Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 108/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 108/2009
Ședința publică de la 20 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații, G și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 13.08.2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, și, aflați în stare de arest și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu și inculpatul recurent G, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă, din probele administrate nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, iar condițiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă nu sunt îndeplinite. În ce privește faptul că în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul face parte din grupul "Hidra", învederează că acest lucru nu poate constitui un argument pentru menținerea arestării preventive sau pentru a demonstra personalitatea inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți, și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât aceștia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, la dosar existând suficiente date și temeiuri suficiente care să justifice menținerea arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 300/2 C.P.P. art. 160/b menținerea C.P.P. măsurii arestării preventive a inculpaților, G și; prin aceeași încheiere s-a dispus în baza art. 139 al. 2.C.P.P. respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 94/30.04.2009 a Judecătoriei Hunedoara, inculpații au fost condamnați la pedepse de 4 ani închisoare (inculpatul ), 3 ani închisoare (inculpatul ), 8 ani închisoare (inculpatul G), respectiv 7 ani închisoare (inculpatul ) menținându-se starea de arest preventiv a acestora în baza art. 350 Cod pr. penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara și inculpații, G, și.
La Tribunalul Hunedoara, cauza a fost înregistrată în data de 18.06.2009 și repartizată aleatoriu în sistem ECRIS, stabilindu-se prim termen de judecată la data de 17 septembrie 2009, ulterior preschimbat la data de 16.07.2009.
Având în vedere că prin sentința penală nr. 94/2009 a Judecătoriei Hunedoara, s-a pronunțat o soluție cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal,
Constatând că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, că există o hotărâre de condamnare nedefinitivă pronunțată de o instanță competentă, ceea ce poate constitui temei pentru menținerea arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile CEDO în materie,
Având în vedere că probele administrate până în această fază nu au relevat împrejurări esențiale care să ducă la concluzia că au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților, respectiv limita de pedeapsă pentru faptele de care sunt învinuiți, pericolul concret pentru ordinea publică dedus prin multitudinea faptelor și împrejurările în care au fost comise, tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților pentru considerentele expuse mai sus, dar și pentru considerente de eficiență și utilitate procedurală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații, G și.
Prin apărătorul ales inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive.
În motivarea recursului se susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată iar condițiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă nu sunt îndeplinite. Se mai arată că în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul face parte din grupul "Hidra", dar acest lucru nu poate constitui un argument pentru menținerea arestării preventive sau pentru a demonstra personalitatea inculpatului.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpații recurenți, și au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive.
În motivarea recursurilor se arată că inculpații recurenți nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Curtea de Apel examinând recursurile declarate de inculpații, G și prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 94/30.04.2009 pronunțată de Judecătoria Hunedoara inculpații recurenți au fost condamnați la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea mai multor infracțiuni grave, astfel: inculpatul G la 8 ani închisoare, inculpatul la 4 ani închisoare, inculpatul la 3 ani închisoare iar inculpatul la 7 ani închisoare, menținându-se starea lor de arest preventiv.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații și Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Hunedoara.
Curtea constată că încheierea pronunțată de Tribunalul Hunedoara este legală și temeinică. Astfel, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și în prezent și nu se impune judecarea cauzei cu inculpații recurenți în stare de libertate. În speță s-a pronunțat în fond o soluție de condamnare la pedepse privative de libertate față de inculpații recurenți iar față de această împrejurare menținerea stării de arest preventiv este justificată.
Soluția este justificată și prin prisma dispozițiilor CEDO, în cauză existând o primă soluție de condamnare, pronunțată de către o instanță competentă.
Față de motivele invocate de către inculpații recurenți nu se poate susține că aceștia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că temeiurile care au condus la luarea inițială a măsurii arestării preventive nu mai există, atâta timp cât în cauză a fost pronunțată o soluție de condamnare a inculpaților recurenți. În ce privește vinovăția inculpaților aceasta va fi stabilită de către instanțe pe baza tuturor probelor ce se vor administra iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv a acestora.
Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. inculpaților, G și urmează a fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenți, și vor fi obligați să plătească fiecare suma de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile în contul Baroului de Avocați
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent G va fi obligat să plătească suma de 80 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, G și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 13.08.2009 în dosarul nr-.
Obligă recurenții, și să plătească fiecare suma de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Obligă pe recurentul G să plătească suma de 80 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact. B/2 ex/24.08.2009
și
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Dana Ghițoaica
