Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 66/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(412/2010)
ÎNCHEIEREA NR.66/R
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 12.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/18.02.2010 emisă de Baroul București și, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.35722/18.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat învederează că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu. Arată că își menține declarațiile date anterior și nu mai dorește să facă alte declarații.
Recurentul-inculpat învederează că își menține declarațiile date anterior și nu mai dorește să facă alte declarații.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Consideră că nici una dintre tezele invocate ca temei de drept la sesizarea cu propunere de prelungire a arestării preventive nu răspunde exigențelor legiuitorului, în contextul în care temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu subzistă, activitatea reținută în sarcina inculpatului este parțial dovedită și constă în scopul că acesta a asigurat transportul acelor mărfuri achiziționate, în calitate de șofer, pentru a obține un anumit comision. A subliniat că inculpatul nu era abilitat și nu era în sarcina sa să verifice proveniența mărfii pe care o transporta. Acesta a primit documente însoțitoare, însă nu a avut reprezentarea dacă acestea erau reale sau erau false, sau dacă bunurile erau achiziționate de către anumite persoane in baza unor file de CEC fără acoperire.
In ceea ce privește elementele noi care să fi apărut în susținerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, apărarea a apreciat că acestea nu există în condițiile în care nici un act de urmărire penală nu s-a mai efectuat de la precedenta prelungire. Mai arată că inculpatul, în antecedența sa penală, are aplicată o pedeapsă cu suspendare condiționată tot pentru o infracțiune de înșelăciune și consideră că acesta a fost motivul pentru care este cercetat în prezent.
Arată că nu există nici un indiciu că inculpatul a avut reprezentarea clară că săvârșește o faptă penală.
În ceea ce privește toate celelalte acte de urmărire penală care urmează să fie efectuate, consideră că acestea nu pot fi influențate în vreun fel prin lăsarea in libertate a inculpatului, în condițiile in care acesta înțeles gravitatea faptei cercetate și se va prezenta la toate solicitările instanței sau ale organelor de urmărire penală.
Mai arată că inculpatul se afla tangențial in acea garsonieră în care s-a efectuat descinderea organelor de urmărire penală, nu locuia acolo, rămas numai în noaptea aceea, iar autorizația de percheziție a fost emisă pe numele altei persoane.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și rejudecând, solicită punerea in libertate a acestuia. Consideră că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Mai arată că inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, înainte de a fi arestat avea un loc de muncă, este căsătorit, are patru copii, iar judecarea sa în stare de libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București care in mod corect și legal a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, considerând că temeiurile prevăzute de art. 148 lit.f Cpp subzistă și impun in continuare cercetarea inculpaților in stare de arest. Solicită să se aibă in vedere că față de infracțiunile cercetate sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cpp, declarațiile martorilor, conturând participația fiecărui inculpat.
În ceea ce privește circumstanțele personale, s-a avut în vedere faptul că inculpatul era muncitor la data săvârșirii faptei, că are antecedente penale pentru înșelăciune și uz de fals și consideră că nu este momentul procesual să se stabilească dacă a acționat sau nu cu intenție, urmărirea penală nu a fost finalizată, probatoriul nu este epuizat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că din actele aflate la dosar nu reiese că acesta ar fi avut ocupație sau loc de muncă la data comiterii faptei și reiese, din fișa de cazier, că acesta are antecedente penale.
Consideră că instanța de fond, in mod corect, s-a raportat și la atitudinea inculpaților și la necesitatea finalizării probatoriului indicat de către procuror.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de tribunal.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 12.02.2010, a Tribunalului București Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.155 și urm. Cod procedură penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la 23.06.1953, CNP - și, fiul lui și, născut la 27.08.1978 în C, CNP -, și, pe o perioadă de 30 zile, de la 19.02.2010 până la 20.03.2010, inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că față de inculpații, prin încheierea de ședință din data de 21.01.2010, pronunțată în dosarul în dosarul nr-, Tribunalul București -Secția a II-a Penală a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.1491Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.68/1 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea că au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
S-a apreciat că elementele probatorii, evidențiate de mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală respectă cerințele dispozițiilor art.143 Cod proc. pen. referitoare existența, indiciilor temeinice de vinovăție.
Este adevărat că în cauză se impune lămurirea multor aspecte, ce pot evidenția un context infracțional mai larg sau mai complex, ori pot explica anumite conduite ale inculpaților, a mai arătat în continuare prima instanță, însă în acest stadiu măsura arestării dispusă este justificată prin prisma temeiurilor rezonabile de vinovăție.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, instanța de fond a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, s-a considerat că trebuie avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final Cod procedură penală) printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, circumstanțele personale reflectate atât în conduita anterioară, dar și în atitudinea subiecților față de fapte de care sunt acuzați și s-a concluzionat că privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, pe motiv că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, considerațiile în drept fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 4 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada iulie-decembrie 2009, declinându-și calități și identitate falsă, a contactat telefonic reprezentanții SRL pentru achiziționarea unor produse pentru care împreună cu a lăsat instrumente de plată fără acoperire; de asemenea, acesta a organizat transportarea produselor achiziționate de la SRL.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin. 1, 3, 4 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada iulie-decembrie 2009, declinându-și calități și identitate falsă, a contactat telefonic reprezentanții SRL pentru achiziționarea unor produse pentru care împreună cu, și a organizat transportul produselor achiziționate cu instrumente de plată fără acoperire de la sediul SRL, Internaționale SRL, Metale SRL.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea din 21.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Curtea apreciază că, în mod corect, s-a reținut de către prima instanță că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru prelungirea stării de arest Astfel:
- existe probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care se efectuează urmărirea penală - art 143 și 681.p Cod Penal,;
- infracțiunile pentru care este formulată învinuirea sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani;
- lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică - art. 148 lit f C.P.P.;
- privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal - art. 136 alin. final Cod procedură penală.
În analiza primei condiții, în mod corect a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent acesta fiind să conducă la concluzia menționată, respectivla presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează actele de urmărire penală au săvârșit faptele cercetate.
Curtea, apreciază că amploarea activității ilicit penale, urmarea produsă concretizată într-un prejudiciu estimat la acest moment al cercetării la 468 000 lei, pluralitatea de infracțiuni și de participanți, durata activității infracționale, alături de celelalte criterii judicios invocate și analizate de prima instanță, relevă un grad de pericol social ridicat al faptelor și inculpaților și duc la concluzia că se mențin temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive și faptul că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
În plus, măsura preventivă a fost riguros aleasă, avându-se în vedere dispozițiile art.136 alin. final Cod procedură penală, iar drepturile inculpaților și garanțiile procesuale prevăzute de art.171 și 155 și următoarele, au fost respectate.
Actuala fază procesuală, actele ce urmează a fi efectuate pentru terminarea urmăririi penale, menționate de organul de urmărire penală în propunerea formulată, respectiv reaudierea părților, audierea unor noi martori, efectuarea unor noi recunoașteri de pe planșe fotografice, efectuarea unor expertize grafoscopice, reclamă, în continuare, privarea de libertate, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Este de subliniat și amploarea probatoriului administrat până în prezent ( 12 vol.), în condițiile in care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la data de 21 01 2010.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 12.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei și pe inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. 1 03 2010
Dact. 2 ex./24.02.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
