Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 316/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- (1811/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 316
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra plângerii formulate de către petentul împotriva rezoluțiilor emise la data de 06.10.2008 în dosarul nr. 165/P/2008 și nr. 138/II-2/2009 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 noiembrie 2009, ce face parte integrantă din prezenta sentință penală.
Curtea, pentru a da posibilitatea petentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de09 noiembrie 2009, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr.1028/22 mai 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, pronunțată în dosarul penal nr-, s-a trimis plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției nr.165/P/2008 din 6 octombrie 2008 și a lucrării nr.138/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București la Curtea de APEL BUCUREȘTI, spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 24.07.2009, sub numărul -.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prinrezoluția nr.165/P/2008 din 6 octombrie 2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, în temeiul art.228 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus eînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 257 Cod penal, art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că prin ordonanța din 30.06.2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii penale formulate de numitul împotriva magistratului procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, în temeiul art. 13 lit. B din OUG 43/2002.
Cauza a fost înregistrată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București în data de 15.07.2008 sub nr. 165/P/2008.
În conținutul actului de sesizare, numitul învederează faptul că magistratul procuror, având spre soluționare dosarul penal nr. 2906/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a adoptat o conduită abuzivă și că 1-a favorizat pe numitul, agent șef la Secția 15 Poliție De asemenea, petentul consemnează în conținutul plângerii faptul că magistratul ar fi comis infracțiunea de trafic de influentă.
Din documentele existente la dosar și declarația olografa a petentului s-a stabilit că acesta în cursul anului 2005 depus la Secția 15 Poliție o plângere penală împotriva unor persoane necunoscute și a numitului, administrator la SC COM SERV SRL, pe motivul că s-ar fi exercitat violențe fizice asupra sa.
Plângerea penală a fost repartizată spre soluționare agentului sef din cadrul Secției 15 Politie, care în urma verificărilor; efectuate a propus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele neidentificate și față de numitul, soluție ce a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4
Urmare a soluției propuse, a formulat o plângere penală împotriva agentului șef, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. și ped. de art. 246 Cp. plângere ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub nr. 2906/P/2006 și repartizată spre soluționare magistratului procuror.
După efectuarea cercetărilor corespunzătoare, magistratul procuror a dispus prin rezoluția din 30.08.2007 soluția de neîncepere a urmăririi penale față de agentul șef, aceasta fiindu-i comunicată petentului.
In consecință, s-a constatat că plângerea numitului ce face obiectul cauzei nr. 165/P/2008 este, în fapt, o plângere împotriva soluției pronunțate de procurorul, în dosarul nr. 2906/P/2006, deoarece atât în conținutul plângerii, cât și în declarația olografa, petentul nu furnizează nici un fel de date și informații cu privire la infracțiunile imputate magistratului.
Prinrezoluția din 6 martie 2009, dată în lucrarea cu nr.138/II-2/2009de către procurorul șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul.
Astfel, examinându-se soluția de netrimitere în judecată atacată, prin prisma dispozițiilor legale și a actelor premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, s-a constatat că aceasta este legală și temeinică. S-a arătat că procurorul a apreciat corect situația rezultată din actele de la dosar, iar lipsa probelor care să dovedească existența infracțiunilor sesizate a condus la adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale în cauză.
Petentul s-a adresat cu plângere instanței de judecatăla data de 17 martie 2009, cu respectarea termenului de 20 de zile prevăzut de lege și după parcurgerea procedurii reglementate de art.278/1 alin.1 Cod procedură penală. Trebuie menționat că plângerea a fost îndreptată către instanța supremă, care a înaintat-o acestei instanțe spre competentă soluționare, cum s-a arătat mai sus.
În susținerea plângerii (aflată la fila 1 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție), petentul s-a rezumat la a afirma generic că rezoluția atacată este nelegală și netemeinică și că "din analiza rezoluției atacate rezultă constituirea unui grup infracțional de crimă organizată, compus din procurorii, agentul șef de la Secția 15 Poliție, 2 mascați de la SPIR și - infractor periculos, patron la SC Com Serv SRL".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 noiembrie 2009, când petentul a lipsit. După rămânerea cauzei în pronunțare, s-a prezentat petentul, solicitând reluarea cauzei. Curtea, după ce a adus la cunoștința petentului că acest lucru nu mai este posibil, i-a pus în vedere că va amâna pronunțarea timp de o săptămână, pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar. Petentul a contestat măsura dispusă de instanță, părăsind sala de judecată și depunând ulterior, în aceeași zi, prin serviciul registratură, cerere de repunere pe rol.
Instanța constată că cererea petentului nu este însă întemeiată, nejustificându-se repunerea cauzei pe rol, prin prisma dispozițiilor legale. Această împrejurare nu este nicidecum de natură a încălca dreptul petentului la un proces echitabil, din perspectiva art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, cum a susținut petentul. Astfel, faptul că petentul nu a fost prezent cu ocazia dezbaterilor pentru a-și susține oral cauza nu îi este imputabil instanței de judecată, procedura fiind legal îndeplinită, în condițiile în care petentul avea termen în cunoștință, ba, mai mult, primise și citație, pe care o semnase personal (fila 22).
Pe de altă parte, instanța a ținut cont de împrejurarea că petentul s-a prezentat ulterior reținerii cauzei spre soluționare, dispunând amânarea pronunțării tocmai pentru a da posibilitatea petentului să formuleze concluzii scrise. Deși i s-a adus la cunoștință acest lucru, petentul nu a înțeles să depună note scrise la dosar în susținerea plângerii sale.
Nu în ultimul rând, se constată că nicio chestiune nouă, necunoscută de petent, nu a fost pusă în discuție cu ocazia dezbaterilor, astfel că nici din această perspectivă nu se justifică repunerea cauzei pe rol.
Analizând plângerea formulată de petentul, Curtea constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
În plângerea sa penală, aflată la fila 8 din dosarul de urmărire penală, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246, 264 și 257 Cod penal. Petentul și-a motivat plângerea prin aceea că "în dosarul nr.2906/P/2006 a solicitat confruntarea cu polițistul (persoană cercetată în cauza respectivă), reconstituirea la SC Com Serv SRL, pentru a se stabili modul în care a fost torturat timp de 2 ore, de la 6 dimineața, de către doi mascați din IGPR aduși de mafiotul și confruntarea cu acesta." De asemenea, petentul a mai afirmat că "domnul procuror nu face decât să fie complice cu acest milițian ( - nota instanței) cu școala la Cîmpina".
Audiat de organele de urmărire penală în legătură cu plângerea sa penală (filele 18-19 ), petentul a reiterat aceleași aspecte, respectiv că este nemulțumit de faptul că nu i-au fost încuviințate probele solicitate în dosarul penal instrumentat de agentul șef. Acesta a mai arătat că a formulat plângere împotriva procurorului "considerând că face parte dintr-un grup infracțional de crimă organizată, de competența DIICOT, compus din polițiști, procurori și magistrați judecători." Cu privire la infracțiunea de trafic de influență imputată intimatului, petentul a susținut că aceasta "constă în complicitate directă cu infractorul, cu cei doi mascați și cu milițianul, de complicitate directă cu cei care l-au torturat."
Același susțineri au fost reiterate de petent și în plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior, dar și în plângerea formulată la instanță în temeiul art.278/1 Cod procedură penală.
Examinând toate susținerile petentului, astfel cum au fost expuse mai sus, instanța constată că din niciuna nu reiese în ce constă, în fapt, infracțiunile de trafic de influență, de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului pentru care petentul a înțeles să solicite tragerea la răspundere penală a intimatului. Astfel, afirmația generică a petentului, în sensul că intimatul "face parte dintr-un grup infracțional de crimă organizată", nu a fost detaliată și susținută în niciun fel, petentul rezumându-se la aor elua textual în fiecare dintre plângerile sale (fie ele adresate procurorilor ori instanței), fără a se descrie în concret care este activitatea infracțională reclamată.
Petentul s-a mai plâns și de faptul că intimatul, în calitatea sa de procuror, nu a încuviințat unele probe în dosarul pe care îl instrumenta. Cu referire la această susținere, instanța subliniază însă că admiterea sau respingerea unor probe de către magistrați nu pot constitui, doar prin ele însele, în lipsa oricăror altor elemente, împrejurări din care să rezulte interesul magistraților în cauza respectivă. Or, petentul nu a învederat niciun element care să conducă la o astfel de concluzie.
În realitate, din actele și lucrările dosarului transpare ideea că petentul a formulat plângere penală fiind nemulțumit de soluția de netrimitere în judecată pronunțată de intimatul procuror în dosarul penal format ca urmare a plângerii petentului împotriva agentului șef (care, la rândul său, a propus neînceperea urmăririi penale în cauza având ca obiect o altă plângere a petentului împotriva numitului și a altor două persoane necunoscute), așa cum corect a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în rezoluția atacată.
Așa cum s-a arătat însă de nenumărate ori în doctrină și în jurisprudență, activitatea desfășurată de magistratul procuror nu poate antrena răspunderea penală a acestuia în temeiul art. 246 ori al art. 264 Cod penaldecât în măsuraîn care există probe că acesta a fost interesat sau de rea-credință. Nemulțumirile petentului cu privire la legalitatea și temeinicia activității efectuate de intimatul procuror pot fi însă valorificate în alt mod, respectiv prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 275 și art. 278. proc. pen. și a plângerii la judecător, căi de atac pe care, de altfel, petentul le-a exercitat (prin sentința penală nr.760/30.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, definitivă prin decizia penală nr.1106/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - secția I penală, plângerea petentului împotriva soluției de netrimitere în judecată dată de intimatul procuror fiind respinsă ca nefondată).
Concluzionând, instanța constată căîn lipsa unui minim de datecare să permită organelor de urmărire penală să considere că intimatul a săvârșit infracțiunile reclamate de petentul, soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art.228 alin.4 Cod procedură penală rap. laart.10 lit.a Cod procedură penalădispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.165/P/2008 prin rezoluția din 06.10.2008, este legală și temeinică.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondată plângerea petentului, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial București din data de 06.10.2008, dată în dosarul nr.165/P/2008 (menținută prin rezoluția din 6 martie 2009 cu nr.138/II-2/2009 a procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA).
Menține rezoluția atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 150 lei.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./10.12.2009
.EA/3 ex
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată
