Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 52/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- ÎNCHEIERE Nr.52/R/MF
Ședința ne publică din data de 22 August 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
Judecător: - G-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Spital Colibași, împotriva încheierii de ședință nr.41 din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința ne publică, s-a prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Potrivit art. 70 al. 2 Cod procedură penală, i sa adus la cunoștință inculpatului dreptul de a nu face nici-o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul având cuvântul, precizează că este de acord să dea declarație.
Potrivuit art. 1403pct. 3 Cod procedură penală, s-a procedat la ascultarea inculpatului, răspunsurile fiind consemnate în poroces verbal ce s-a atașat la dosar.
Avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință nr.41 din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-, ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului și continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta a fost sincer și a recunoscut vinovăția sa.
Susține că nu există date sau indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și ar exercita presiuni asupra celorlalți.
Solicită ca instanța să țină cont că inculpatul este elev și peste o săptămână încep școlile, a depus la dosar la ribunalul Vâlcea foaia matricolă a inculpatului din care rezultă că acesta este un copil bun, acesta este bolnav și sora sa se căsătorește peste o săptămână, iar acesta este un eveniment foarte important și ar fi păcat ca inculpatul să nu participe.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv aceea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință nr.41 din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-, ca fiind legală și temeinică, având în vedere numărul mare al actelor materiale săvârșite de inculpat, precum și faptul că nu s-au terminat investigațiile de către organele de urmărire penală, apreciază că în prezent nu sunt motive pentru admiterea recursului, este adevărat că este minor inculpatului, este adevărat că este elev, dar trebuia ca familia să ia măsuri înainte ca inculpatul să săvârșească această faptă.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond punerea în libertate, apreciază că nu prezintă pericol social, este bolnav și suspect de tuberculoză, precizând că achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.41 din 21 august 2008, Tribunalul Vâlceaa admis cererea formulată de - Biroul Teritorial Vâlcea în ceea ce-l privește pe inculpatul minor, fiul lui și, născut la data de 8.11.1990, în Râmnicu V, județul V, CNP -, de prelungire măsurii arestării preventive și a dispus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 24 august 2008 până la 12 septembrie 2008, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat, prevăzute de dispozițiile art.7 din Legea nr.39/2003 și art.23 din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal fiecare cu aplic.art.99 și urm. Cod penal, fapte săvârșite în concurs.
De asemenea, a apreciat că, în raport cu probele administrate în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susținute oral hotărârea este criticată pentru faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile în raport de care se justifică menținerea măsurii arestării preventive. Se mai arată că instanța de fond nu a ținut cont în suficientă măsură de elementele ce circumstanțiază persoana inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură de prevenție.
Examinând încheierea supusă recursului sub raportul motivelor invocate și în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:
Inculpatul minor a fost arestat la data de 16 iulie 2008 prin încheierea nr.32/2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, reținându-se în sarcina acestuia că a aderat la un grup organizat asigurând repatrierea unor sume rezultate din activitatea infracțională a altor persoane care au săvârșit diferite infracțiuni informatice și respectiv de înșelăciune.
În mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului recurent, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. Cod procedură penală pentru prelungirea măsurii arestării preventive.
Este adevărat că din actele de urmărire penală, inclusiv din cererea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, rezultă că inculpatul minor este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni grave și totodată, este necesar să se administreze, în această fază a procesului penal, noi probe pentru aflarea adevărului în cauză.
Cu toate acestea, prima instanță nu a dat eficiența cuvenită unor aspecte legale care rezultă din probele administrate și se referă la situația concretă a inculpatului recurent.
Un prim aspect este acela că inculpatul este minor, iar măsura arestării preventive, care este cea mai gravă dintre măsurile de prevenție, se dispune împotriva minorilor numai în mod excepțional.
În raport cu acest considerent, curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpatului-recurent este suficientă în raport cu atingerea scopului acestei măsuri de prevenție și totodată, probele ce urmează să fie administrate în faza de urmărire penală nu justifică prelungirea duratei acestei măsuri de prevenție.
Un alt aspect se referă la circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale și a contribuit la aflarea adevărului în cauză.
Recurentul a avut până la data luării măsurii arestării preventive o bună conduită în societate și rezultate relativ bune la școală. De menționat că inculpatul este elev și este important ca acesta să își poată continua în stare de libertate pregătirea școlară.
Prin urmare, la data soluționării cererii parchetului, curtea constată că temeiurile care au justificat aplicarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul-recurent s-au schimbat în sensul că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În baza disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, se va admite recursul formulat de inculpatul.
Se va casa în parte încheierea atacată, sub aspectul dispoziției de prelungire a arestului preventiv a recurentului-inculpat.
Rejudecând cauza, se va respinge propunerea procurorului și în baza disp.disp.art.139 alin.1 Cod procedură penală se va înlocui măsura preventivă a arestării recurentului-inculpat, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod procedură penală, pe o durată de 30 de zile.
În conformitate cu disp.art.145 alin.1 Cod procedură penală, măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, atât de procuror, cât și de judecător. Prin urmare, instanța de judecată poate aplica această măsură de prevenție, în condițiile prevăzute de textul de lege menționat mai sus, pe tot cursul urmăririi penale, inclusiv în soluționarea unei căi de atac a inculpatului împotriva unei hotărâri judecătorești.
Un alt argument este caracterul devolutiv al recursului în această procedură și prin urmare, instanța de recurs poate în condițiile legii să aplice o măsură de prevenție mai puțin gravă, chiar dacă procurorul inițial a solicitat prelungirea măsurii arestului preventiv. În acest fel, se dă eficiență și dispozițiilor art.23 din Constituția României, care garantează libertatea individuală și menționează în mod expres și limitativ cazurile în care acest drept fundamental poate fi restrâns.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a recurentului-inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.30/U/16 iulie 2008, emis conform încheierii nr.32 din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Această dispoziție este justificată de importanța deosebită pe care libertatea individuală, ca drept fundamental constituțional o are pentru inculpat. Prin urmare, nu se poate susține că punerea în libertate a inculpatului ar opera în acest caz numai la data când încetează efectele juridice ale hotărârii judecătorești anterioare, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Rejudecând cauza, în urma căii de atac formulate de recurentul-inculpat, instanța a dispus aplicarea unei măsuri preventive mai puțin grave care afectează în mai mică măsură libertatea individuală a recurentului. Hotărârea instanței de recurs este definitivă și produce efecte juridice imediat și nu la o dată ulterioară, așa cum s-ar putea susține într-o altă interpretare.
Recurentul-inculpat va fi obligat ca pe toată durata măsurii de prevenție să respecte dispozițiile art.145 alin.1/1 Cod procedură penală.
În temeiul disp.art.145 alin.1/2 lit.c Cod procedură penală, se va impune inculpatului obligația de a nu se apropia de persoanele împreună cu care a comis fapta.
Se va atrage atenția recurentului-inculpat asupra dispozițiilor art.145 alin.2/2 Cod procedură penală.
O copie a prezentei încheieri se va comunica instituțiilor prevăzute de art.145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Admite recursul formulat de inculpatul, deținut în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii de ședință nr.41 din data de 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea atacată sub aspectul dispoziției de prelungire a arestului preventiv a recurentului inculpat.
Rejudecând cauza, respinge propunerea procurorului și în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, înlocuiește măsura preventivă a arestării recurentului inculpat, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod procedură penală, pe o durată de 30 de zile.
Dispune punerea de îndată în libertate a recurentului inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.30/U/16 iulie 2008, emis conform încheierii nr.32 din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat ca pe toată durata măsurii de prevenție să respecte dispozițiile art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală.
În baza art.145 alin.1/2 lit.c) Cod procedură penală, impune inculpatului obligația de a nu se apropia de persoanele împreună cu care a comis fapta.
Atrage atenția recurentului-inculpat asupra dispozițiilor art. 145 alin.2/2 Cod procedură penală.
O copie a prezentei încheieri se va comunica instituțiilor prev.de art. 145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red. dr.
Tehn.
4 ex.
Jud.fond:.
11.09.2008.
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, apreciez că încheierea nr.41/21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea este legală și temeinică.
Consider că nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură restrictivă de libertate, deoarece cauza cu care prima instanță a fost sesizată avea ca obiect propunerea de prelungire a duratei arestării preventive.
A înlocui măsura arestării preventive înseamnă a schimba obiectul învestirii ( propunerea de prelungire a duratei arestării preventive), prin luarea altei măsuri preventive, neprivative de libertate.
În raport cu reglementările legale incidente în materie, instanța de recurs, în limitele investirii sale, nu putea pronunța decât asupra admiterii sau respingerii propunerii de prelungire a duratei arestării preventive.
De asemenea, apreciez că, prin punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, se încalcă autoritatea de lucru judecat al încheierii anterioare, prin care, s-a prelungit de către Tribunalul Vâlcea măsura arestării preventive a inculpatului.
În legătură cu temeinicia hotărârii recurate:
În conformitate cu dispozițiile art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun, în continuare, privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prin încheierea nr.32 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor pe o perioadă de 19 zile.
În fapt, s-a reținut că, inculpatul minor a aderat la un grup organizat asigurând calea de repatriere a sumelor rezultate din activitatea infracțională a unor persoane ce lansează oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line, ori produc prejudicii prin accesarea ilegală a unor sisteme informatice și transferă neautorizat fonduri bănești, operațiuni prin care urmăresc să ascundă adevărata proveniență a banilor, ori identitatea persoanelor ce intră în contact direct cu părțile vătămate.
Temeiul juridic al arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea recurată, instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, constatând că prevederile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală sunt aplicabile în cauză pentru că există motive neverosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele pentru care a fost arestat preventiv, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
și înregistrările convorbirilor sau comunicările efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, redate în scris, autorizate de judecător, procesul-verbal centralizator al acestor înregistrări, hărțile relaționale, e-mail-urile ( aflate în volumele III, VII, VIII, IX, X, XI, XII) sunt indicii de natură a conduce la concluzia că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, cerință prevăzută expres în art.143 Cod procedură penală, care reglementează condițiile reținerii și la care fac trimitere dispozițiile art.148 Cod procedură penală.
Elementele ce circumstanțiază persoana inculpatului nu sunt argumente de natură să justifice admiterea recursului.
În consecință, constatând că sunt întrunite cerințele art.155 Cod procedură penală, în baza art.308 Cod procedură penală, art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală formulez opinie separată în sensul că respinge recursul ca nefondat și obligă pe inculpat să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
JUDECĂTOR,
Red.:
Tehn.
4 ex.
12.09.2008.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Andreescu
