Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 378/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2580/2009)
ÎNCHEIEREA NR.378/
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.98/2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că nu dorește să declare nimic suplimentar și își menține declarațiile anterioare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, cercetarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nu diferă cu nimic de cel anterior și nu aduce nimic nou. Solicită a se observa că inculpatului i se reține un singur presupus act material, o simplă deținere de instrumente în vederea falsificării de carduri. Aceasta presupune efectiv deținerea unui instrument electronic sau unui soft capabil să producă efectul juridic. Există o simplă presupunere. Conform art.155 trebuie C.P.P. văzut dacă subzistă temeiurile inițiale sau dacă au apărut temeiuri noi. Consideră că măsura arestării preventive este prea, în opinia sa fiind suficientă o măsură restrictivă. S-a efectuat o percheziție informatică unde se spune că nimic din ceea ce s-a identificat nu are legătură cu cauza, o percheziție domiciliară la care, de asemenea, nu s-a găsit nimic.
Inculpatul este arestat de 2 luni de zile și există o celeritate care impune administrarea de probe atât în favoarea cât și în defavoarea acestuia. Solicită a se observa că la dosar nu există probe administrate și nimic care să dovedească că acele temeiuri mai subzistă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, considerând că o astfel de măsură restrictivă de libertate este suficientă pentru a garanta o bună desfășurare a procesului penal relativ la persoana inculpatului, la actele materiale presupus săvârșite.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat. În ceea ce privește încadrarea juridică, consideră că sunt suficiente indicii și probe la acest moment din care rezultă că șa inculpat s-au găsit instrumente apte să ducă la o falsificare de carduri. De asemenea, încadrarea juridică permite și ca limită de pedeapsă dispozițiile art.148 lit. C.P.P. Cu privire la termenul de 60 zile scurs de la data arestării inculpatului, solicită ca acest termen să fie apreciat și prin complexitatea cauzei.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Arată că era elev la data arestării, are domiciliu stabil în Râmnicu V, iar BMW -ul era al prietenei sale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele::
Prin încheierea de ședință din 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în temeiul dispozițiilor art. 155 și urm. s C.P.P.-a dispus prelungirea duratei arestării preventive luate, printre alții, și față de inculpatul (fiul lui și, născut în anul 1984 luna octombrie, ziua 15, în Municipiul Râmnicu V, CNP -, arestat in baza 187/UP/16.09.2009 emis de Tribunalul București, în dosarul nr-) pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05.11.2009, până la data de 04.12.2009, inclusiv.
Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B sau țara.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin cererea din data de 29.10.2009, formulată în dosarul nr.2391/P/2008, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia înaintat referatul cu propunerea privind prelungirea duratei măsurii arestării preventive, printre alții, și a inculpatului cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. și ped. de art.24 alin.1 și 2, art.25, art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, pentru o perioadă de 30 zile, de la 05.11.2009 la 4.12.2009, arătându-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, iar privarea de libertate a acestuia este în continuare necesară în interesul cercetării penale. S-a mai aratat în referatul cu propunerea de prelungire a stării de arest a inculpatului că organul de urmărire penala nu a avut o atitudine pasivă, efectuând acte de cercetare penală, existând date că acesta împreună cu alți inculpați, cercetați în aceeași cauză, au participat la comiterea altor fapte penale pentru care urmează a fi extinsă acțiunea penală.
De asemenea, s-a reținut în cuprinsul aceluiași referat, că în drept, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute de art. 24 alin. 1 si 2 din Legea 365/2002, art. 25 din Legea 365/2002 și art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002, constând în aceea că, în perioada decembrie 2007 - iulie 2009, inculpatul împreună cu inculpatul au au colaborat cu inculpații si atât la montarea dispozitivelor de copiere a cardurilor, cât și la efectuarea retragerilor frauduloase, retrageri care au fost efectuate de la bancomate din B și provincie, ocazie cu care au fost prejudiciate aproximativ 291 de persoane, creându-se un prejudiciu băncii de 1.317.715,41 lei, cum rezultă din adresa.
Motivele învederate de parchet, pentru care s-a solicitat prelungirea cu încă 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaților, sunt determinate de necesitatea de a extinde cercetările penale și schimbarea încadrării juridice, de a aduce la cunoștință a învinuirilor și noilor încadrări ale faptelor reținute în sarcina inculpaților, de conexare a tuturor dosarelor penale unde autori sunt inculpații în cauză și de a obține de la băncile comerciale a valorii actualizate a prejudiciului creat, de a identifica toate persoanelor implicate în activitatea infracțională, de a identifica bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpaților în vederea indisponibilizării acestora, solicitarea către băncile comerciale BRD și Bank a cuantumului prejudiciilor create, prin montarea de către inculpați ( așa cum rezultă din imaginile video) a dispozitivelor de copiere a cardurilor găsite asupra acestora, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, Tribunalul a constat următoarele:
Prin ordonanța din 15.09.2009 s-a dispus luarea măsurii
reținerii față de învinuitul .
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 16.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, emițându-se mandatul de arestare nr. 187 din data de 16.09.2009.
Din analiza actelor de urmărire penală efectuate până la acest moment, tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Potrivit art.136 C.P.P. pentru buna desfășurare a procesului penal, printre măsurile care se pot lua este si aceea a arestării preventive, măsura care, în faza de urmărire penală, conform art. 155.C.P.P. poate fi prelungită de instanța, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei,tribunalul a apreciat că sunt indicii temeinice în înțelesul art. 143.C.P.P. cu referire la art.68/1 din C.P.P. care a rezultat presupunerea rezonabila că inculpatul față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză, fiind incidente de asemenea și disp. art. 148 lit. C.P.P. ceea ce conduce la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în sensul cerut de disp. art. 155.
C.P.P.Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale sunt: închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea prev. de art.24 din Lg.365/2002; închisoarea de la 6 luni la 5 ani pentru infracțiunea prev. de art.25 din aceeași lege și închisoarea de la 1 la 12 ani pentru infracțiunea prev. de art.27 din Lg.365/2002.
Așadar, prima condiție din cele două prevăzute de dispozițiile art.148 lit.f este C.P.P. evident că este îndeplinită, aspect stabilit astfel și de către instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Cea de-a doua condiție prev. de art.148 lit.f referitoare C.P.P. la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații dacă ar fi puși în libertate rezultă din modul concret de săvârșire a faptelor, amploarea pe care acest gen de fapte o cunoaște în prezent și nu în ultimul rând, din consecințele grave pe care le produc aceste infracțiuni atât în patrimoniul persoanelor păgubite, cât și în climatul de încredere pe care societatea trebuie să îl aibă în aceste modalități electronice de plată.
Pe de altă parte, s-a apreciat că complexitatea cauzei determină un volum de activități specifice care pentru a fi structurate în mod coroborat și analizate sub aspectul pertinenței, concludentei și utilității lor necesită timp. De aceea organele de urmărire penală au solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, urmând ca din totalitatea mijloacelor de probă adunate să le selecteze pe acelea care converg către o anumită conturare, clară, a situației de fapt și a încadrării juridice corespunzătoare.
Împrejurarea că la acest moment unele aspecte nu sunt lămurite, că nu s-a efectuat o expertiză contabilă pentru stabilirea prejudiciului, cum a reclamat apărarea, au constituit în opinia tribunalului un argument în plus pentru acordarea unei prelungiri a măsurii arestării preventive, pe durată maximă.
Celelalte aspecte, legate de participația penală a fiecărui inculpat, de atitudinea sinceră sau mai puțin sinceră, de situația personală sunt chestiuni care nu prezintă relevanță în acest moment procesual și din lumina dispozițiilor art.155 și urm. C.P.P. fiind avute în vedere de instanța sesizată cu soluționarea cauzei, desigur în ipoteza în care se va ajunge la această situație.
Față de circumstanțele reale ale faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, s-a considerat că punerea în libertate ar îngreuna și finalizarea urmăririi penale, știut fiind că această măsura poate fi dispusă și menținută pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în înțelesul dat prin dispozițiile art.136
C.P.P.Pe de alta parte, având în vedere actele ce urmează a se efectua, tribunalul a apreciat că sunt motive temeinice de a se considera necesară prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate și din oficiu, în condițiile art.3856Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul d e procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de către instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Relevante în acest sens sunt declarațiile inculpatului, declarațiile martorului, procesul verbal de percheziție domiciliară și procesul verbal de recunoaștere din grup. Astfel, din declarația inculpatului rezultă că de la inculpatul a aflat că inculpatul se ocupa de procurarea dispozitivului de înregistrare video a codului PIN al cardurilor. Același inculpat a relatat că inculpații, și, ocazional, îl rugau să-i primească să doarmă în locuința sorei sale, dar nu stăteau mai mult de o săptămână și astfel și-a dat seama că aceștia se ocupă de falsificat carduri, precizând că la începutul anului 2008 găsit mai multe componente electronice în apartament.Totodată, a precizat că de la inculpatul știa că inculpatul confecționa baghete cu dispozitiv de filmat codul PIN.
De asemenea, din procesul verbal de prezentare spre recunoaștere rezultă că martorul l-a recunoscut pe inculpatul în imaginile din data de 26.06.2008, în care este surprins la nr.752 montând dispozitive artizanale de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor bancare, după care le-a demontat.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care sunt cercetat.
Totodată, constată că temeiul prevăzut în art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent, respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză.
Cu privire la persoana inculpatului Curtea reține că din adresa Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția de Combatere a Organizate nr.-/S3/ din 12.10.2009 rezultă că autoritățile judiciare franceze au comunicat că inculpatul a fost reținut în la data de 01.09.2007 pentru skimming la un bancomat al Băncii de Credit Agricol, împrejurare confirmată și de inculpatul. Această împrejurare care demonstrează că inculpatul a perseverat în comiterea aceluiași gen de infracțiuni relevă o periculozitate sporită a acestuia.
Prin urmare, temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului așa încât se impunea prelungirea măsurii arestării preventive.
Nu în ultimul rând prelungirea duratei arestării preventive este necesară pentru finalizarea urmăririi penale într-o cauză complexă ca aceasta, în care sunt cercetați 5 inculpați pentru fapte ce au prejudiciat 291 de persoane cu suma de aprox. 1.317.715,41 lei.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului d a admite propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului ormulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Prin urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din același cod, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.C-11.11.2009
Dact.EA-19.11.2009/2ex
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
