Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 699/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 699/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 iulie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale de ședință din 07.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător din oficiu avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii penale recurate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent G solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 07 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 162 alin. 3.C.P.P. rap. la art. 114.C.P.P. a fost revocată măsura de siguranță a internării medicale a inculpatului G, iar în baza art. 160 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. cu aplic. art. 148 alin. 1 lit. a, d, f s C.P.P.-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, urmând ca temeinicia și legalitatea acestei măsuri să fie verificată înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 03.09.2008.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 438/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 3.C.P.P. cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, constând în aceea că la data de 22.06.2005 a întreținut raporturi sexuale cu minora, în vârstă de 13 ani, prin constrângerea acesteia și profitând de neputința victimei de a se apăra, datorită vârstei acesteia.
În cursul urmăririi penale, prin sentința penală nr. 47/PI/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în temeiul prev. art. 162.C.P.P. rap. la art. 114.Cod Penal s-a dispus internarea medicală provizorie a inculpatului, până la confirmarea măsurii de către instanța de judecată, dar nu mai mult de 180 zile, iar potrivit disp. art. 162 alin. 4.C.P.P. confirmarea măsurii de siguranță prev. de art. 114.Cod Penal, se face pe baza avizului comisiei medicale. La termenul de judecată din 20.06.2008, la dosar a fost depusă adresa nr. 2673/10.06.2008 a Spitalului de Psihiatrie și pentru măsuri de siguranță, prin care Comisia Medicală a Spitalului a avizat negativ măsura de siguranță, apreciind că nu este oportună menținerea internării, având în vedere diagnosticul inculpatului de tulburare mixtă de personalitate. În baza acestui aviz și a concluziilor raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 3535/16.01.2008 al T, din care rezultă că inculpatul a avut discernământul integru raportat la infracțiunea de viol și nu se impune instituirea vreunei măsuri de siguranță cu caracter medical, în baza disp. art. 160 alin. 1.C.P.P. raportat la prevederile art. 114.Cod Penal, prima instanță a revocat măsura de siguranță a internării medicale a inculpatului G, ca nemaifiind necesară.
Prima instanță a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 160 alin. 1.C.P.P. în cursul judecății măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și se găsește într-una din situațiile limitativ prevăzute de art. 148 alin. 1.C.P.P. iar dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania, că pentru a considera că există motive verosimile de a aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă, a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să nu fie numai autentice și reale, ci trebuie să fie în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță a considerat că în prezenta cauză există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul G să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, în acest sens existând procese-verbale de cercetare la fața locului, proces-verbal de recunoaștere după fotografii, declarațiile părții vătămate și ale martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, medico-legal și expertiză psihiatrică, buletinul de analiză biocriminalistică.
Prima instanță a mai reținut și faptul că prin ordonanța din 14.06.2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 438/P/2005, s-a instituit în seama inculpatului obligația de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea procurorului pe o perioadă de 30 zile, respectiv până la data de 13.07.2007, iar din procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală la datele de 21.06.2007, 25.06.2007 și 28.06.2007 și din referatul încheiat de organele de urmărire penală la data de 18.06.2007, rezultă că inculpatul a părăsit domiciliul la data de 18.06.2007, plecând într-un loc necunoscut.
De asemenea, s-a mai reținut că arestarea inculpatului se impune și în baza disp. art. 148 alin. 1 lit. d C.P.P. întrucât inculpatul, după ce a părăsit localitatea, sustrăgându-se acestei măsuri, a săvârșit o infracțiune de tâlhărie, fiind cercetat în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 411/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus arestarea sa.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. d C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143.C.P.P. și când inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, iar potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 3.Cod Penal, în mod corect prima instanță reținând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. infracțiunea de viol prevăzută de acest text de lege, fiind pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani, astfel că prima condiție prevăzută de art. 148 lit. f este C.P.P. îndeplinită. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul nu a respectat condițiile impuse prin instituirea de către procuror în seama sa a obligației de a nu părăsi localitatea, organele de urmărire penală reținând în seama acestuia și săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni, aceea de tâlhărie, acestea constituind dovezi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Așa fiind, și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f este C.P.P. îndeplinită, motive pentru care, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul-recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 07.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.07.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /11.07.08
Dact P 2.ex./25.07.2008
Prima inst.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
