Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 447/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2990/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.447/
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită recurarea încheierii din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași și rejudecând, pe fond, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul unui conflict spontan. Apreciază că lăsarea în libertatea a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu ar influența buna desfășurare a cercetării penale; inculpatul are doar 19 ani, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsii localitatea, potrivit art.145
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât în prezenta cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de 156.C.P.P. în sensul că subzistă temeiurile prev. de art.143 și 148 lit.f C.P.P. iar urmărirea penală nu este finalizată, această măsură preventivă fiind necesară și oportună în scopul finalizării acesteia. Consideră că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri preventive, impun în continuare privarea de libertate, având în vedere că nu a fost vorba despre un conflict spontan, întrucât inculpatul a pătruns în casa unor persoane în vârstă, cu scopul de a le sustrage pensia, iar în momentul în care nu a obținut ceea ce a dorit, a lipsit de libertate pe una dintre persoane, iar pe cealaltă a omorât-o cu ferocitate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 18.12. 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în temeiul dispozițiilor art.159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile de la 25.12.2009 până la 23.01.2010.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.174 - 176 lit. d Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 22/23.11.2009 a pătruns mascat în locuința victimei, prin efracție, cu intenția de aot âlhări de suma de bani, reprezentând pensie, însă, neintrând în posesia acesteia, pentru a ascunde fapta de tâlhărie, în condițiile în care victima i-a spus că l-a identificat și îl va reclama la poliție, inculpatul a omorât-o prin ștrangulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, având în vedere în acest sens următoarele aspecte:
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind, astfel îndeplinite cerințele prev. de art. 148 lit. f rap. la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, precum și persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că în mod corect a stabilit prima instanță că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care, în baza art.385/15 pct.1,lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorar avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./18.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul Călărași - Secția Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Mihai Oprescu, Antoaneta
