Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 20/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2970/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 20/
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.927/10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat,în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind,apelantul inculpatarată că dorește să dea declarație în prezenta cauză, cunoscând că ceea ce spune poate fi folosit împotriva sa.
S-a procedat la audierea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale nr.927/10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată. Față de modalitatea de săvârșire a faptei, de cantitatea de droguri traficată, de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și are o situație familială grea, consideră se impune reindividualizarea pedepsei. Solicită a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 72, art.74, art.76 lit. a Cod Penal, ținându-se cont de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită.
Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicate.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, consideră că se poate face aplicarea în cauză a prevederilor art.74 alin.1 lit. și alin.2 din având Cod Penal în vedere că inculpatul a vândut o singură doză, nu este cunoscut cu antecedente penale, este pensionat medical și a recunoscut prezenta faptă penală, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul de 10 ani închisoare.
Solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a sentinței penale atacate și, pe fond, redozarea pedepsei, cu menținerea celorlalte dispoziții referitoare la pedepsele accesorii și complementare aplicate de către prima instanță, cu aplicarea art.88 Cod Penal, în sensul deducerii la zi a perioadei arestului preventiv și menținerea acestei măsuri în baza art.359.
C.P.P.Apelantul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului formulat, onstată următoarele:
Prinsentința penală nr. 927/10.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus următoarele:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din aceeași lege.
În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe timp de 5 ani, în condițiile art.66 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 27.01.2009 la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.118 lit.e Cod penal raportat la art.17 din Legea nr.143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,15 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator, 77 comprimate de methadonă și trei comprimate de diazepam, rămase în urma analizelor de laborator.
S-a dispus restituirea sumei de 443 lei consemnată la CEC Bank cu recipisa nr.-/1 și s-a confiscat suma de 200 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 27.01.2009, inculpatul a vândut martorului denunțător cu identitate protejată o doză de heroină pentru care a primit suma de 200 lei. Inculpatul a fost surprins în flagrant de organele de poliție la momentul efectuării tranzacției, martorul predând organelor de poliție doza tip bilă primită de la inculpatul contra sumei de 200 lei.
Inculpatul, după primirea banilor, s-a dus și i-a schimbat la un chioșc, ca măsură de precauție, astfel încât suma de bani marcată criminalistic cu substanță fluorescenta nu a fost depistată asupra inculpatului, dar pe mâna s-a constatat prezența unei urme de substanță fluorescentă.
În ceea ce privește declarația martorului, de care instanța a ținut cont la soluționarea cauzei conform art 327 alin. 3.C.P.P. aceasta a atestat doar faptul că, la controlul corporal efectuat asupra martorului cu identitate protejată anterior efectuării flagrantului, nu au fost găsite bunuri, obiecte, valori sau înscrisuri și nici substanțe interzise de lege la deținere.
Din procesul verbal întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 28.01.2009, a rezultat consemnarea declarației martorului cu identitate protejată, potrivit căreia martorului i s-a înmânat de către organele de poliție suma de 200 lei, respectiv 4 bucăți a câte 50 lei fiecare, care în prealabil fuseseră înseriate și capcanate criminalistic. Martorul a arătat în continuare că s-a deplasat pe str. -, la imobilul cu nr.180 și a luat legătura cu un anume, pe numele real și împreună cu el a intrat în locuința acestuia. I-a arătat cele 4 bancnote și i-a spus că dorește un gram de heroină, spunându-i totodată să achite și datoria de 30-50 lei pe care ii datora acestuia. Inculpatul i-a spus să îl aștepte în casă și s-a întors după cca 40 minute, însă i-a mai cerut 20 lei pentru heroină, dar la insistența martorului, care i-a că nu mai are nici un, inculpatul a plecat din nou și a revenit după 5 minute, având o cafea în mână și o doză de heroină de un gram. După ce i-a verifcat conținutul, martorul însoțit de inculpat a ieșit din imobilul acestuia si inculpatul 1-a condus o distanță de 350-400, după care s-au despărțit, martorul predând doza organelor de politie.
Aceasta declarație, în opinia instanței, corespunde adevărului, urmând a f luată în considerare la pronunțarea hotărârii, deoarece declarația dată în faza de cercetare judecătorească este evazivă și nu prezintă detalii referitoare la modul de desfășurare a operațiunii de cumpărare a unei doze de heroină de la inculpat, martorul încercând astfel să acrediteze ideea ca el și inculpatul erau prieteni care se drogau împreună și își procurau heroină, fe unul, fe celalalt în funcție de cum aveau bani.
Această declarație dată în fața instanței de judecată nu s-a coroborat cu ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, find în mod evident contrazisă de materialul probator la care s-a făcut referire în rechizitoriu, astfel ca instanța o va înlătura ca nesinceră.
Desigur ca și declarația inculpatului de nerecunoaștere a infracțiunii de trafc de droguri, ci doar a infracțiunii de consum de droguri de mare risc, instanța a considerat-o nesinceră, urmând a nu ține cont de această declarație dată în faza de cercetare judecătorească, ci a ținut cont de declarația inculpatului dată la urmărirea penală.
In aceste declarații inculpatul au arătat că la data de 27.01.2009, 1a domiciliul sau a venit un tânăr zis "" care i-a dat suma de 200 lei (4 bancnote de câte 50 lei) și i-a cerut să îi aducă heroină în schimbul acelor bani pentru a se droga împreună. Inculpatul s-a deplasat în zona și de la un tânăr pe care nu știe cum îl cheamă a cumpărat o doză de heroină pentru suma de 200 lei. Înainte de a cumpăra doză a schimbat banii la un chioșc de ziare și în realitate a plătit pe doza suma de 180 lei, iar 20 de lei i-a oprit cu titlu de comision. Inculpatul a arătat că apoi s-a întors acasă, i-a dat doza de heroină lui, 1-a condus o bucată de drum după care acesta a plecat.
Inculpatul a declarat că este consumator de heroină și seringile găsite la domiciliul sau cu ocazia percheziției domiciliare, le folosise în urma cu câteva zile pentru a-și injecta heroina. In finalul declarației inculpatul a arătat că recunoaște și regretă comiterea faptelor.
În drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută și descrisă, constând în vânzarea unei doze de heroină martorului contra sumei de 200 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev de art. 2 alin 1 si 2 din Legea 143/2000.
Cererea de schimbare de încadrare juridică a faptei din trafic de droguri de mare risc în infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu prev. de art 4 alin 1 si 2 din Legea 143/2000 nu poate fi primită, întrucât a rezultat că inculpatul si-a însușit suma de 20 lei din cei 200 puși la dispoziție de organele de urmărire penală martorului denunțător cu ocazia procurării heroinei cu titlu de profit ca intermediar în tranzacția constând în vânzarea-cumpărarea de droguri. Inculpatul rezulta ca se droga, dar la momentul depistării sale a prezentat prescripții medicale care îl îndreptățeau să consume methadona ca substituent al heroinei în scopul dezintoxicării, acesta fiind de fapt și motivul pentru care în cauza s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Constatând ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, în raport de fapta dedusă judecății, respectiv cea prev de art 2 alin 1 și 2 din Legea 143/2000, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator menționat mai sus.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art 72.Cod Penal, printre care gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din aceasta perspectiva instanța s-a orientat către minimul special prevăzut de lege, respectiv 10 ani închisoare, ținând cont de sănătatea precara a inculpatului, de atitudinea parțial sinceră pe care a avut-o pe parcursul procesului penal, de faptul că nu are antecedente penale, ci doar o sancțiune administrativă pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Pe de alta parte, instanța nu a considerat că este cazul a-i reține circumstanțe atenuante inculpatului, dat fiind faptul ca asupra sa a fost găsită o cantitate mare de droguri, de diverse tipuri pe care inculpatul nu le consuma doar in scop terapeutic așa cum susține în apărarea sa, ci le comercializa contra unui oarecare prof
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de apel, inculpatul a susținut că se impune reindividualizarea pedepsei prin reținerea în beneficiul său a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, având în vedere atât atitudinea de recunoaștere a faptei, cât și modalitatea de comitere a acesteia, cantitatea de droguri traficată, lipsa antecedentelor penale și situația familială dificilă.
Curtea a procedat la reascultarea apelantului-inculpat, care a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelatăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371.C.P.P. Curtea apreciază că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a efectuat o analiză judicioasă a probelor administrate și a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii, din examinarea probatoriului existent în cauză rezultând în mod neîndoielnic că, la data de 27.01.2009, inculpatul a vândut martorului denunțător cu identitate protejată " " o doză de heroină cu masa de 0,23 grame, în schimbul sumei de 200 lei.
Procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de percheziție domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. - din 27.01.2009 și nr. - din 30.01.2009, declarațiile martorilor și " " (martor cu identitate protejată), precum și declarațiile succesive ale inculpatului relevă neechivoc săvârșirea faptei în modalitatea reținută, acest aspect nefăcând, de altfel, obiect de critică în apel.
Raportându-se la aceste elemente de fapt, Curtea constată că încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută de către instanța de fond, fapta inculpatului întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, Curtea apreciază însă că stabilirea acesteia într-un cuantum echivalent limitei minime prevăzute de lege, fără a se valorifica toate circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, nu reflectă o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72.
Cod PenalAstfel, natura și împrejurările concrete în care inculpatul a vândut martorului denunțător o doză de heroină, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează acest gen de infracțiuni și consecințele lor negative asupra sănătății publice relevă fără îndoială o periculozitate socială sporită a faptei, ce justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Instanța de fond a reținut însă în mod eronat că gravitatea faptei este relevată și de cantitatea mare de droguri găsită asupra inculpatului, droguri pe care acesta le-ar fi deținut pentru consum propriu, dar și pentru a le "comercializa contra unui oarecare profit". Din examinarea actelor cauzei, Curtea constată că în locuința inculpatului au fost găsite mai multe comprimate ce conțineau ca substanță activă methadonă, însă acestea erau deținute pe bază de prescripție medicală, în condițiile în care inculpatul urma un tratament de substituție în cadrul Centrului de Tratament.
Pe de altă parte, dat fiind conținutul concret al faptei deduse judecății (respectiv vânzarea unei doze de heroină la data de 27.01.2009), presupunerea primei instanțe că inculpatul ar fi comercializat comprimatele de methadonă are un caracter esențialmente speculativ, întrucât o atare împrejurare se desprinde doar din denunțul martorului cu identitate protejată, fără a fi fost însă confirmată de actele de cercetare penală ulterioare.
În acest context, Curtea constată că gradul de pericol social al faptei trebuie evaluat prin raportare la conțintul concret al acesteia, dar și la motivațiile ce au stat la baza conduitei infracționale adoptate de către apelant. În acest sens, are în vedere că săvârșirea faptei a fost determinată preponderent de dependența îndelungată a inculpatului de substanțe stupefiante (dependență survenită probabil pe fondul afecțiunii incurabile de care acesta suferă și care a determinat inclusiv decesul fiului său minor în anul 2005), dar și de specificul relațiilor preexistente cu martorul cu identitate protejată (ambii consumatori de droguri, beneficiari ai programelor de dezintoxicare oferite de centrele specializate, dar interesați în procurarea de heroină destinată consumului comun).
Vânzarea de droguri către denunțător apare, în acest context, ca fiind determinată în mod esențial de propria adicție a apelantului, și mai puțin de dorința acestuia de obținere a unor venituri suplimentare în mod ilicit, împrejurare ce circumstanțiază periculozitatea faptei sale și trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului acesteia nu se poate face abstracție nici de datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului care, deși este consumator de droguri, nu are antecedente penale, este pensionat pe caz de boală, a depus eforturi pentru a-și depăși dependența de droguri cooperând cu personalul centrului în efectuarea tratamentului de substituție și a avut o conduită procesuală în ansamblu sinceră.
Chiar dacă poziția inculpatului nu a fost constant aceea de recunoaștere a faptei, trebuie avută în vedere poziția sa psihică și vulnerabilitatea conferită de dependența de opiacee, elemente ce nuanțează astfel motivația conduitei procesuale a inculpatului.
Reevaluând toate aceste elemente în contextul datelor cauzei, Curtea apreciază că ele creează premisele unei conștientizări a consecințelor faptei comise și a reeducării apelantului chiar în condițiile aplicării unei pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege. Astfel, istoricul medical al inculpatului, antecedentele familiale traumatice generate de incidența aceleiași afecțiuni și la copilul minor al acestuia (în prezent decedat), preponderența acestor factori în adoptarea de către apelant a unei conduite infracționale, dar și atitudinea pozitivă manifestată ulterior pe parcursul detenției (respectiv cooperarea cu personalul locului de deținere și implicarea în programele educative desfășurate în penitenciar) sunt elemente pe care Curtea le va valorifica în condițiile art. 74 alin. 2.Cod Penal, reținându-le drept circumstanțe atenuante.
Pe cale de consecință, pedeapsa aplicată inculpatului va fi redusă sub limita minimă prevăzută de lege, până la 6 ani închisoare, apreciindu-se că o atare sancțiune reflectă în mod just nu doar gravitatea concretă a faptei deduse judecății, ci și toate circumstanțele comiterii ei și datele ce caracterizează persoana autorului, executarea în regim de detenție impunându-se însă în continuare în vederea asigurării efective a reeducării inculpatului și a preîntâmpinării săvârșirii unor noi infracțiuni.
Raportându-se la aceleași elemente favorabile inculpatului, dar și la natura și gravitatea concretă a infracțiunii, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei complementare pe o durată mai redusă, respectiv 2 ani după executarea pedepsei închisorii, este suficientă pentru reeducarea apelantului și completarea justă a represiunii specifice pedepsei principale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. va admite apelul apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 927/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Va face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2.Cod Penal și art. 76 alin. 1 lit. a și Cod Penal, în consecință:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare la6 ani închisoare.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalVa reduce cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b de Cod Penal la 5 ani la2 ani.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a se asigura bu8na desfășurare a procesului penal și executarea pedepsei va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 381 alin. 1.C.P.P. va deduce perioada reținerii și arestării preventive de la data de 27.01.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat deapelantul-inculpatîmpotriva sentinței penale nr. 927/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2.Cod Penal și art. 76 alin. 1 lit. a și Cod Penal, în consecință:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare la6 ani închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalReduce cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b de Cod Penal la 5 ani la2 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce perioada reținerii și arestării preventive de la data de 27.01.2009 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
Președinte Judecător
proces-verbal
pentru jud.- aflat în
, semnează, PREȘEDINTE SECȚIE
Grefier
Red.SC/15.02.2010
Th.red. SC/3 ex.
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
