Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 50/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 50/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Aurelia Munteanu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public B. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Avocat depune la dosar un set de acte de care înțelege să se folosească în susținerea recursului, respectiv decizia nr. - din 20 iunie 2007 OSIM B, buletinul oficial de proprietate industrială nr. 6/2007, notă de ședință depusă în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov, sentința nr. 608/2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Reprezentanta parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a respins cererea de prelungire a măsurii arestării preventive și a fost dispusă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu
În argumentarea soluției dispuse, prima instanță invocă jurisprudența CEDO, faptul că după o anumită perioadă de timp, bănuiala chiar și legitimă nu este suficientă pentru a se dispune menținerea în continuare a stării de arest preventiv. De asemenea se reține faptul că nicio persoană nu poate fi privată de libertate în mod arbitral și că trecerea timpului a dus la diminuarea pericolului pentru ordinea publică.
În opinia sa soluția de respingere a cererii de prelungire este netemeinică și nelegală, este prima prelungire pe care o solicită parchetul, între timp temeiul avut inițial în vedere la luarea acestei măsuri nu a dispărut, dimpotrivă au fost administrate probe suplimentare. Intervalul de timp este de o lună astfel că justificările instanței de fond nu sunt întmeiate.
Raportat la probele administrate există indiciile prev. de art. 143. pr.pen. Temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive a fost art. 148 lit.f pr.pen. În opinia sa ambele teze sunt îndeplinite atât cea referitoare la limitele de pedeapsă cât și cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.
Raportat la art. 136 alin.1 și 8. pr.pen. trebuie avută în vedere atât persoana inculpatului cât și pericolul social concret al infracțiuni reținută în sarcina acestuia. În condițiile actuale apreciază că pentru realizarea scopului și din motive de principii de politică penală s-ar justifica prelungirea măsurii arestării preventive.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. Instanța de fond a făcut o analiză exactă a situației din dosar reținând existența unei bănuieli legitime că inculpatul a săvârșit faptele ce îi sunt imputate în sensul că a cumpărat echipamente electronice pe numele altei persoane.
În declarațiile date inculpatul a arătat că fiind posesorul unei mărci de taximetrie, a fost sancționat de OPC și pentru alte contravenții nu doar pentru folosirea acestei mărci, sancțiune ce a rămas definitivă. Era evident că era posesorul acelei mărci de taximetrie și că putea să o folosească, OPC luând act de reclamațiile formulate de o firmă concurentă. să facă un cititor de carduri de dimensiuni mai mici a avut temerea că în momentul în care va apărea pe piață acest dispozitiv va avea probleme cu producătorul de la care a cumpărat sursa de inspirație. Aceasta a fost argumentația inculpatului în legătură cu demersul său.
Inculpatul a fost arestat o lună de zile perioadă în care organele de urmărire penală nu au făcut decât o expertiză informatică fără rezultate notabile și au prelevat probe de salivă.
Este adevărat că la două zile după pronunțarea încheierii organele de urmărire penală au mai efectuat percheziții informatice care însă nu au dovedit nimic în afară că echipamentele deținute erau inofensive.
Fără a pune în discuție existența sau inexistența infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat cere a se avea în vedere că deținerea de echipamente electronice în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată constituie infracțiune doar în ipoteza în care deținerea urmărește acest scop. În cauză nu există nicio bănuială că lucrurile ar sta în acest fel.
Cu înscrisurile depuse a dovedit că inculpatul are de mult preocupări în domeniul electronic, că a deschis o pagină de internet prin care și-a făcut publică preocuparea în domeniu, că a acționat pe căi legitime.
În poziția parchetului s-au strecurat două erori în sensul că asupra inculpatului au fost găsite și softurile, lucru neadevărat, inculpatul declarând că a aruncat acele softuri întrucât nu îi erau necesare.
Pentru aceste considerente apreciază că instanța de fond a adoptat o poziție judicioasă având în vedere lipsa unor elemente cu caracter de bănuială care să confirme existența infracțiunii. A apreciat corect și adoptarea unei alte măsuri pentru ca inculpatul să fie la dispoziția instanței.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că asupra sa nu a fost găsit echipamentul respectiv pentru a fi încadrat la infracțiunea de deținere de echipamente în vedere clonării de carduri. Acele echipamente ca să fie destinate clonării de carduri ar trebuie să scrie și să citească carduri. Restul probelor din dosar nu pot decât să ducă la bănuiala că dacă ar avea acel echipament l-ar putea folosit la clonarea de carduri. Este dispusă să accepte vina dacă cu echipamentele ridicate cineva poate citi un card. Dacă are o marcă înregistrată la OSIM care îi dă drept de folosire și prin folosire se comite o infracțiune atunci nu mai are încredere că înregistrarea este în regulă. Consideră justificată logica de a nu lăsa o urmă la concurentul care i-ar fi putut face neplăceri. Restul de componente electronice le-a cumpărat de firmă, doar la acele patru card ridere a avut nevoie de un intermediar. Chiar de la momentul când a luat pachetul a aruncat softurile dovadă că acesta nu figurează în procesul verbal de percheziție. Din cele patru carde ridere unul l-a aruncat imediat și celelalte nu sunt funcționale. Dacă avea intenția să le folosească ar fi avut grijă de ele. Dacă avea intenția de a clona carduri ar fi cumpărat și carduri. La percheziția asupra laptop-ului, asupra memoriei stick, CD, nu a fost găsit nimic care să aibă legătură cu o bănuială că ar avea activități ilicite. Referitor la susținerea parchetului că s-au administrat probe, a arătat în nota de ședință că percheziția asupra cardurilor este în favoarea sa, demonstrează că respectivele carduri nu au scopul de a sustrage bani în mod neautorizat. Acele carduri nu sunt carduri bancare nu pot fi scrise cu un aparat normal de scriere de carduri. Constatarea dovedește faptul că le-a dat cu un an în urmă domnului, acesta i le-a returnat și i s-a spus că nu i-au fost de folos. Nu a deschis punga în care se aflau dar nici nu le-a putut arunca în fața lui. După ce i s-au luat probe ADN a solicitat să ridice amprente însă la dosar nu există un înscris în acest sens. Chiar dacă ar fi vinovat este dreptul său să fie judecat în stare de libertate, măsura dispusă de tribunal fiind suficientă pentru a se desfășura ancheta.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință a Camerei de Consiliu pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă această instanță având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive ce a fost dispusă prin încheierea nr.10 din 30.04.2009 a Tribunalului Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, din ansamblul probator administrat în cauză până în acest moment, se desprinde existența unei bănuieli rezonabile a săvârșirii faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale și, ulterior, punerea în mișcare a acțiunii penale, însă, raportat la probele ce urmează a fi adminstrate, nu mai impun prezența inculpatului în stare de privare de libertate, atât cu privire la cazul reglementat de art.148 alin.1 lit.c pr.pen. câtă vreme inculpatul este lipsit de un contact fizic cu bunurile ce i-au fost ridicate cu ocazia percheziției, cât și în ceea ce privește cazul menționat de lit. a aceluiași articol, pericolul pentru ordinea publică diminuându-se într-o manieră semnificativă.
Pornind de la aceste aspecte, Tribunalul Brașova apreciat ca fiind oportună luarea unei alte măsuri preventive, respectiv cea de obligare de a nu părăsi localitatea unde acesta locuiește - municipiul B - pe o durată de 30 de zile.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticile aduse vizând aspecte de netemeinicie, oral, procurorul de ședință, solicitând casarea încheierii recurate, iar în cadrul rejudecării, admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, reluând motivele care se regăsesc în referatul întocmit și depus la prima instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Curtea reține ca fondat recursul declarat în cauză pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Astfel, prelungirea măsurii arestării preventive a unei persoane se dispune dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să o justifice.
La baza luării acestei măsuri, în data de 30.04.2009, au stat elementele de fapt care s-au desprins din probele administrate până la acel moment al procesului penal și care au oferit suficiente motive verosimile că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
În conformitate cu dispozițiile art.155 pr.pen. în momentul examinării propunerii de prelungire a măsurii preventive, în primul rând trebuie avute în vedere, în mod unitar, criteriile generale prevăzute de art.148 pr.pen. dar și cele complementare care au stat la baza măsurii menționate, prevăzute de art.136 alineatul ultim pr.pen.
Dintre cazurile care sunt reglementate de art.148 pr.pen. au fost avute în vedere cele prevăzute de lit.c și h, repsectiv există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni și acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la aceste cazuri, Curtea le reține ca incidente în continuare în cauză.
Trecând peste ambiguitățile ce rezultă din declarația dată de inculpat instanței de judecată cu ocazia propunerii de arestare preventivă, relativ la un anumit "" din B căruia trebuia să-i confecționeze cel mai mic și performant dispozitiv electronic a citi carduri, ceea ce poate extrage instanța de judecată este faptul că, potrivit propriei susțineri, acesta, primind o sumă de bani de la această persoană și putând obține în continuare, singur sau prin intermediari, alte dispozitive de genul celor ridicate cu ocazia percheziției efectuate în cauză, poate continua activitatea pentru care a fost începută urmărirea penală și pentru care sunt suficiente indicii temeinice, în sensul art.143 pr.pen. Or, nu se poate susține că nu ar fi fost și nu ar fi incident în continuare cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.c pr.pen.
Tribunalul Brașova mai reținut că, prin trecerea unui interval de 30 de zile, pericolul pentru ordinea publică s-ar fi diminuat, lipsind astfel de conținut art.148 alin.1 lit.f pr.pen.
Este adevărat că, prin trecerea unui interval de timp, pericolul pentru ordinea publică se estompează. Însă, aceste interval de timp trebuie cercetat de la caz la caz, iar cu privire la cauza ce-l privește pe inculpatul, nu se poate susține că cele 30 de zile în care acesta s-a aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă ar fi condus la o diminuare considerabilă a tulburării determinată de activitățile acestuia în rândul opiniei publice. Astfel, trebuie observat că fenomenul activităților ilegale în care s-ar putea circumscrie și cele ale inculpatului cunoaște o creștere fără precedent, iar sentimentul de insecuritate generat de astfel de activități este mai mult decât evident.
În aceste condiții, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive va fi admisă, urmare a casării încheierii recurate.
Pe de altă parte, Curtea reține că unele acte ale urmăririi penale au fost dispuse la un interval de timp care putea fi mult mai mic raportat la cel al arestării preventive, evidențiind în acest sens rezoluția prin care s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra bunurilor ce au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, acesta fiind dispus în data de 21.05.2009. De asemenea, un alt act dispus în cursul urmăririi penale este cel din data de 12.05.2009, prin care se solicită Generale, Sucursala B, anumite date care au o importanță deosebită în cursul acestei anchete desfășurată față de inculpat, constatându-se că, la mai bine de două săptămâni de la efectuarea actului, lipsește răspunsul acestei persoane juridice, iar față de organele de conducere ale acesteia nu a fost dispusă amenda judiciară prevăzută de art.198 pr.pen. Mai mult, elementele de fapt ce s-ar putea desprinde din răspunsul așteptat de organele de urmărire penală de la această persoană juridică, în condițiile lipsei acestui răspuns, ar putea fi relevate prin administrarea unui alt mijloc de probă.
Pornind de la aceste aspecte, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință a Camerei de Consiliu din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va casa sub aspectul respingerii propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului și sub aspectul luării față de același inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
În cadrul rejudecării, n baza art.159 pr.pen. va dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 15 zile, începând cu data de 30.05.2009 până la data de 13.06.2009, inclusiv.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință a Camerei de Consiliu din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o casează sub aspectul respingerii propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului și sub aspectul luării față de același inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art.159 pr.pen. dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 06.12.1974 în B, domiciliat în municipiul B,-,.3, județul B, în B,-,.3,.31, județul B, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.10 din data de 01.05.2009 emis de Tribunalul Brașov, pe o durată de 15 zile, începând cu data de 30.05.2009 până la data de 13.06.2009, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - ptr. - - plecată în concediu - -
Semnează președinte complet
- -
GREFIER,
- -
Red. 15.06.2009
Dact. 22.06.2009
3 ex.
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Manuela Barbu, Aurelia Munteanu
