Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 47/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 47/2009
Ședința publică de la 20 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de DIICOT - Biroul Teritorial Alba și inculpații G, G, G, și împotriva încheierii penale nr. 74/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat:
- Inculpatul G aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu;
- Inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși, și;
- Inculpatul G aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși și;
- Inculpatul G aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- Inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- Inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși și;
- Inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Avocat a depus la doar copia unei cereri de amânare a efectuării percheziției, cerere adresată procurorului șef al Serviciului Teritorial Alba din cadrul DIICOT.
Instanța, în temeiul art. 140/3 alin.3 pr.penală aduce la cunoștința inculpaților dreptul de a fi ascultați de către instanța de recurs.
Inculpatul G având cuvântul învederează instanței că nu dorește să dea declarație. Inculpații, G, G, și au fost de acord să dea declarație, împrejurare față de care instanța a procedat la ascultarea acestora, declarațiile fiind consemnate în procese verbale, separate, atașate la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta DIICOT susține recursul declarat DIICOT Biroul Teritorial Alba astfel cum a fost formulat și solicită admiterea acestuia, casarea în parte a încheierii atacate și procedând la rejudecare se dispune prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cu 30 zile începând cu data de 06 septembrie 2009. precizat în acest sens că a fost o eroare în cererea de prelungire a arestării preventive, eroare care a fost mai apoi preluată de judecătorul fondului. A precizat în acest sens că mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data de 07 august 2009 și cele 30 de zile se împlinesc la dat de 05 septembrie 2009 astfel că prelungirea acestui mandat ar urma să înceapă din 06 septembrie 2009 și nu din 07 septembrie 2009 cum eronat s- menționat.
Avocat în susținerea recursului declarat de inculpatul G a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune judecarea inculpatului în stare de libertate. A precizat că inculpatul a recunoscut fapta comisă, a recunoscut că a fost folosit ca "o săgeată" în extragerea banilor, dar fiind vorba despre o infracțiune informatică, fără violență, cercetarea inculpatului în stare de libertate nu ar impieta asupra anchetei, inculpatul fiind mai mult un complice.
Avocat, apărător ales al inc. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului. A precizat că pentru un prejudiciu de 2000 euro nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive, pentru inculpat fiind suficientă perioada cât a stat deja în arest preventiv, a recunoscut faptele comise, a regretat, iar pericol concret pentru ordinea publică avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nici la modul teoretic nu poate subzista în cauză.
Situația de la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, J din cei 2000 euro au fost recuperați.
Avocat, apărător ales al inculpatului, achiesează la concluziile expuse de avocat, iar, în completare invocă jurisprudența CEDO în materie precizând că pentru prelungirea măsurii arestării preventive nu s-au adus probe noi, s-au efectuat expertizele informatice, prejudiciul este clar - 2062 euro astfel că pentru toate acestea nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive. Tot prin prisma jurisprudenței CEDO art.5 3, temeiurile avute în vedere la prelungirea măsurii preventive trebuie să fie individuale și nu colective.
A mai precizat că în ce-l privește pe inculpatul, s-a stabilit doar o singură legătură.
Avocat în susținerea recursurilor declarate de inculpații pe care-i reprezintă în principal în temeiul art. 197 alin.1 și 3.pr.penală cu raportare la art. 159 ind.1 și 4.pr.penală invocă nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței arătând în primul rând la sesizarea instanței cu propunerea de prelungire dosarul nu a fost complet, iar cererea de propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nu respectă cerințele legale - art. 1594.pr.penală - referatul nefiind semnat de toți procurorii care au administrat acte de urmărire penală în dosar. Astfel că solicită admiterea excepției, casarea încheierii atacate, constatarea nulității actului de sesizare și respingerea cererii de prelungire.
În al doilea rând, arată că disp. art. 155 și urm. pr.penală fac trimitere întotdeauna la disp. art. 136.pr.penală și motivarea instanței a fost în sensul că odată cu subzistența pericolului concret pentru ordinea publică ar exista și temeiuri noi, dar normele procedurale prevăd subzistența temeiurilor sau existența temeiurilor noi. Ori prin prisma disp. art. 148 lit.f pr.penală nu se poate pune similitudine între starea de fapt și temeiuri.
Inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, orice măsură privativă de libertate se ia, se menține, numai în măsura în care este imperios necesară, iar inculpatul fiind în stare de libertate nu se poate altera aflarea adevărului sau influențarea părților vătămate.
Un al treilea motiv vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara - instanța de fond nici măcar nu a motivat respingerea cererii. Măsura arestării preventive se ia față de persoane și se ține cont de individualizare.
Avocat, apărător ales al inculpatului G, arată că s-a comis o eroare judiciară, în sarcina inculpatului nu se pot reține aceste infracțiuni.
A învederat faptul că inculpatul precizat clar în declarațiile date că nu are nicio legătură cu acest grup și dacă până la acest moment nu sunt date certe de vinovăție nu se poate lua măsura arestării preventive, ori în speță nu sunt nici prob certe și nici indicii temeinice.
A arătat că în opinia sa încheierea este nelegală și netemeinică, au fost încălcate art.1 pct. 2.pr.penală, art.5 pr.penală și nu se poate merge pe prezumții, supoziții, convorbiri telefonice neidentificate deoarece operează prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
A mai arătat că se raliază avocatului în ce privește nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței deoarece în aplicarea dispozițiilor legale instanța trebuie să verifice și în acest caz să constate nulitatea absolută.
Inculpatul este grav bolnav având probleme de vedere și până la definitivarea cercetărilor penale va mult și atunci cum se justifică măsura arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere disp. art. 136 alin.8 pr.penală precum și faptul că sunt cetățeni români și trebuie protejați.
Avocat în susținerea recursurilor formulate de inculpații și a solicitat admiterea acestora, casarea încheierii penale atacate și punerea inculpaților în libertate.
În subsidiar a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara.
A precizat că prelungirea arestării preventive s-a făcut pentru motive generale, fără a se arăta pentru ce anume, nu există probe cu privire la faptă, urmărirea penală a început în ianuarie 2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală în 27 iulie 2009 și inc. a fost găsit întâmplător la adresa unde s-a făcut percheziția.
A mai susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 6.pr.penală, iar prin prelungiri se acoperă actele nefăcute, inculpații nu au fost citați la organul de urmărire penală pentru a li se aduce la cunoștință învinuirile. informatică se poate face și cu inculpații în stare de libertate deoarece toate sistemele informatice au fost ridicate.
Trebuie să existe probe și cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații în stare de libertate, iar până în prezent nu s-a spus care este valoarea în lei a prejudiciului.
Măsura arestării preventive este excesivă, nu se mai impune menținerea acesteia.
Avocatul ale al inculpatului învederează instanței că împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive la data de 30 iulie 2009, în lipsă, în temeiul art. 148 lit.a pr.penală. Inculpatul a luat cunoștință mult mai târziu despre arestarea lui, s-a prezentat singura la procuror pentru a fi audiat. Dar trebuia audiat de îndată de procurorul care a emis mandatul de arestare, ori, inculpatul a fost audiat de alt judecător. La dosarul cauzei nu există nicio citație procedurală emisă pe numele inculpatului ci doar un singur mandat de aducere cu însoțitor în 29 iulie 2009 și pus în executare în aceeași zi, dată la care inculpatul nu a fost acasă. În acest sens invocă practica judiciară a Curții de Apel București prin care se prevede expres că inculpatul trebuia să fie legal citat chiar și când temeiul legal al arestării îl reprezintă disp. art. 148 lit.a pr.penală.
Inculpatul este de mai bine de 10 zile arestat și fără a i se aduce la cunoștință drepturile pe care le are, faptele pentru care s-a dispus arestarea lui și mijloacele prin care se poate apăra.
Propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este prematur introdusă - cu 13 zile înainte de expirarea mandatului de arestare. Mai precizează că a formulat cerere de amânare a efectuării percheziției dar nu s-a ținut cont de ea.
Mai arată că inculpatul nu s-a sustras, s-a prezentat de bună voie atunci când i s-a adus la cunoștință învinuirea, a recunoscut faptele în maniera în care le-a comis și nu a zădărnicit aflarea adevărului.
La dosarul cauzei nu există plângeri prealabile care să îndeplinească cerințele legale și nu există nici prejudiciu.
Urmărirea penală se bazează pe mijloacele informatice, în cauză au fost audiate părțile, ideea de grup este creată și argumentată artificial atribuind grupului întreg prejudiciul. Nu au fost audiate benzile magnetice, perchezițiile informatice nu au fost definite și depuse la dosar, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție iar prin prelungirea arestării ar fi o antepronunțare cu privire la vinovăția inculpatului.
În subsidiar solicită ca în baza art. 139.pr.penală raportat la art. 136.pr.penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara pentru a se evita pretinsa stare de pericol și pentru a se asigura prezența inculpatului în fața organelor de cercetare penală.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se respinge cererea de prelungire.
Reprezentanta DIICOT a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind neîntemeiate precizând că instanța de fond a motivat amplu, analizat ce înseamnă indiciile temeinice, ce înseamnă pedeapsa prevăzută de lege și ce înseamnă pericolul concret pentru ordinea publică. temeinice au fost decelate din convorbirile telefonice, SMS-urile. Motivarea este extrem de precisă și la obiect, procesul penal garantează și respectarea ordinii de drept, iar instanța de fond în mod corect a reținut că există indicii temeinice. Prejudiciul total este de 83.000 euro - 332.000 lei astfel că cerința consecințelor deosebit de grave este întrunită.
În ce privește nulitatea absolută invocată, reprezentanta DIICOT a precizat că nu se pune problema de așa ceva, instanța de fond a motivat corect, convorbirile telefonice vor fi prezentate în instanță la momentul sesizării acesteia cu rechizitoriu, iar nesemnarea propunerii de prelungire de către toți procurorii care au instrumentat dosarul nu reprezintă o nulitate absolută deoarece au fost respectate disp. art. 156.pr.penală și mai mult de atât nu s-a demonstrat existența vreunei vătămări aduse inculpaților.
A mai arătat că în această fază a procedurilor nu se pune problema vinovăției iar inculpații nu oferă garanții că în libertate nu ar săvârși alte infracțiuni. În ce-l privește pe inculpatul, în speță au fost respectate disp. art. 156 alin. ultim pr.penală.
Avocat a mai solicitat a se avea în vedere faptul că în jurisprudența CEDO trebuie verificate încadrările juridice. În sarcina inculpaților s-a reținut disp. art. 215 cod penal în concurs cu art.49 din legea specială.
Avocatul ales al inculpatul, față de recursul declarat de DIICOT, apreciază că eroarea din propunerea de prelungire preluată de judecătorul fondului este o eroare judiciară gravă.
Avocat, în replică, arată că în lipsa vinovăției, nu există faptă astfel că nu poate fi ținut arestat, greșeala este voită și nu întâmplătoare, iar în procesul verbal de percheziție informatică nu s-a găsit nimic pentru că nu a putut fi accesat.
Inculpatul G având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate deoarece a recunoscut faptele comise.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate deoarece a achitat o parte din prejudiciu și se va prezenta de câte ori va fi nevoie.
Inculpatul G având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate și a arată că regretă faptele comise va achita prejudiciul, nu-i cunoaște pe membrii grupului și nu face parte din grup.
Inculpatul G având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate deoarece este bolnav și a precizat că regretă faptele comise.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate deoarece regretă faptele comise.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită cercetarea lui în stare de libertate și precizează că la intrarea membrilor DIICOT în locuința în care a fost găsit ușa era întredeschisă și locuința lui era la 100 distanță.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate și precizează că deși s-a dus de bună voie la procuror, nu a fost audiat de mai mult de 10 zile.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 74/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de inculpatul prin apărătorul ales de constatare a nulității propunerii DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și a fost admisă propunerea formulată, dispunându-se prelungirea arestării preventive a inculpaților G, G, G, și pe o durată de 30 zile, începând cu data de 28.08.2009 până la data de 26.09.2009.
S-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 07.09.2009 până la data de 05.10.2009.
A fost respinsă cererea formulată de inculpații, G și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
analizării propunerii de prelungire a arestării preventive pe fondul acesteia instanța a analizat cererea formulată de inculpatul prin apărătorul său ales - avocat de constatare a nulității propunerii T - Serviciul Teritorial Alba I de prelungire a arestării preventive ce face obiectul prezentului dosar.
Astfel inculpatul prin apărătorul său ales a invocat în esență două aspecte: nedepunerea la dosarul cauzei a suporturilor care conțin înregistrările convorbirilor telefonice și nesemnarea propunerii de arestare preventivă de către toți procurorii care au instrumentat cauza.
Cu privire la primul aspect instanța a reținut că, în conformitate cu art. 91/3 al. 3 Cpp, în cursul urmăririi penale aceste suporturi se păstrează la Parchet și se înaintează instanței doar dacă sunt solicitate de aceasta. Abia în cursul judecății suporturile vor fi păstrate la grefa instanței. Oricum inculpatul nu a dovedit existența vreunei vătămări conform art. 197 al. 1 Cpp, iar pe de altă parte nu există vreo dovadă că ar fi solicitat examinarea acestor suporturi sau ascultarea convorbirilor înregistrate și i s-ar fi refuzat acest lucru de către organul de urmărire penală.
Referitor la cel de-al doilea aspect instanța a constatat că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost întocmită și semnată - conform art. 146 al. 2 Cpp de procuror desemnat să instrumenteze dosarul nr. 29D/P/2009 al DIICOT Serviciul Teritorial Alba I. Faptul că și alți procurori -datorită complexității cauzei - au efectuat anumite acte de urmărire penală nu poate duce la concluzia că toți acești procurori ar trebui să semneze și propunerea de prelungire a arestării preventive, nici o dispoziție de procedură neimpunând acest lucru.
În consecință instanța respins cererea formulată de inculpatul prin apărătorul său ales - avocat de constatare a nulității propunerii T-Serviciul Teritorial Alba I de prelungire a arestării preventive ce face obiectul prezentului dosar.
Examinând propunerea de prelungire a arestării preventive față de inculpații G, G, -, și Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 25/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, G, - și pe o durată de 29 de zile până la data de 27.08.2009, iar față de inculpatul s-a dispus arestarea în lipsă. Acesta din urmă s-a predat organelor de poliție la data de 07.08.2009.
Conform art. 155 Cpp arestarea inculpatului dispusa de instanța poate fi prelungita, in cursul urmăririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea inițială impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
În cazul de față instanța a constatat că pe de o parte temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, iar pe de altă parte au apărut temeiuri noi care impun privarea de libertate.
Astfel legat de temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați cu referire la existența indiciilor temeinice privind comiterea infracțiunilor de care sunt acuzați, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte de natură penală și pericolul pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate instanța reține următoarele:
Raportat la indiciile temeinice: instanța a reținut că interceptările convorbirilor telefonice inclusiv SMS - urile dovedesc fără dubiu legăturile dintre inculpați, modalitatea concretă de comitere a fraudelor prin Internet, unii dintre inculpați ținând adevărate cursuri de instruire în aceste sens.
de cont, documentele de transfer prin sistemul relevă sumele mari de bani obținute de-a lungul timpului de toți inculpații vizați de propunerea de prelungire a arestării preventive. Totodată informațiile primite de la reprezentantul relevă indicii privind comiterea unor infracțiuni informatice de către cei în cauză cu descrierea detaliată a modalității de operare precum și existența mai multor plângeri a unor utilizatori onești ai site-ului la adresa inculpaților.
Cu privire la pedeapsa prevăzută de lege instanța a constatat că pentru infracțiunile de înșelăciune în convenții, fraudă informatică și pentru inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat Codul Penal, L 161/2003 și L 39/2003 prevăd pedepse mai mari de 4 ani.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate a inculpaților instanța a reținut că actele repetate de fraudă informatică și înșelăciune au dus la crearea de prejudicii patrimoniale unui număr ridicat de cetățeni străini, prejudiciul total fiind foarte ridicat (83.000 euro). Gravitatea faptei trebuie analizată în mod special față de neîncrederea care se creează în sistemele electronice de vânzări on-line, care odată cu dezvoltarea tehnologiei de tip IT a cunoscut o creștere importantă la nivel mondial. Prejudiciul administratorilor site-urilor de vânzări on-line nu este doar unul de imagine, ci și unul concret și imediat, constând în resecurizarea unor sisteme afectate de intervențiile ilicite.
Este de observat că altfel de fapte se comit relativ ușor, fiind necesare un calculator conectat la internet, cunoștințe în domeniul informatic și un telefon mobil. Actele repetate de fraudă informatică și înșelăciune, dezinvoltura cu care cei în cauză acționau indică o obișnuință a inculpaților de a-și procura bani în acest fel. Deși România este o țară mică raportat la numărul de locuitori totuși se află în primele trei țări din lume raportat la fraudele prin Internet astfel că reacția autorităților față de persoanele implicate în comiterea unor astfel de fapte trebuie să fie fermă.
Rezultă fără dubiu, față de aspectele menționate, că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Starea de insecuritate socială care s-ar putea crea rezultă tocmai din posibilitatea de a comite pe viitor astfel de fapte îndreptate împotriva patrimoniului și a securității sistemelor electronice de vânzări on line.
Instanța a mai reținut că urmărirea penală nu este terminată impunându-se percheziționarea sistemelor informatice ridicate de la inculpați, identificarea tuturor persoanelor prejudiciate, stabilirea întregului prejudiciu produs, verificarea tuturor conturilor bancare folosite de inculpați, analizarea noii plângeri primite de la numitul - reprezentantul cu privire la comiterea de către cei în cauză a mai multor infracțiuni informatice.
Așa cum s-a arătat mai sus în cauză în cauză există și temeiuri noi care impun privarea inculpaților de libertate. Din plângerea formulată de reprezentantul reies indicii privind comiterea de către inculpații G, și și a infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 al. 3 din L 161/2003 și restricționarea accesului la aceste date prevăzută de art. 44 al. 1 din L 161/2003.
Totodată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul s-au găsit două înscrisuri cu sigla ANAF false și legitimație de transport falsificată ceea ce duce la concluzia săvârșirii de către acest inculpat și a unor infracțiuni de fals și uz de fals.
Înscrisurile depuse la dosar de către apărătorii aleși ai inculpatului respectiv o caracterizare de la primăria localității de domiciliu, o adeverință emisă de SC Pietroasa SRL ce atestă calitatea de administrator al acestei societăți și extrase de cont ce dovedesc depunerea unor sume modice de bani în valută într-un cont deschis pe numele inculpatului nu pot să ducă în nici un fel la concluzia că pericolul pentru ordinea publică prezentat de acest inculpat nu mai subzistă.
Așa cum s-a arătat mai sus faptele au fost comise pe o perioadă lungă de timp (2006-2009), inculpatul fiind cel care a constituit grupul infracțional, iar depunerea unor sume mici într-un cont personal nu reprezintă o reparare a prejudiciului și nici măcar o asigurare a reparării lui în condițiile în care paguba produsă este de peste 80.000 euro.
Având în vedere aspectele mai sus expuse instanța a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților G, G, - și pe o durată de 30 de zile începând cu data de 28.08.2009 și până la data de 26.09.2009. Totodată a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile începând cu data de 07.09.2009 și până la data de 05.10.2009.
Cu privire la cererea formulată de inculpații, G și - prin apărătorii lor aleși - de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara instanța a fost respinsă având în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 139 al. 1 Cpp măsura preventiva luata se înlocuiește cu alta măsură preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Așa cum s-a arătat mai sus temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați nu s-au schimbat ci se mențin în continuare, mai mult au apărut temeiuri noi care impun privarea de libertate.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 136 al. 6 Cpp alegerea măsurii ce urmează a fi luata se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele si alte situații privind persoana fata de care se ia măsura.
Raportat la toate aceste elemente instanța apreciază că măsura obligării de a nu părăsi ța față de cei trei inculpați care o perioadă lungă de timp au comis fraude pe Internet în scopul obținerii unor mari sume de bani nu este de natură în nici un fel să asigure buna desfășurare a procesului penal..
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și inculpații G, G, G, și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul formulat, DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa criticat încheierea atacată sub aspectul perioadei pentru care s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, arătând că în mod eronat s-a menționat perioada de 07.09.2009-05.10.2009, în loc de 06.09.2009-05.10.2009, cum ar fi fost corect.
S-a motivat că mandatul de arestare al acestui inculpat a fost pus în executare la data de 07.08.2009, când sus-numitul s-a predat organelor de poliție, termenul de 30 zile al arestării s-a împlinit la data de 05.09.2009, astfel că prelungirea trebuia dispusă din ziua următoare, respectiv 06.09.2009.
În expunerea orală a motivelor de recurs, inculpatul Gaa rătat că, față de împrejurarea că a recunoscut faptele comise, a avut o contribuție minoră la săvârșirea acestora, fiind folosit pe post de "săgeată", iar infracțiunea nu este una de violență, se poate dispune cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, prin apărătorii aleși, a solicitat casarea încheierii atacate și în rejudecare, respingerea propunerii de prelungire a arestului preventiv, susținând că prejudiciul este redus, a recunoscut faptele, perioada petrecută în arest a fost suficientă pentru a conștientiza consecințele, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu subzistă, susținând că prin lăsarea sa în libertate nu se poate altera aflarea adevărului și nu pot fi influențate părțile vătămate. Totodată, în cauză nu au fost aduse probe noi, care să îl incrimineze, iar prin prisma jurisprudenței CEDO, temeiurile de arestarea trebuie individualizate, nu reținute în mod colectiv.
Încheierea a fost criticată și în privința unor aspecte de nelegalitate, invocându-se nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței de fond, față de faptul că dosarul nu a fost complet, iar propunerea de prelungire a arestării preventive nu a fost semnată de toți procurorii care au instrumentat cauza.
Cu privire la cererea sa de înlocuire a măsurii arestării preventive, s-a arătat că instanța de fond nu a motivat respingerea cererii.
Inculpatul G și-a susținut nevinovăția, arătând că nu are nici o legătură cu grupul, iar la dosar nu există probe certe sau indicii din care să rezulte săvârșirea faptelor ce i se impută. A fost invocată starea precară de sănătate, precum și dispozițiile art. 136 al. 8.pr.pen.
Inculpații și G au invocat nelegalitatea prelungirii arestului preventiv, în lipsa probelor referitoare la fapte. S-a arătat de către apărătorul ales că cercetările pot fi continuate și cu inculpații în stare de libertate, dat fiind faptul că expertizarea informatică poate fi realizată ca urmare a ridicării sistemelor informatice, fără posibilitatea de a influența rezultatele. A fost invocată lipsa pericolului concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a susținut că nu a fost în prealabil citat în vederea audierii, fiind propusă direct luarea măsurii arestării preventive în lipsă, iar după ce s-a predat organelor de poliție, nu i s-a luat nici o declarație cu privire la faptele imputate.
S-a învederat faptul că în ceea ce îl privește, propunerea de prelungire a arestului a fost prematur introdusă, cu 13 zile înainte de expirarea mandatului de arestare.
Întrucât a recunoscut comiterea faptelor, nu a zădărnicit aflarea adevărului și beneficiază de prezumția de nevinovăție, inculpatul a solicitat înlocuirea arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea, pentru a se evita pretinsa stare de pericol și pentru a se asigura prezența în fața organelor judiciare.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 155 al. 1.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de judecător poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În mod corect judecătorul fondului a constatat atât subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți, cât și existența unor temeiuri noi, care justifică privarea de libertate, propunerea de prelungire a arestului preventiv fiind întemeiată.
Condițiile stipulate de art. 148 lit. f pr.pen. sunt în continuare îndeplinite în cauză, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura faptelor presupus a fi săvârșite, modalitatea concretă de comitere, perioada îndelungată de timp în care s-a acționat în mod coordonat, urmările produse, constând nu numai în prejudiciile patrimoniale cauzate, dar și în afectarea încrederii utilizatorilor în serviciile de vânzări on-line.
Apărările formulate de inculpați, în sensul lipsei unor probe care să îi incrimineze, sunt nefondate.
Se impune a fi subliniat că în materia măsurilor preventive, este suficientă existența unor indicii temeinice, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. din care să rezulte presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor de către inculpați.
Or, în speță, aceste indicii reies din atât din interceptările convorbirilor telefonice, cât și din datele privind conturile bancare deschise, respectiv din declarațiile date de o parte din inculpați.
Mai mult, astfel cum a arătat și judecătorul fondului, în cauză s-au conturat indicii referitoare la comiterea unor alte infracțiuni de către inculpații G, și, conform sesizării depuse de reprezentantul E-.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea inculpaților în libertate, acesta a fost just apreciat de prima instanță, având în vedere faptele reținute în sarcina lor și gravitatea deosebită a acestora.
În lipsa unor criterii legale exprese, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități, criteriile menționate regăsindu-se în speță.
Curtea constată că și în accepțiunea CEDO, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit(după un plan bine pus la punct, în vederea obținerii unor venituri ilicite considerabile), infracțiunile imputate inculpaților pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie.
Circumstanțele personale invocate de inculpați în apărare, precum și atitudinea sinceră avută în raport cu organele judiciare sunt împrejurări ce pot fi luate în considerare cu ocazia soluționării fondului cauzei, însă în această fază procesuală nu reprezintă, în opinia Curții, motive suficiente pentru a determina lăsarea lor în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpaților.
Raportat la scopul măsurilor preventive, prev. de art. 136.pr.pen. Curtea reține că măsura arestării preventive corespunde exigențelor acestui text, o măsură neprivativă de libertate nefiind aptă, în acest moment procesual, să asigure buna desfășurare a procedurilor, dată fiind complexitatea cauzei și gravitatea faptelor.
Sub aspectul criticilor de nelegalitate aduse încheierii, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a respins excepția nulității actului de sesizare, invocată de inculpatul prin apărătorul ales, față de dispozițiile art.91 ind. 3 al. 3.pr.pen. și art. 146 al. 2.pr.pen. reluarea acelorași argumente fiind superfluă.
Curtea constată totodată că respingerea cererii de înlocuire a arestului preventiv formulată de inculpatul a fost motivată, tribunalul expunând argumentele care au determinat o atare soluție, neputând fi reținută susținerea inculpatului în acest sens.
Pe de altă parte, Curtea constată că, potrivit art. 140 ind. 3 teza ultimă pr.pen. dispoziția de respingere a cererii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este suspusă controlului instanței de recurs, sub acest aspect încheierea fiind definitivă.
Cu privire la prematuritatea formulării propunerii de prelungire a arestului preventiv față de inculpatul, Curtea reține că, potrivit art. 156 al. 5 pr.pen. când în aceeași cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați, pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanța pentru unul din inculpați va sesiza totodată instanța și cu privire la ceilalți inculpați.
Cum pentru inculpații, G, G, și arestul preventiv urma să expire la data de 27.08.2009, sesizarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 156 și 159.pr.pen.
Este fondată însă critica formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Alba în ceea ce privește durata pentru care s-a dispus prelungirea arestării preventive față de inculpatul.
Executarea mandatului față de acest inculpat s-a realizat la data de 07.08.2009, când inculpatul s-a predat organelor de poliție, dată de la care se calculează termenul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Termenul urmează să se împlinească la data de 05.09.2009, astfel că prelungirea arestării trebuia dispusă începând cu data de 06.09.2009, nu de la data de 07.09.2009, cum a dispus instanța de fond.
În consecință, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d pr.pen. Curtea va admite recursul formulat de DIICOT - Biroul Teritorial Alba împotriva încheierii penale nr. 74/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Va casa încheierea atacată numai în ceea ce privește perioada prelungirii măsurii arestării preventive față de inculpatul și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Va dispune prelungirea arestării preventive față de inculpatul pe o durată de 30 zile, începând cu data de 06.09.2009 până la data de 05.10.2009.
Se vor menține în rest dispozițiile încheierii atacate.
În baza art. 385 ind. 15 pxt. 1 lit. b pr.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații G, G, G, și împotriva aceleiași încheieri.
Vor fi obligați inculpații recurenți, G, G, și să plătească suma de câte 80 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Va fi obligat inculpatul recurent G la plata sumei de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul formulat de DIICOT - Biroul Teritorial Alba împotriva încheierii penale nr. 74/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Casează încheierea atacată numai în ceea ce privește perioada prelungirii măsurii arestării preventive față de inculpatul și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Dispune prelungirea arestării preventive față de inculpatul pe o durată de 30 zile, începând cu data de 06.09.2009 până la data de 05.10.2009.
Menține în rest dispozițiile încheierii atacate.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații G, G, G, și împotriva aceleiași încheieri.
Obligă inculpații recurenți, G, G, și să plătească suma de câte 80 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Obligă inculpatul recurent G la plata sumei de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /Tehnored. MF
2 ex/31.08.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Dana Ghițoaica
