s-a început urmărirea penală sub aspectul infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, ambele în formă continuată prevăzute de art.3 alin.1 și art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal.
S-a luat măsura arestării preventive întemeiată pe dispozițiile art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Datele rezultate până în acest moment al instrucției penale pun în relevanță indicii temeinice, de natură a legitima bănuiala referitoare la vinovăția inculpatului, astfel cum s-a constatat și momentul luării măsurii preventive. Cu alte cuvinte, subzistă temeiul prevăzut de art.143 Cod procedură penală.
Deasemenea, Curtea constată că subzistă, în continuare și cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală atât cu privire la limitele de pedeapsă, cât și cu privire la pericolul pentru ordinea publică.
Sub acest ultim aspect este de observat că distinct de periculozitatea socială (avută în vedere la luarea măsurii preventive, ca unul dintre criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală), caracterul continuat și modul de operare adoptat cât și scopul activității infracționale, respectiv obținerea unor venituri ilicite în condițiile în care inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, justifică temerea că în stare de libertate acesta ar relua același gen de activitate infracțională, ceea ce constituie un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest context, este evident că sunt realizate exigențele impuse de art.155 alin.1 Cod procedură penală, prelungirea arestării preventive fiind temeinică.
2. Sub aspectul legalității, Curtea constată că prelungirea arestării preventive
s-a realizat cu respectarea tuturor garanțiilor referitoare la libertatea persoanei.
3. Împrejurările invocate de inculpat în susținerea recursului, respectiv atitudinea cooperantă în cursul anchetei și faptul că are un copil minor în străinătate, nu sunt aspecte de natră a înlătura sau diminua periculozitatea acestuia pentru comunitate.
Concluzionând, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată în,
semnează, PREȘEDINTE SECȚIE GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./18.02.2010
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
