Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 64/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(358/2010)
ÎNCHEIERE NR.64/
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații, G, împotriva încheierii de ședință din data de 09.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, G și, în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.35721/18.02.2010 emisă de Baroul București și, în stare de arest, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.62307/18.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-inculpat depune un set de acte medicale.
Apărătorul recurentei-inculpat depune un set de înscrisuri în circumstanțiere.
Recurenta-inculpați, la întrebarea Curții, învederează că își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat G învederează că își menține declarațiile date anterior.
Recurentul-inculpat se prevalează de dreptul la tăcere.
Recurentul-inculpat învederează că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpată împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpată, considerând că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai impun in continuare prelungirea sa, în condițiile în care nu au apărut elemente noi. Arată că s-a reținut faptul că la momentul efectuării percheziției domiciliare, au fost găsite mai multe pastile de metadonă, despre a căror proveniență, inculpata, audiată de către procurorul de caz a învederat că este consumatoare, că a făcut numeroase eforturi de a se lăsa de acest viciu, insă nu a putut să producă la acel moment dovada provenienței acestor pastile, ea fiind în repetate rânduri internată la spital pentru dezintoxicare.
Solicită să se aibă în vedere că in ceea ce privește activitatea de trafic de droguri, inculpata avut o atitudine cooperantă, in sensul că a arătat procurorului de caz împrejurările care au determinat-o să săvârșească această faptă. Mai arată că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are probleme grave de sănătate mintală de foarte mult timp. Arată că inculpata, împreună cu soțul său, aveau o afacere comercială, în care rolul inculpatei era de aprovizionare cu marfă. Mai arată că este mama a doi copii minori, dintre care unul are grave probleme de sănătate.
Consideră că activitatea de cercetare penală ce urmează să fie efectuată nu poate fi influențată prin lăsarea in libertatea a inculpatei. In ceea ce privește reaudierea inculpaților, arată că aceasta a fost reaudiată, a înțeles să aibă o atitudine cooperantă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, și să se dispune cercetarea inculpatei in stare de libertate.
Depune la dosar copia certificatului de căsătorie din care reiese că inculpata înainte de căsătorie purta numele de.
Apărătorul recurentului-inculpat G, având cuvântul, pune concluzii de admiterea a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a prelungită măsura arestării preventive față de inculpat.
Solicită să se aibă in vedere atitudinea sa cooperantă in fața instanței de fond la momentul când s-a dispus măsura arestării preventive, problemele familiale cu care se confruntă și soția sa, pe numele acestuia s-a încheiat un contract de garanție imobiliară iar ca gir a fost adus imobilul in care locuiește familia și el era acela care lunar restituia împrumutul la bancă. Consideră că elementele noi care au apărut pe parcursul cercetării penale aduc inoportunitatea menținerii arestării preventive.
Arată că inculpatul a avut o atitudine de cooperare asupra lămuririi situației de fapt din dosar, dar și cu privire la anumite aspecte unde organele judiciare întreprind activități de urmărire, care cu ajutorul inculpatului au fost lămurite.
Consideră că inculpatul a înțeles gravitatea faptei, iar dacă va fi cercetat in stare de libertate nu va impieta buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului.
Solicită să se aibă in vedere că inculpatul are doi copii care au rămas nesupravegheați de ambii părinți, are numeroase acte medicale la dosar din care rezultă multe afecțiuni.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispune cercetarea inculpatului in stare de libertate.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpată.
Arată că la dosar, în afară de un proces verbal întocmit de procuror în raport de cele învederate de colaborator și investigator, nu există altă probă care să susțină vinovăția inculpatei față de infracțiunile reținute in sarcina sa.
Arată că referatul cu propunere de prelungire se arată că drogurile erau depozitate într-o casă dezafectată de pe-, precum și în pivnița acelei case, in contextul in care inculpata stă, într-adevăr intr-un imobil de pe acea stradă la numărul 102, dar care nu este dezafectată, iar colaboratorul a făcut vorbire despre o persoană care s-ar numi lui in contextul în care nu se știe dacă este vorba despre aceeași persoană. Consideră că aceste contradicții dau naștere la multe dubii, iar inculpata susține cp nu s-a gândit nicio dată să săvârșească astfel de fapte în condițiile in care situația sa este una dezastruoasă, respectiv știa că este recidivistă, iar un urmă cu puțină vreme fiica sa in vârstă de aproape 19 ani a decedat, iar de pe urma acesteia i-au rămas in grijă exclusivă doi nepoți.
Solicită să se aibă in vedere că procesul verbal întocmit după cele susținute de colaborator nu pot fi luate drept temei in formarea unei presupuneri rezonabile in contextul in care cei mai mulți dintre colaboratori sunt ei înșiși urmăriți penal, iar din dorința de a-și ușura situația încearcă să aducă spre cunoștința organelor de urmărire penală informații de multe ori nu chiar identice cu realitatea.
Consideră că susținerile inculpatei avute in fața procurorului sunt întemeiate, iar actele de urmărire ce urmează să fie efectuate nu pot fi influențate prin lăsarea sa in libertate a inculpatei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispune cercetarea inculpatului in stare de libertate.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului in baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp. Solicită să se aibă în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului in raport de prima audiere desfășurată în fața organului de urmărire penală competent, lipsa antecedentelor penale și abilitatea și poziția procesuală pe care o are în continuare inculpatul în sensul de a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000.
Solicită să se aibă în vedere înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei în raport de necesitatea menținerii stării de arest în faza de urmărire penală.
Consideră că inculpatul nu ar zădărnicii aflarea adevărului dacă ar fi judecat in stare de libertate și nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se in vedere poziția sa procesuală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Solicită să se aibă în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, cele prevăzute de art. 148 lit.f Cpp, iar lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea să se aibă in vedere natura infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați, iar în raport de această încadrare juridică, lăsarea lor in libertate poate duce la continuarea comercializării a drogurilor de mare risc.
Mai solicită să se aibă în vedere că inculpații și G sunt recidiviști.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu avocatul său. Solicită judecarea in stare de libertate.
Recurentul-inculpat G, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu avocatul său.
Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu avocatul său.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 9.02.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a Ia penală, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților, G, și.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia constatat că în ceea ce îi privește pe inculpați, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, că măsura arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, în vederea finalizării actelor de urmărire penală. Instanța de fond a apreciat că motivele invocate de către procuror sunt suficiente pentru a dispune prelungirea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, G, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, pe fond, rejudecând, respingerea cererii de prelungire măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de exigențele art.155 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită,în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Față de aceste exigențe legale, Curtea apreciază că pentru a se pronunța asupra cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, nu este necesară a se face o analiză a probelor administrate până la data introducerii acelei cereri, cu privire la vinovăția inculpatului, știut fiind că până la judecarea cauzei operează prezumția de nevinovăție; este suficient să se examineze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii preventive, ceea ce se constată pe deplin în speță.
Astfel, pe de-o parte există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au efectuat fără drept operațiuni interzise de lege, legate de droguri de mare risc, relevante în acest sens sunt procesele-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " ", procese-verbale de consemnare a raportului întocmit de către investigatorul sub acoperire, de prindere în flagrant și de percheziție domiciliară și a autoturismului, declarațiile învinuitului, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Pe de altă parte, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunilor, în frecvența deosebită a unor asemenea fapte în prezent, în recrudescența infracțională legată de traficul de droguri de mare risc, ce impun o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă.
Nici datele personale ale inculpaților nu justifică o altă concluzie, câtă vreme din fișele lor de cazier judiciar( filele 148-150, 166-167, 168, 169, 170) rezultă că aceștia prezintă un potențial criminogen ridicat care, în cazul inculpaților și, se concretizează chiar în starea de recidivă.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpaților, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea propunerii de arestare preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpaților.
În sfârșit, Curtea apreciază că măsura preventivă a arestării se impune a fi prelungită și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor art.1491Cod procedură penală.
și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.1403Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, G, și împotriva încheierii de ședință din 9.02.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a Ia penală.
Obligă pe inculpații, G, la câte 100 lei, iar pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./dact. ex./19.02.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
