Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 450/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.11944/2/2009
2984/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.450
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 11.12.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei prelungiri a măsurii arestării preventive, subliniind că nu sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în stare de libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a urmăririi penale. Solicită a se avea în vedere că nici Parchetul de pe lângă Tribunalul București în Referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive și nici Tribunalul București în încheierea atacată nu a motivat în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. În ceea ce privește motivul prevăzut de art.148 lit.b) Cod procedură penală, solicită a se observa că reprezentantul Parchetului nu l-a mai susținut în fața instanței, de altfel, mașina despre care se reține că ar fi dezmembrat-o a fost predată procurorului la două zile de la reținerea inculpatului. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că inculpatul este unicul susținător al familiei sale, iar soția sa este însărcinată în 5 luni și nu are un loc de muncă. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, existând probe certe privind săvârșirea de către acesta a infracțiunii pentru care este cercetat, iar din gravitatea infracțiunii, modalitatea de comitere a acesteia și din calitatea inculpatului la momentul săvârșirii infracțiunii - agent de poliție - rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, se raliază concluziilor puse de apărătorul său, precizând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicitând a se avea în vedere că a colaborat cu organele de poliție și că nu a știut nicio clipă de situația inculpatului.
CURTEA
Prin încheierea de ședință de la data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a Penală a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și în baza art. 156 alin. 1 Cpp rap. la art. 159 alin. 7 Cpp s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților -, și pe o perioadă de 30 zile de la 18 12 2009 la 16 -, inclusiv.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 20 zile de la 28 12 2009 la 16 01 2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin referatul înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, la data de 11.11.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 zile de la 18.11.2009 la 17.12.2009 cu privire la inculpații, și.
În motivarea referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat în esență că prin rezoluția din 09.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a început urmărirea penală in personam față de zis "" și - cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cp. Prin ordonanța din 09.04.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cp.
În fapt, s-a reținut inițial, că la data de 29/30.03.2009 cei doi inculpați i-au aplicat lovituri cu pumnii, picioarele și cu un corp contondent victimei zis "" care, urmare a gravelor leziuni traumatice provocate, a decedat, cadavrul acestuia fiind găsit pe un teren agricol din Județul I, în apropierea DN 4 B- (Volumul I al dosarului de urmărire penală).
Cercetările în cauză au continuat fiind adminJ. probe noi, au fost identificate elemente noi, au fost descoperite alte fapte penale, s-a stabilit că la faptele săvârșite a participat și o altă persoană și au rezultat temeiuri noi (volumele II-VIII ale dosarului de urmărire penală). Astfel a rezultat că în seara zilei de 29.03.2009 (urmare a faptului că victima era bănuită că și-ar fi însușit o sumă de bani) între orele 22.10-23.40, inculpatul zis "" împreună cu inculpații și zis "" cu un autoturism l-au luat pe victima - zis "" de la adresa din B-, - sector 3, ajungând la Km 12 pe Autostrada A2 (Autostrada ) unde pe drumul ce face legătura cu Satul, jud. I, l-au agresat lovindu-l cu pumnii și picioarele precum și cu obiecte contondente (bâte), după care l-au introdus în autoturism împotriva voinței acestuia, și utilizând în continuare violența l-au lipsit de libertate pe timpul deplasării până la locul în care a fost găsit cadavrul victimei. Pe timpul deplasării cu autoturismul pe Șos. de Centură la intrarea în. jud. I, victima - a fost deposedat prin violență de cei trei de telefonul mobil care a fost găsit în locul respectiv și recuperat. Inculpatul zis "", împreună cu inculpații și zis "" au dus victima pe un drum agricol paralel cu DN 4 B-Oltenița Km 18,700, pe care se intră de pe drumul stradal ce permite accesul în Comuna, Sat pe direcția dinspre Sat. către Popești, la o distanță de aprox. 800 metri de sat și la o distanță de aprox. 700 metri de DN 4 în județul I, unde cei trei i-au aplicat din nou lovituri cu pumnii, picioarele și cu obiectele contondente (bâte) provocându-i grave leziuni traumatice ce au determinat decesul.
Cu privire la inculpatul, se reține că, deși la scurt timp de la comiterea faptelor, a avut cunoștință de la inculpatul despre săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 alin. 1 lit. i Cp. și art. 211 alin. 2 lit. b și 21lit Cp. nu a încunoștințat organele judiciare cu privire la faptele respective și autorii acestora.
De asemenea inculpatul, la scurt timp de la săvârșirea infracțiunilor, și anume în prima parte a lunii aprilie 2009, l-a ajutat în mod nemijlocit pe inculpatul, cu autoturismul marca BMW culoare violet și număr de înmatriculare B 98 (înmatriculat pe numele soției sale ) tractând autoturismul Volkswagen Golf 3 cu nr. de înmatriculare provizoriu B-- (utilizat la transportul victimei), acest din urmă autoturism, la volanul căruia la momentul tractării se afla inculpatul, fiind dus și ascuns. Totodată, inculpatul, în prima parte a lunii aprilie 2009, dat sfaturi celor trei inculpați în sensul că dacă vor fi chemați de organele judiciare să nu declare nimic, iar mai apoi, după ce el a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză în data de 17.06.2009, i-a relatat date cu privire la depoziția sa și referitor la ancheta în desfășurare inculpatului, sfătuindu-l cum să procedeze, cu scopul de a-l ajuta, fiind urmărită astfel îngreunarea și zădărnicirea urmăririi penale.
Inculpatul, audiat în calitate de martor în data de 17.06.2009, nu a spus tot ce știa privitor la împrejurările esențiale ale cauzei referitoare la autori, condițiile în care a luat la cunoștință despre faptele săvârșite precum și locul/locurile unde au fost ascunse obiectele purtătoare de urme și mijloacele materiale de probă (autoturism Volkswagen Golf 3 și altele).
Cercetările efectuate au stabilit ca autoturismul Volkswagen Golf 3, dupa ce a fost lăsat pe str. - aproape de intersecția cu str. - - sector 3, ulterior, in vara acestui an a fost luat de inculpatul impreuna cu martorul G si dus in curtea imobilului situat in B pe- sector 4.
Aici inculpatul a procedat la dezmembrarea autoturismului Volkswagen Golf 3, iar apoi la vânzarea către alte persoane (romi) a unor componente, iar motorul 1-a montat pe un alt autoturism Volkswagen care a fost instrainat.
Din datele cauzei a rezultat că cei patru inculpați au acționat în coautorat la faptele comise, se mai arată în referatul întocmit de parchet.
Prin rezoluțiile din 19.10.2009 a fost începută urmărirea penală față de și zis "" pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cp. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și 2. Cp. cu aplic art. 33 alin. 1 lit. a Cp. iar la data de 20.10.2009 referitor la aceștia a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru aceste fapte, astfel încât în prezent în sarcina acestora și pentru fiecare se rețin trei fapte {infracțiunea de omor calificat pentru care s-a început urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penala la data de 09.04.2009 și infracțiunile de tâlhărie și lipsire de libertate descoperite ulterior, cele trei infracțiuni aflându-se în concurs real). Prin rezoluția din 19.10.2009 față de zis "" s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174-175 alin. 1 lit. i Cp. lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2.pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și 21lit pen. cu aplic art. 33 alin. 1 1 it. a Cp. iar prin ordonanța din 20.10.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile menționate. Prin rezoluția din 26.11.2009 față de agentul de poliție din cadrul Secției 13 Poliție-Biroul Ordine Publică s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 alin. 1 Cp. favorizare a infractorului în formă continuată prev. de art. 264 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 33 alin.l lit. a Cp.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală mai rezultă că Tribunalul București Secția I Penală prin încheierea de ședință din 20.10.2009 pronunțată în dosarul nr- a dispus emiterea pentru o perioadă de 29 zile de la 20.10.2009 la 17.11.2009 (inclusiv) mandatele de arestare preventivă nr. 245//20.10.2009 (pentru inculpatul -). nr. 246//20.10.2009 (pentru inculpatul zis."), nr. 247//20.10.2009 (pentru inculpatul zis ") (Volumul II dosar de urmărire penală) și mandatul de arestare preventivă nr. 277/UP/28 11 2009 emis de Tribunalul București Secția a Il-a Penală prin încheierea de ședință din 28 11 2009 pronunțată în dosarul nr- a dispus emiterea pentru o perioadă de 29 zile de la 29 11 2009 la 27 12 2009 inculpatul .
In cauză se constată că nu s-a finalizat urmărirea penală întrucât mai sunt necesare a fi efectuate următoarele: finalizarea raportului medico-legal psihiatric cu privire la inculpații, și, efectuarea de cerecetari pentru indentificarea și audierea persoanei de la care inculpatul a achiziționat autoturismul Volkswagen Golf, efectuarea de cercetări pentru indentificare și audierea persoanei care deține in prezent autoturismului BMW culoare violet cu nr. B 98, prezentarea materialului de urmărire penala, întocmirea rechizitoriului.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive prin prisma mijloacelor de probă adminJ. în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că situația de fapt reținută în referatul înaintat de procuror este susținută de mijloacele de probă adminJ. în cauză, respectiv martorii,.
Tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de favorizare a infractorului informă continuată, prev. de art. 264 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2) Cp. rezonabilă că inculpatul a săvârșit această infracțiunea se întemeiază pe următoarele: în data de 13.11.2009, inculpatul a declarat în fața procurorului (voi IX ) că a doua zi "dimineața", după săvârșirea faptei (este vorba despre fapta din data de 29.03.2009 care a avut ca urmare decesul numitului zis ""), în timp ce se afla în fața blocului inculpatului -, împreună cu ", Pleată și polițistul ", acesta din urmă îi spunea lui "" (inculpatul ) că va fi chemat la poliție, că va fi bătut, dar să nu declare nimic. Inculpatul a adăugat că și lui "polițistul " i-a spus să nu declare nimic atunci când va fi chemat la poliție. importantă, pentru a reține existența de indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, este mențiunea făcută de inculpatul, potrivit căreia "polițistul știa ce se întâmplase". Această mențiune este contrară poziției inculpatului de la termenul din 29.11.2009, când a încercat să acrediteze ideea că, deși a avut unele îndoieli, nu a cunoscut dacă inculpații, și au săvârșit acesta faptă, în condițiile în care, pe de o parte, zvonul public era în sensul vinovăției celor trei, iar, pe de altă parte, inculpatul, întrebat de mai multe ori de către inculpat, ar fi contestat săvârșirea acestei fapte, la care s-a adăugat punerea în libertate a celor trei inculpați la scurt timp de la arestare. Inculpatul a pretins că ar fi aflat despre posibilitatea ca inculpații, și să îl fi omorât pe numitul, indirect, din zvonul public (la care s-ar fi adăugat și o pretinsă convorbire telefonică pe care a purtat-o cu un anume, care, crezând că vorbește cu inculpatul, i-ar fi reproșat că l-a omorât pe ). Indiferent dacă inculpatul a aflat, înainte de discuția cu inculpații, despre posibilitatea ca să fi fost omorât de, și, cert este că, potrivit declarației inculpatului din data de 13.11.2009, chiar în dimineața zilei imediat următoare celei în care a decedat, inculpatul aflase de la cei direct implicați, despre cele întâmplate. Importantă este și mențiunea făcută de inculpatul, potrivit căreia în prezența "polițistului ", inculpatul l-a amenințat că îl va dacă declară ceva la poliție. Or dacă inculpatul nu s-ar fi știut vinovat de comiterea unei fapte grave despre care știa că inculpatul are cunoștință, o astfel de amenințare ar fi fost nefirească. Faptul că inculpatul a asistat la o astfel de amenințare, este un argument suplimentar în susținerea ideii că acesta știa ce se întâmplase în noaptea precedentă (inculpatul nu avea motive să se ferească să adreseze astfel de amenințări incriminante în prezența inculpatului, din moment ce acesta deja cunoștea ce se întâmplase).
Inculpatul l-a recunoscut din fotografie pe inculpatul ca fiind "polițistul ".
Tot ca un argument pe care se întemeiază presupunerea rezonabilă că inculpatul cunoștea ce s-a întâmplat în noaptea de 29 spre 30 martie 2009 este și declarația martorului cu identitate protejată "G " ( voi IX ) care a menționat: " - știu despre numitul că este prieten bun și, totodată, partener de afaceri cu persoana recunoscută de mine astăzi, la poziția nr. 4 din planșa fotografică 5. Organele de anchetă mi-au adus la cunoștință că această persoană recunoscută de mine se numește. Despre acesta știam că este polițist și l-am văzut de foarte multe ori împreună cu. Aceștia doi cumpărau și vindeau mașini vechi. Prima dată când am aflat despre infracțiunea de omor menționată mai sus, a fost pe la începutul lunii aprilie 2009, când mi-a spus că este arestat pentru că 1-a bătut pe un tânăr până 1-a omorât. mi-a mai spus că victima omorului a sustras ceva de la, iar acesta a dus victima în pădure, în apropierea municipiului B, unde a agresat-o până a omorât-o". Se observă, din analiza declarației martorului, că, potrivit acestuia, inculpatul nu îi relata ceva ce era posibil a se fi întâmplat, dar cu privire la care nu putea fi sigur, ci fapte certe. Față de reperul temporar oferit de martor, și anume, perioada primei arestări preventive a inculpatului, rezultă că discuția cu inculpatul ar fi avut loc în intervalul 10.04.2009-17.04.2009.
În același sens, și anume, că inculpatul aflase la scurt timp de la data decesului numitului despre comiterea faptei, este și declarația martorului din data de 17.11.2009 (voi IX ), care a arătat că după ce a dat primele declarații, într-o zi s-a întâlnit cu "polițistul " ( pe care l-a recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul ), care i-a spus că va mai fi chemat de mai multe ori să dea declarație, adăugând că, întrucât acesta era bun prieten cu, crede că avea cunoștință despre ce făcuse cu. Această declarație, într-adevăr, conține simpla impresie a martorului, spre deosebire de declarația, spre exemplu, a martorului cu identitate protejată "G ", care a menționat că inculpatul este cel care i-a relatat ce s-a întâmplat.
In cauză există mai multe declarații (spre exemplu, declarațiile inculpatului, ale martorilor, ) care confirmă faptul că inculpatul a tractat autoturismul Volkswagen Golf III condus de inculpatul, autoturism folosit la transportarea victimei în data de 29.03.2009, cu autoturismul său BMW de culoare vișinie (cu nr. de înmatriculare B-98-, în evidențele oficiale, acesta figurând ca având drept proprietar pe soția inculpatului, -proces-verbal voi IX ), din fața blocului unde inculpatul îl ținea parcat în mod obișnuit, și că, din locul unde a fost transportat, autoturismul, condus de inculpat, a fost tractat cu autoturismul Audi folosit de inculpat, condus de numitul, și deplasat până locuința martorul, de la adresa B,-. 1. 2, sector 4. însuși inculpatul a recunoscut, în cele din urmă, aceste aspecte, la termenul din 29.11.2009, în urma insistențelor președintelui de complet pentru a obține lămurirea declarațiilor incomplete ale inculpatului, recurgându-se inclusiv la citirea unor pasaje din declarațiile de la dosar. Un exemplu elocvent în acest sens, este acela că inculpatul a precizat că persoana care l-a ajutat să transporte autorurismul din zona Străzii până în locul unde a fost dezmembrat, s-ar numi, și că nu cunoaște numele de familie al acesteia. Ulterior acestei afirmații, dându-i-se citire declarație martorului, inculpatul a menționat că la s-a referit, dar că acestuia i se spune. Tribunalul a apreciat aceste declarații succesive ca o dovadă de nesinceritate a inculpatului, prima mențiune fiind urmată de o încercare, nereușită, de a oferi o explicație care să creeze impresia conformității cu realitatea a declarației inițiale. în realitate, este puțin probabil ca unei persoane cu numele să i se spună "" ( acest aspect va putea fi, de altfel, verificat, cu ocazia unei noi audieri a martorului), și este greu de acceptat ca inculpatul să nu cunoască numele persoanei pe care o cunoaște de 3 ani, mutându-se cu chirie în casa în care locuiește și aceasta ( conform declarației martorului din data de 28.11.2009-vol IX; la dosarul de urmărire penală, voi IX, se află și fișa de evidență a inculpatului din care rezultă că, în perioada 08.05.2006-03.05.2007, a figurat cu reședință la adresa din str. - -).
Pentru a se putea reține că există indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de favorizare a infractorului în modalitatea ajutorului dat pentru a îngreuna sau zădărnici aflarea adevărului, este necesar ca în cauză să existe indicii temeinice că inculpatul a cunoscut că autovehiculul Volkswagen Golf III achiziționat de la inculpatul, și pe care inculpatul l-a dezmembrat, montând pe propriul autoturism Volkswagen Golf II, motorul și alte subansamble și înstrăinând caroseria (în acest sens sunt nu doar declarațiile inculpatului, ci și ale martorului ), a fost folosit la transportarea victimei, în condițiile în care se poate invoca faptul contrar, și se poate justifica achiziționarea și dezmembrarea autovehiculul, prin nevoia inculpatului de a face rost de o serie de piese și subansamble de schimb pentru autoturismul său Golf II. Tribunalul a apreciat că presupunerea rezonabilă că inculpatul a cunoscut ( încă din momentul când 1-a tractat din fața blocului inculpatului ) faptul utilizării acestui autoturism la transportarea victimei, se întemeiază nu numai pe declarațiile analizate mai sus, potrivit cărora inculpatul a cunoscut la scurt timp comiterea infracțiunii de către inculpații, și, dar și pe o serie de mențiuni făcute de inculpat la termenul din 29.11.2009, care, contrazise de alte declarații date în cauză, apar, cel puțin față de materialul probator administrat până la acest moment, ca nesincere, având drept scop disculparea sa.
Astfel, deși inculpatul a declarat că ar fi tractat autoturismul Golf III din fața blocului inculpatului, după punerea în libertate a acestuia, decizia de a-l achiziționa fiind și ea ulterioară momentului punerii în libertate a inculpatului (probabil pentru a putea invoca faptul că punerea în libertate a acestuia i-a creat convingerea că acesta este nevinovat de săvârșirea infracțiunii de care fusese acuzat, fapt de natură să facă acceptabile relațiile cu acesta; în plus, tractarea autoturismului la scurt timp de la decesul numitului era suspectă), la dosar există declarații din care rezultă că această tractare a avut loc la câteva zile după decesul numitului, înainte de privarea de libertate a inculpatului. Astfel, inculpatul, cu ocazia audierii sale de către procuror în data de 13.11.2009, după ce a precizat că discuția în cadrul căreia inculpatul le spusese să nu dea declarații a avut loc a doua zi "dimineața" după săvârșirea faptei ( în data de 30.03.2009), a adăugat că la trei-patru zile după această discuție, a văzut cum inculpatul a venit cu autoturismul BMW de culoare mov închis la blocul lui, a legat de acest autoturism autoturismul Volkswagen Golf III cu care fusese transportată victima, și a plecat cu acesta, inculpatul aflându-se la volanul acestui din urmă autoturism. Tribunalul reține că prima dată măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul în data de 10.04.2009.
Și din declarația martorului dată la 17.11.2009 în fața procurorului, rezultă că autoturismul Volkswagen Golf III a fost tractat de la blocul inculpatului înainte de arestarea preventivă a acestuia. Astfel, martorul declară: " Până să fie arestat prima oară, într-o zi, în timp ce eram în mașina Mitsubishi 2200, am trecut pe la bloc pe la unde el repară mașini. - L-am întrebat pe ce mai face. mi-a spus că a dus mașina împreună cu polițistul la dezmembrări. spunea că a dus mașina cu polițistul și că a scăpat de ea. se referea la Volkswagenul Golf III în două uși de culoare neagră cu care a fost luat -".
Se observă că, față de data când, potrivit declarațiilor de mai sus, autoturismul a fost tractat de la blocul inculpatului și până când acesta a fost dus acasă la martorul ( în vara anului 2009, potrivit declarației martorului, care a arătat că nu este în măsură să dea o declarație mai precisă sub acest aspect), a trecut un interval de timp mult mai mare decât cel invocat de inculpatul la termenul din 29.11.2009. De altfel, declarația inculpatului este foarte vagă cu privire la locul precis unde a lăsat acest autoturism până la tractarea sa cu autoturismul Audi la locuința martorului ( deși a fost în măsură să se întoarcă la locul respectiv pentru a tracta autoturismul până acasă la martor), cu privire la identitatea persoanei căreia i-a fost lăsată. Este evident că o identificare a persoanei căreia i-a fost încredințat autoturismul în acest interval de timp ar face posibilă audierea acesteia cu privire la împrejurările auducerii autoturismului, motivația oferită de persoanele care i-au adus autoturismul.
Declarația inculpatului potrivit căreia a vândut autoturismul Golf II de culoare albă după decesul, la începutul lunii noiembrie, a unui membru al familiei sale, scopul fiind acela de a face rost de banii necesari suportării cheltuielilor ocazionate de acest eveniment, este contrazisă de declarația martorului, acesta arătând următoarele: " Prin octombrie () 2009, mi-a spus că a vândut II alb, unei vecine de la țară de la el, din Am văzut-o pe aceasta plecând cu, era o tânără de cea. 30 de ani, păr scurt șaten, cea. 1,70 ".
Se observă că octombrie este luna în care inculpatul a fost arestat a doua oară, prin încheierea de cameră de consiliu pronunțată de Tribunalul București pronunțată în dosarul nr-.
Punerea autoturismului Volkswagen Golf II la dispoziția organelor de urmărire penală nu este de natură să facă proba cunoașterii sau necunoașterii de către inculpat a faptului folosirii autovehiculului Volkswagen Golf III la comiterea faptei din data de 29.03.2009.
In ceea ce privește convorbirile telefonice din intervalul 16.06.2009- 22.06.2009, și din datele de 14.07.2009 și 15.07.2009, a căror transcriere se află la dosar, Tribunalul reține următoarele: interlocutorul inculpatului din data de 16.06.2009 este doar presupus a fi inculpatul, față de conținutul discuției, și faptul că acesta urma să se prezinte a doua zi la organele de urmărire penală în vederea audierii în calitate de martor. Nu se menționează nici măcar numărul de pe care a fost apelat inculpatul. In ceea ce privește celelalte convorbirile telefonice din 17.06.2009 și 18.06.2009, acestea pot fi interpretate ca fiind referitoare la audierea inculpatului de către organele de urmărire penală în data de 17.06.2009, dar pot primi și o altă explicație. Se poate concluziona că discuția din data de 14.07.2009 privește o nouă prezentare a inculpatului pentru audiere în calitate de martor la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. In data de 15.07.2009 cei doi poartă o convorbire din care rezultă caracterul riscant al conducerii unui autoturism Golf de către inculpatul prin "cartier". Indiferent dacă aceste convorbiri dovedesc sau nu că inculpatul îl ținea la curent pe inculpatul cu privire la declarațiile date de el în calitate de martor (deși chiar inculpatul a declarat în acest sens), și îl sfătuia cu privire la conduita pe care să o aibă față de implicarea sa în procesul penal, ele pun sub semnul întrebării declarația inculpatului de la termenul din 29.11.2009, potrivit căreia ar fi fost privit cu neîncredere de inculpatul, de care s-ar fi temut (a invocat inculpatul și amenințări proferate la adresa lui în cadrul unor convorbiri telefonice la ore târzii cu persoane necunoscute, precum și spargerea unui parbriz al unei mașini a sa, inculpatul fiind tentat să creadă că există o legătură între aceste incidente și neîncrederea inculpatului în el). De altfel, există numeroase delarații la dosar care cuprind referiri la prietenia strânsă dintre cei doi. Dintre aceste declarații, atrage atenția declarația martorei a care îl recunoaște pe inculpatul ca fiind polițistul care, după ce inculpatul a lovit-o cu autoturismul, l-a ajutat pe acesta să dispară de la fața locului până la venirea organelor de poliție.
În ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă, Tribunalul nu se poate pronunța cu privire la existența indiciilor temeinice, având în vedere că la dosarul de urmărire penală nu a fost atașată și declarația din data de 17.06.2009, când, audiat fiind, inculpatul nu ar fi declarat tot ceea ce cunoaște cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei în care numitul avea calitatea de inculpat.
Prin urmare probele adminJ. in cursul urmăririi penale până în acest moment justifică reținerea unei presupuneri rezonabile conform căreia inculpatul a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive sub aspectul temeiurilor arătate în referat, instanța a reținut în continuare incidența dispozițiilor art. 148 lit b, e și f Cpp.
In cauză, conform celor arătate mai sus, există probe care justifică presupunerea rezonabilă conform căreia inculpații ar fi participat la comiterea actelor pentru care sunt în prezent cercetați, iar față de modul extrem de violent în care ar fi acționat, decelabil în baza mențiunilor actelor cu caracter medico-legal, finalizarea raportului medico-legal și efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice reprezintă probe inerente pentru justa soluționare a cauzei penale. In esență este obligatoriu ca organul de urmărire penală să dispună de probe certe care să demonstreze modul în care viața victimei a fost suprimată, astfel încât faptele să primească o corectă încadrare juridică. Prin raportare la modul efectiv în care autorii ar fi acționat este necesară și efectuarea expertizelor medico-legale psihiatrice, o asemenea faptă ridicând inclusiv problema discernământului.
Cu privire la inculpatul, pericolul pe care lăsare în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, fiind dat, pe de o parte, de gravitatea faptei pe care, potrivit indiciilor temeinice, a săvârșit-o inculpatul. Astfel, potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, sprijinul acordat de acesta a fost în scopul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale începute față de inculpații, și, sub aspectul unei infracțiuni de o gravitate, atât abstractă cât și concretă, deosebit de ridicată. inculpatului este dată și de faptul săvârșirii infracțiunii în pofida calității deținute, aceea de polițist, calitate care presupune, înainte de a veghea la respectarea legii de către ceilalți (și tocmai pentru a avea autoritatea morală de a impune altora respectarea legii), respectarea acesteia de către el însuși. Contrar acestei obligații inculpatul și-a oferit ajutorul, inclusiv prin apelarea la cunoștințele dobândite în virtutea funcției exercitate, unor persoane despre care, avea, potrivit indiciilor temeinice, cunoștință că săvârșiseră o faptă prevăzută de legea penală deosebit de gravă.
Împotriva încheierii penale a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că aceasta este netemeinică și nelegală sub aspectul greșitei prelungiri a măsurii arestării preventive, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în stare de libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a urmăririi penale.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta nu este fondat.
În mod corect prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, constatând că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Prima instanță a făcut o analiză amplă și detaliată a probatoriului administrat până la acest moment, reținând că indiciile temeinice în accepțiunea dispozițiilor art. 681.C.P.P. rezultă din declarațiile inculpaților și, din declarațiile martorilor G, a, din conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre inculpat și coinculpatul precum și din procesele verbale întocmite de organele de poliție.
De altfel, în motivarea recursului inculpatul nu a invocat lipsa indiciilor temeinice că ar fi săvârșit fapta, ci neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 148 lit.f respectiv C.P.P. lipsa pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
Referitor la acest aspect, Curtea constată, contrar celor susținute de apărătorul inculpatului, că prima instanță a motivat în mod corespunzător îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit.f
C.P.P.Tribunalul a arătat că pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică este dat, pe de o parte, de gravitatea faptei pe care a săvârșit-o inculpatul, reținând că, potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, sprijinul acordat de acesta a fost în scopul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale începute față de inculpații, și, sub aspectul unei infracțiuni de o gravitate, atât abstractă cât și concretă, deosebit de ridicată. Tribunalul a reținut totodată că periculozitatea inculpatului este dată și de faptul săvârșirii infracțiunii în pofida calității deținute, aceea de polițist, calitate care presupune, înainte de a veghea la respectarea legii de către ceilalți (și tocmai pentru a avea autoritatea morală de a impune altora respectarea legii), respectarea acesteia de către el însuși. Contrar acestei obligații inculpatul și-a oferit ajutorul, inclusiv prin apelarea la cunoștințele dobândite în virtutea funcției exercitate, unor persoane despre care, avea, potrivit indiciilor temeinice, cunoștință că săvârșiseră o faptă prevăzută de legea penală deosebit de gravă.
Curtea constată că aprecierile primei instanțe sunt juste, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, faptele pentru care acesta este cercetat fiind de o gravitate deosebită.
Astfel, în considerarea calității sale de polițist, aceste fapte sunt de natură a zdruncina grav încrederea populației în autoritățile statului, iar în aceste condiții, neluarea unor măsuri de către autoritățile judiciare echivalează cu încurajarea încălcării legii, cu atât mai mult cu cât infracțiunea comisă de persoana favorizată este aceea de omor calificat și tâlhărie, infracțiuni grave, comise cu violență și care au avut drept rezultat moartea unei persoane.
Împrejurarea că inculpatul este unicul susținător al familiei sale, iar soția sa este însărcinată și nu are un loc de muncă nu constituie în sine temeiuri pentru a se dispune punerea acestuia în stare de libertate.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 148 lit.b și e Curtea C.P.P. nu urmează aoa naliza întrucât instanța nu a motivat existența acestor situații, raportat la inculpatul, iar procurorul nu a înțeles să susțină incidența cazurilor prevăzute de aceste texte de lege, față de încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul. De asemenea, la luarea măsurii arestării preventive, cu privire la inculpatul nu s-a reținut de instanță decât aplicabilitatea dispozițiilor art. 148 lit.f
C.P.P.În aceste condiții, Curtea constată că, referitor la inculpatul, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C.P.P. temeiurile avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistând și în prezent.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 obligă C.P.P. pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.//Ex.2 /6.01.2010
Tribunalul București Secția a II-a Penală//Jud.
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu
