Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 5/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 50751/3/2009
3038/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.5
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul intimat - inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/07.01.2010 (fila 10 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursurilor.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul în susținerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, critică încheierea atacată pentru netemeinicie sub aspectul soluției de admitere, în parte, a propunerii Parchetului și prelungirii duratei arestării preventive a inculpatului pe o durată de doar 15 zile. Arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la data de 22.12.2009, a solicitat prelungirea duratei arestării preventive față de inculpatul pe o durată de 30 de zile pentru efectuarea de cercetări privind săvârșirea infracțiunilor de punere în circulație de valori străine falsificate și deținere de valori străine falsificate în vederea punerii în circulație, faptă prevăzută de art.282 al.2 Cod penal raportat la art.284 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și înșelăciune în formă calificată, faptă prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. În fapt, s-a reținut că inculpatul, prin prezentarea sa ca o persoană extrem de bogată și care deținea chiar la sediul de campanie un rucsac plin cu bani, a indus în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii unor contracte de împrumut, cu garanție imobiliară, la dosar neexistând vreun indiciu că inculpatul ar fi avut în vreun moment potența financiară de a onora contracte de împrumut de nivelul a milioane de euro, ceea ce nu l-a împiedicat să primească prin firmele sale comisioane de consultanță pentru a încheia aceste contracte.
Apreciază că motivarea Tribunalului București este neîntemeiată, întrucât, în primul rând, instanța în mod incorect instituie o prezumție de pasivitate a organelor judiciare, în condițiile în care cercetarea penală s-a desfășurat cu celeritate, întrucât în doar două luni s-au efectuat cercetări cu privire la șapte persoane vătămate, pornindu-se inițial de la trei persoane, fapt ce a condus la schimbări de încadrare juridică, la extinderea cercetării penale față de inculpat cu privire la alte fapte săvârșite, la emiterea de adrese către unități bancare pentru comunicarea de informații privind situația conturilor unor societăți în care inculpatul are calitatea de asociat și administrator și pe care a înțeles să le utilizeze în derularea tranzacțiilor frauduloase, ocazie cu care s-a constatat că în conturile respectivelor societăți existau doar sume modice, singurele sume înregistrate fiind cele depuse de părțile vătămate. De asemenea, în urma verificărilor efectuate de organele de poliție, a rezultat că bancnotele contrafăcute având seria și numărul de tipar identice cu cele ridicate de la inculpat ori utilizate de acesta pentru inducerea în eroare a părților vătămate, au mai fost folosite pe teritoriul României în cursul anului 2006 la V și în cursul anului 2008 la S și B, urmând a se efectua cercetări pentru a se stabili legătura de cauzalitate cu faptele reținute în sarcina inculpatului. Tot ca urmare a activității desfășurate de organele de urmărire penală s-au identificat și alți participanți la comiterea faptelor cercetate. Astfel că activitățile de urmărire penală pentru care s-a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive (identificarea tuturor participanților la comiterea faptelor penale cercetate, identificarea și audierea de noi martori, respectiv B și, efectuarea de verificări cu privire la existența infracțiunii prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 rep. privind societățile comerciale, identificarea de noi părți vătămate, având în vedere actele existente la dosar, efectuarea de constatări tehnico-științifice, luarea unor măsuri asigurătorii, reaudierea inculpatului) motivează pe deplin cererea de prelungire a duratei arestării preventive, însă nu se pot face în mod judicios într-un termen de doar 15 zile, și în perioada 28.12.2009 - 11.01.2010.
Consideră că atunci când instanța a apreciat termenul rezonabil a unei proceduri penale, în mod greșit, s-a raportat doar la atitudinea autorităților competente, acesta fiind doar unul dintre criterii și, oricum, activitățile desfășurate au atestat că organele de urmărire penală nu au manifestat pasivitate, celelalte două criterii, respectiv complexitatea cauzei și comportamentul inculpatului nefiind analizate deloc de către instanță. Dacă instanța ar fi analizat și aceste criterii, ar fi constatat caracterul complex al cauzei dat de săvârșirea infracțiunilor în formă continuată,de numărul mare de părți vătămate, de atitudinea nesinceră a inculpatului, care într-o perioadă de 20 de ani (1984-2004) a săvârșit în Israel 108 infracțiuni, din care 94 infracțiuni de înșelăciune, 4 infracțiuni de violență și 10 infracțiuni de tulburare a liniștii și ordinii publice, așa cum reiese din fișa de cazier trimisă de poliția israeliană. De altfel, inculpatul este cercetat și în România, în afara de prezenta cauză, pentru săvârșirea unor infracțiuni similare (evaziune fiscală, înșelăciune și fals), existând suspiciunea că ar fi primit de la un număr mare de părți vătămate diferite comisioane pentru a pleca la muncă în Israel, ceea ce denotă perseverență infracțională în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, profitând de statutul său de fost parlamentar și candidat la președinție.
În concluzie, solicită să se constate caracterul complex al cauzei, fapt ce atrage după sine necesitatea ca cercetările să se deruleze cu inculpatul în stare de arest preventiv pe parcursul a 30 de zile, o durată de timp mai redusă făcând practic imposibilă finalizarea tuturor activităților enumerate. Prin urmare, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.3856alin.3 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea în tot, a propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul București de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând din data de 28.12.2009 până la data de 26.01.2010, inclusiv.
Apărătorul ales al recurentului, având cuvântul în susținerea recursului declarat de inculpat, solicită analizarea prezentului recurs din perspectiva art.159 alin.8 Cod procedură penală, potrivit căruia "Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate", având în vedere că durata prelungirii anterioare a expirat la data de 27.12.2009 și mai ales că există și un recurs în interesul legii în acest sens.
Totodată, solicită să se constate că de-a lungul termenelor de prelungire, Ministerul Public nu a avansat în urmărirea penală, lipsind preocuparea acestuia pentru finalizarea urmăririi penale.
Cu privire la contractele semnate de inculpat, solicită să se constate că respectivul contract de prestări serviciu, a fost reziliat la data de 13 septembrie 2009, iar celelalte două contracte încheiate cu și cu au fost reziliate, semnându-se declarații notariale în acest sens.
Consideră că prelungirea stării de arest trebuie discutată din perspectiva art.155 și urm. Cod procedură penală, constatându-se că de la momentul arestării până în prezent actele desfășurate de către Parchet în faza de urmărire penală au fost puse la dispoziție de către inculpat prin funcționarii societății, apărarea i-a prezentat la parchet pentru a fi audiați, a depus înscrisuri care nu au fost ridicate la percheziție, la solicitarea organului de urmărire penală, pentru a se urgenta finalizarea urmăririi penale.
Solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică în niciun fel buna desfășurare a urmăririi penale, actele ce urmează a fi efectuate neimpunând menținerea inculpatului în stare de arest. De altfel, dacă ar fi lăsat în libertate, acesta ar plăti ce ar mai avea de plătit.
Nu înțelege de ce trebuie prelungită starea de arest pentru a fi audiat numitul B. De altfel, dacă acesta are calitate în prezenta cauză se impune discutarea competenței Parchetului de pe lângă Tribunalul București, având în vedere calitatea acestuia.
În altă ordine de idei, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și poate fi cercetat în stare de libertate.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are un copil student și domiciliu stabil.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pune concluzii de respingere ca nefondat pentru motivele expuse anterior.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și au apărut elemente noi ce impun cercetarea inculpatului în stare de arest.
Referitor la susținerea apărării că ar fi bine ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate pentru a plăti ce mai are de plătit, solicită a se observa că nu starea de arest îl împiedică pe inculpat să își ducă la îndeplinire obligațiile asumate prin acele contracte pentru că din actele dosarului reiese că nu inculpatul trebuia să plătească sumele, ci un prieten al acestuia din
Cu privire la faptul că recursul nu a fost judecat în termenul prevăzut de lege, învederează că recursul este judecat în interiorul perioadei pentru care este prelungită măsura arestării preventive (28.12.2009-11.01.2010).
Consideră că instanța de fond a greșit doar sub aspectul prelungirii duratei arestării preventive pe o perioadă de doar 15 zile.
În replică, apărătorul ales al recurentului subliniază că în textul de lege se menționează că recursul se soluționează în mandatul trecut.
Recurentul-intimat-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, cu privire la cazierul din Israel, arată că în urmă cu 24 de ani i-a decedat un copil, iar celălalt a fost în comă în spital și o prăvălie i-a dat faliment, iar după 7 ani s-a stins totul. Arată că în anul 1996 ajuns în România, în 1998 primit cetățenia, iar în anul 2002 deschis o firmă de pază, a fost ales deputat în Parlamentul României, unde a vorbit de 5 ori. Susține că înainte cu două săptămâni a fost chemat la DNA. Menționează că a formulat un denunț la DNA împotriva a cinci persoane, printre care un senator, un deputat și un judecător de la Curtea de Apel București, persoane care au luat legătura cu familia sa pentru a îl determina să își schimbe declarațiile. Consideră că este în arest pe motive politice.
Solicită a se mai avea în vedere că este diabetic și în arest i s-au dat de către medic 25 de pastile pentru a intra în comă, deși trebuia să i se administreze o pastilă dimineața și una seara.
Mai solicită a se avea în vedere că procurorul de anchetă - dna. - pe care a văzut-o o singură dată de când este arestat și l-a injuriat. Mai mult decât atât, procurorul l-a dus în fața instanței într-o zi de sâmbătă, deși se știa că este evreu.
Față de aspectele invocate de inculpat, Curtea solicită lămuriri doamnei avocat ales.
Doamna avocat arată că cele invocate de clientul său nu se confirmă. În prezența sa inculpatul nu a fost injuriat, iar pastilele date de medicul au presupus și prescrierea modului în care se administrează, respectiv una pe zi.
În continuare inculpatul afirmă că nu a păcătuit cu nimic.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 23 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- constată:
Prin încheierea de ședință din 23.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, conform art.155 Cod procedură penală, s-a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului aretat în baza mandatului nr 244/UP/20.10.2009, emis de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-, pe o durată de 15 zile de la 28.12.2009 până la 11.01.2010 inclusiv.
S-a respins - ca inadmisibilă - cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că rin p. referatul întocmit la 22.12.2009 în dosarul nr.3132/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat, în temeiul art.155 și urm. C.P.P. prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de la 28.12.2009 până la data de 26.01.2010, inclusiv.
În fapt, s-a reținut ca, in datele de 09.10.2009 și 13.09.2009 a remis mai multor părți vătămate bancnote falsificate in valoare de 258 000 euro respectiv, 50000 de euro cu titlu de împrumut.
În cauza a fost începută urmărirea penala "in rem" pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior, prin rezoluția cu nr. 3132/P/2009, iar ulterior a fost începută urmărirea penala "in personam" față de inv., pentru săvârșirea infracțiunilor de punere in circulație de valori falsificate - moneda de hârtie - și deținere de și deținere de valori falsificate in vederea punerii in circulație, fapta prev. de art. 282 Cp alin. 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și falsificarea de valori străine, fapta prev. de art. 284 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
La data de 09.11.2009, prin ordonanța cu nr. 3132/P/2009, în temeiul art.236 Cpp, procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile de punere in circulație de valori falsificate-moneda de hârtie - și deținere de valori falsificate în vederea punerii in circulație, fapta prev. de art. 282 Cp alin. 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și falsificarea de valori străine, fapta prev. de art. 284 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, in infracțiunea de punere in circulație de valori străine falsificate -moneda de hârtie - și deținere de valori străine falsificate in vederea punerii in circulație, fapta prev. de art. 282 Cp alin. 2 Cp, rap. la art. 284 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
Totodată, prin aceeași ordonanța s-a dispus extinderea acțiunii penale pentru infracțiunile de înșelăciune descoperite pe parcursul cercetărilor, comise în dauna pârtilor vătămate și, acestea constituind acte materiale ale aceleiași fapte penale, comise fiind în baza aceleiași rezoluții infracționale, aspect care rezulta fata dubiu din următoarele împrejurări: faptele sunt comise la intervale scurte de timp, este, folosit același mod de operare - contracte de împrumut - este utilizat, pentru inducerea in eroare, același mijloc fraudulos, respectiv banii falși, încadrarea juridica fiind aceeași, respectiv înșelăciune în formă calificată, fapta prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
Prin încheierea din 20.10.2009 Tribunalul București -Secția I Penală a dispus arestarea preventivă și emiterea nr.244/UP/20.10.2009, in dosarul nr-, față de inculpat, pe o durată de 29 de zile, începând cu data încarcerării.
În speța de față, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive deoarece urmărirea penală nu a fost finalizată, impunându-se efectuarea următoarelor acte: identificarea tuturor participanților la comiterea faptelor penale cercetate; identificarea și audierea de noi martori, efectuarea de verificări cu privire la art 272 al 2 pct legea 31/1991, identificarea de noi părți vătămate, efectuarea de constatări tehnico-științifice, luarea măsurii asigurătorii, reaudierea inculpatului, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Deliberând asupra propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-au constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală și următoarele, în cauză, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă presupune în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cuprinsul art. 5 paragraful 1 lit. c CEDO, condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existenta unor motive verosimile, temeinice ca s-a săvârșit sau ca se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni.
În hotărârile și Durmus Turciei (02 11 2004, Gusinskuy Rusiei 19 05 2004), Curtea interpretează noțiunea de motive verosimile în sensul existentei unor date, informații care sa convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă.
Aceste date arată CEDO nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a forma o acuzare nefiind necesar ca persoana să fie într-un final și acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme, motivul care constituie temei al acestor motive necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilite în funcție de circumstanțele cauzei.
Legislația română (art.143 Cpp) prevede posibilitatea luării măsurii reținerii sau arestării preventive numai dacă există probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauza să rezulte presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, caracterul temeinic al acestor date urmând a fi analizat ținând cont evident și de jurisprudența Curții.
Prin urmare, probele pe baza cărora se poate dispune luarea ori menținerea unei masuri preventive nu trebuie sa aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
În ceea ce privește expresia de indicii temeinice, din simplul fapt al definirii acesteia în art. 143 Cpp, rezultă, în mod neîndoielnic, că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate, însă, pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză. Există, deci, indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde în mod necesar presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În speță, arată tribunalul, față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, reținându-se că în data de 09.10.2009 acesta i-a remis părții vătămate, un nr. de 496 de bancnote din cupiura de 500 de Euro valori falsificate, iar în data de 13.09.2009 i-ar fi remis părții vătămate un număr de 100 de bancnote din cupiura de 500 de Euro, valori falsificate.
Astfel, în legătură cu partea vătămata acesta a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară (fila 43 ) prin care se împrumuta de la inculpat cu 942.875 EUR, bani ce trebuiau primiți de împrumutat în 7 zile lucrătoare începând cu 02.10.2009.
Partea vătămată a plătit un,comision" de acordare a împrumutului în cuantum de 70.544 lei, bani virați în contul unei societăți a inculpatului. La scadență partea vătămată nu a primit nimic și deplasându-se la sediul de campanie al inculpatului unde și-a exprimat nemulțumirea față de această situație a primit asigurări ferme de la inculpat că banii îi vor fi virați din de la un prieten al său, dându-i cu aceeași ocazie dintr-un rucsac plin cu bani falși mai multe teancuri de bancnote de 500 EUR (496 bancnote), care aveau o banderolă de hârtie poziționată pe mijloc, iar unele și un elastic pe această hârtie pentru a nu se putea deplasa banderola ce acoperea mijlocul bancnotelor. Au fost introduse într-un plic pachetele cu bancnote ce nu au fost numărate în prealabil de partea vătămată spunându-i-se că suma reprezintă de fapt un acont din suma respectivă. Plicul a fost capsat de inculpat și semnat de acesta și de partea vătămată, acesteia spunându-i-se să nu deschidă plicul decât după primirea întregii sume. Ulterior, după ce a ajuns în altă localitate, partea vătămată a deschis plicul și a observat că banii sunt falși.
În ceea ce-l privește pe, între acesta și inculpat a intervenit o convenție de prestări servicii (verbală inițial și materializata în scris la data de 22 09 2009) prin care cântărețul al cărui impresar era, urma să compună un imn electoral și să participe la 10 spectacole cu tentă electorală, inculpatul urmând să plătească pentru aceste servicii suma de 50000 de Euro. Inculpatul a emis o filă CEC pentru 50 mii EUR care datorită completării necorespunzătoare nu a putut fi onorat de bancă. Nemulțumit de situația creată impresarul s-a deplasat la sediul electoral al inculpatului unde a primit întreaga sumă solicitată de 50 mii EUR, plata efectuata cu bani falși.
Astfel, inculpatul a scos din rucsacul plin cu bani falși un de bancnote de 500 EUR, împachetate pe mijloc cu banderola albă pe care i le-a arătat de departe părții vătămate, nu le-a numărat și le-a băgat imediat într-un plic pe care l-a sigilat.
A pus partea vătămată să semneze o înțelegere cu el (fila 67 ), prin care aceasta se obliga să nu deschidă plicul până în data de 20.09.2009 iar dacă ar fi făcut acest lucru ar fi trebuit să plătească inculpatului despăgubiri în cuantum de 50 mii EUR. Ulterior, partea vătămată a deschis plicul și a observat că banii sunt falși.
În ceea ce privește partea vătămată acesta a încheiat un contract de împrumut cu inculpatul pentru suma de 671.152 EUR (fila 53), plătindu-i inculpatului în prealabil 52.701 lei, reprezentând comision de consultanță.
Situația de fapt expusă anterior rezultă atât din declarațiile părților vătămate ce se coroborează între ele, dar și din înscrisurile administrate în cauză, respectiv înțelegerea de nedeschidere a plicurilor cu bani falși, fila CEC emisă necorespunzător, chitanțele de plată ale comisioanelor, contractele de împrumut autentificate, depoziția martorului și nu în ultimul rând 700 mii EUR în bancnote falsificate.
Și inculpatul recunoaște remiterea către părțile vătămate a banilor falși (pe care îi denumește însă bani de jucărie) și emiterea filei CEC (despre care pretinde că era garanție).
Prin urmare, cât privește presupusele fapte, săvârșite în dauna părților vătămate și, din ansamblul materialului probator, anterior menționat, administrat până la această dată, rezultă neîndoielnic existența unor motive verosimile care pot convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, nefiind necesar, așa cum s-a arătat, ca aceste date să aibă aceeași forța probantă ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare.
Semnificativ este și faptul că cele două părți vătămate au avut date suficiente și credibile că inculpatul este un om potent financiar, serios, câtă vreme acesta a fost deputat și candidat la Președenția României, aspecte de notorietate.
În cauză, nu există niciun indiciu că inculpatul ar fi avut în vreun moment posibilitatea financiară de a onora contracte de împrumut de nivelul a milioane de EURO, dar asta nu l-a împiedicat să primească prin firmele sale "comisioane de consultanță" pentru a încheia aceste contracte. Inculpatul a încercat să explice cu ocazia audierii în fața tribunalului că banii ar fi trebuit virați din în conturile părților vătămate de către un prieten al său care ar fi vrut chiar să cumpere în primăvara acestui an echipa FC Susținerea sa este extrem de neclară, acest cetățean american, prieten al său neavând nicio calitate în contractele încheiate de părțile vătămate și pe cale de consecință nu are nicio obligație de a plăti vreo sumă de bani. Dacă din orice motiv ar face însă vreo plată părților vătămate aceste termen nu ar schimba cu nimic situația de fapt deoarece ar putea în orice moment să o ceară înapoi de la acestea ca fiind o plată nedatorată.
Cât privește presupusa fapta săvârșită în dauna părții vătămate trebuie observat faptul că deși la data de 13.09.2009, inculpatul ar fi remis acestei părți vătămate valută falsă în cuantumul și condițiile expuse anterior, partea vătămata realizând caracterul fals al bancnotelor, aceasta împrejurare nu a împiedicat aceeași parte vătămată ca ulterior la data de 22.09 2009 în calitate de impresar al cântărețului ce urma să compună imnul și să susțină spectacolele, să perfecteze o convenție de prestări servicii cu inculpatul, în forma scrisă, împrejurare ce conduce la concluzia că aceasta parte vătămată nu s-a simțit deloc amenințată de pretinsele manopere frauduloase ale inculpatului (din data de 13.09.2009), câtă vreme nu a stopat colaborarea cu acesta.
Faptul ca inculpatul nu și-a achitat obligația de plata a prețului la care s-a angajat pentru serviciul prestat de partea vătămată (realizarea imnului) constituie un aspect de natura civilă, evident.
Aceste aspecte urmează, însă, a fi avute în vedere de procuror in realizarea, pe mai departe, a activității de strângere a materialului probator în cauză.
a acceptat că în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția, înainte de proces, cel puțin pentru un timp. De aceea, în situația de față - apreciază Tribunalul - se impune o astfel de reacție a autorităților statale, pentru crearea unui echilibru firesc si a unei stări de securitate sociala și de asemenea pentru a asigura un just și echitabil raport de proporționalitate care trebuie să existe, în cazul privării de libertate a unei persoane, în mod preventiv, în cursul procesului penal, între scopul privării de libertate - asigurarea desfășurării cu celeritatea a procesului penal și garantarea respectării termenului rezonabil al duratei procesului și administrarea probatoriului in condiții optime - si mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop - privarea de libertate a persoanei.
A mai arătat Tribunalul că, deși se apreciază că la acest moment temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat (cu precizările anterioare) și că au apărut elemente noi ce impun cercetarea pe mai departe a inculpatului în stare de arest preventiv, cel puțin la acest moment - apariția părților vătămate, identificarea de două noi mijloace de plată false - se consideră că activitățile pentru care Parchetul solicită prelungirea duratei măsurii arestării preventive (identificarea tuturor participanților la comiterea faptelor penale cercetate; identificarea și audierea de noi martori, efectuarea de verificări cu privire la art 272 al 2 pct Legea nr.31/1991, identificarea de noi părți vătămate, efectuarea de constatări tehnico-științifice, luarea măsurii asigurătorii, reaudierea inculpatului, prezentarea materialului de urmărire penala și întocmirea rechizitoriului) pot fi efectuate într-un interval de 15 de zile, zile care vor trebui valorificate de către organele de urmărire penala astfel încât să nu se ajungă în situația de a li se imputa o anumită pasivitate în efectuarea actelor necesare finalizării urmăririi penale și eventualei trimiteri în judecată a inculpatului, CEDO apreciind caracterul rezonabil al duratei arestării preventive și în funcție de acest criteriu, al pasivității organelor judiciare.
Împotriva încheierii de ședință au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul criticând soluția instanței de fond.
În recursul Ministerului Public, se critică încheierea atacată pentru netemeinicie sub aspectul soluției de admitere, în parte, a propunerii Parchetului și prelungirii duratei arestării preventive a inculpatului pe o durată de doar 15 zile. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat prelungirea duratei arestării preventive față de inculpatul pe o durată de 30 de zile pentru efectuarea de cercetări privind săvârșirea infracțiunilor de punere în circulație de valori străine falsificate și deținere de valori străine falsificate în vederea punerii în circulație, faptă prevăzută de art.282 al.2 Cod penal raportat la art.284 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și înșelăciune în formă calificată, faptă prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. În fapt, s-a reținut că inculpatul, prin prezentarea sa ca o persoană extrem de bogată și care deținea chiar la sediul de campanie un rucsac plin cu bani, a indus în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii unor contracte de împrumut, cu garanție imobiliară, la dosar neexistând vreun indiciu că inculpatul ar fi avut în vreun moment potența financiară de a onora contracte de împrumut de nivelul a milioane de euro, ceea ce nu l-a împiedicat să primească prin firmele sale comisioane de consultanță pentru a încheia aceste contracte.
În motivele de recurs se apreciază că motivarea Tribunalului București este neîntemeiată, întrucât, instanța instituie o prezumție de pasivitate a organelor judiciare, în condițiile în care cercetarea penală s-a desfășurat cu celeritate, întrucât în doar două luni s-au efectuat cercetări cu privire la șapte persoane vătămate, pornindu-se inițial de la trei persoane, fapt ce a condus la schimbări de încadrare juridică, la extinderea cercetării penale față de inculpat cu privire la alte fapte săvârșite, la emiterea de adrese către unități bancare pentru comunicarea de informații privind situația conturilor unor societăți în care inculpatul are calitatea de asociat și administrator și pe care a înțeles să le utilizeze în derularea tranzacțiilor frauduloase, ocazie cu care s-a constatat că în conturile respectivelor societăți existau doar sume modice, singurele sume înregistrate fiind cele depuse de părțile vătămate. De asemenea, în urma verificărilor efectuate de organele de poliție, a rezultat că bancnotele contrafăcute având seria și numărul de tipar identice cu cele ridicate de la inculpat ori utilizate de acesta pentru inducerea în eroare a părților vătămate, au mai fost folosite pe teritoriul României în cursul anului 2006 la V și în cursul anului 2008 la S și B, urmând a se efectua cercetări pentru a se stabili legătura de cauzalitate cu faptele reținute în sarcina inculpatului. Tot ca urmare a activității desfășurate de organele de urmărire penală s-au identificat și alți participanți la comiterea faptelor cercetate.
Se arată în motivele de recurs că activitățile de urmărire penală pentru care s-a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive (identificarea tuturor participanților la comiterea faptelor penale cercetate, identificarea și audierea de noi martori, respectiv B și, efectuarea de verificări cu privire la existența infracțiunii prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 rep. privind societățile comerciale, identificarea de noi părți vătămate, având în vedere actele existente la dosar, efectuarea de constatări tehnico-științifice, luarea unor măsuri asigurătorii, reaudierea inculpatului) motivează pe deplin cererea de prelungire a duratei arestării preventive, însă nu se pot face în mod judicios într-un termen de doar 15 zile, și în perioada 28.12.2009 - 11.01.2010.
Instanța a apreciat termenul rezonabil a unei proceduri penale, în mod greșit, s-a raportat doar la atitudinea autorităților competente, acesta fiind doar unul dintre criterii. Activitățile desfășurate au atestat că organele de urmărire penală nu au manifestat pasivitate, celelalte două criterii, respectiv complexitatea cauzei și comportamentul inculpatului nefiind analizate deloc de către instanță. Dacă instanța ar fi analizat și aceste criterii, ar fi constatat caracterul complex al cauzei dat de săvârșirea infracțiunilor în formă continuată,de numărul mare de părți vătămate, de atitudinea nesinceră a inculpatului, care într-o perioadă de 20 de ani (1984-2004) a săvârșit în Israel 108 infracțiuni, din care 94 infracțiuni de înșelăciune, 4 infracțiuni de violență și 10 infracțiuni de tulburare a liniștii și ordinii publice, așa cum reiese din fișa de cazier trimisă de poliția israeliană. De altfel, inculpatul este cercetat și în România, în afara de prezenta cauză, pentru săvârșirea unor infracțiuni similare (evaziune fiscală, înșelăciune și fals), existând suspiciunea că ar fi primit de la un număr mare de părți vătămate diferite comisioane pentru a pleca la muncă în Israel, ceea ce denotă perseverență infracțională în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, profitând de statutul său de fost parlamentar și candidat la președinție.
În concluzie, solicită să se constate caracterul complex al cauzei, fapt ce atrage după sine necesitatea ca cercetările să se deruleze cu inculpatul în stare de arest preventiv pe parcursul a 30 de zile, o durată de timp mai redusă făcând practic imposibilă finalizarea tuturor activităților enumerate.
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.3856alin.3 Cod procedură penală, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea în tot, a propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul București de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând din data de 28.12.2009 până la data de 26.01.2010, inclusiv.
În recursul inculpatului se solicită analizarea cazurilor de casare din perspectiva art.159 alin.8 Cod procedură penală, potrivit căruia "Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate", având în vedere că durata prelungirii anterioare a expirat la data de 27.12.2009 și mai ales că există și un recurs în interesul legii în acest sens.
Totodată, solicită să se constate că de-a lungul termenelor de prelungire, Ministerul Public nu a avansat în urmărirea penală, lipsind preocuparea acestuia pentru finalizarea urmăririi penale.
Cu privire la contractele semnate de inculpat, solicită să se constate că respectivul contract de prestări serviciu, a fost reziliat la data de 13 septembrie 2009, iar celelalte două contracte încheiate cu și cu au fost reziliate, semnându-se declarații notariale în acest sens.
Consideră că prelungirea stării de arest trebuie discutată din perspectiva art.155 și urm. Cod procedură penală, constatându-se că de la momentul arestării până în prezent actele desfășurate de către Parchet în faza de urmărire penală au fost puse la dispoziție de către inculpat prin funcționarii societății, apărarea i-a prezentat la parchet pentru a fi audiați, a depus înscrisuri care nu au fost ridicate la percheziție, la solicitarea organului de urmărire penală, pentru a se urgenta finalizarea urmăririi penale.
Solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică în niciun fel buna desfășurare a urmăririi penale, actele ce urmează a fi efectuate neimpunând menținerea inculpatului în stare de arest.
Se solicită a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are un copil student și domiciliu stabil în România.
În recursul inculpatului se solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond rezultă că inculpatul a fost arestat pentru remiterea de bancnote falsificate în valoare de - euro și 50 000 euro, cu titlu de restituite a unui împrumut către părțile vătămate, a,.
Principala critică formulată de Ministerul Public decurge din durata pe care instanța de fond a apreciat că se impune prelungirea arestării preventive și anume 15 zile, față de 30 zile solicitate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Critica este nefondată.
În ceea ce privește audierea de noi martori B și, numele acestora a fost menționat de inculpat încă de la audierea sa la 20.10.2009, cu ocazia luării măsurii arestării preventive. Faptele descrise de inculpat au în vedere faptul că martorul a cărui audiere se cere a cunoscut a operațiune de spălare de bani în care a fost implicat recurentul și că l-a ajutat să identifice pe adevăratul făptuitor în persoana lui.
Faptele invocate de inculpat în declarația de la 20.10.2009, în legătură cu care martorii B și urmează să dea declarații, astfel cum precizează Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au o altă încadrare juridică, fiind distincte de cele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive. În mod corect a constatat instanța de fond că aceste noi probatorii nu au legătură cu faptele pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă, astfel încât nimic nu împiedică Ministerul Public să solicite emiterea unui nou mandat pentru alte infracțiuni (spălare de bani sau cele prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale).
Pentru aceleași considerente, posibilitatea emiterii unui alt mandat de arestare preventivă pentru fapte care nu au făcut obiectul propunerii de luare a măsurii arestării preventive ce stă la baza prezentei prelungiri, Tribunalul a considerat că nu se impune prelungirea arestării preventive pentru identificarea de noi părți vătămate.
Soluția Tribunalului d e prelungire a arestării preventive pe o durată de 15 zile are în vedere luarea măsurilor asigurătorii, reaudierea inculpatului și emiterea rechizitoriului, acte ce trebuie realizate cu celeritate.
În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile recurentului.
Arestarea inculpatului poate fi prelungită, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege rezultă că, la prelungirea arestării preventive, se impun a fi verificate condiții ca măsura preventivă să fi fost dispusă anterior în mod legal, să existe un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării să nu fi expirat; temeiurile inițiale să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la trimiterea în judecată a inculpatului pornind de la faptul că banii falsificați au fost găsiți asupra acestuia, la scurt timp de la comiterea faptelor.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpatului, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Luarea măsurii arestării preventive față de recurent s-a dispus anterior, la 20.10.2009 de către Tribunalul București, conform nr.244/2009, fiind prelungită ulterior; încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor, a faptului că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic prelungirea arestării preventive.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, respectiv sumele falsificate.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura prelungirii arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1
C.P.P.Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de Parchet și de inculpat ca fiind nefondate și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan
