Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 698/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 698/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 iulie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din data de 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și judecarea inculpatului în stare de libertate arătând că nu mai există temeiuri pentru menținerea arestării preventive a inculpatului, iar din probele administrate în cauză nu s-a dovedit vinovăția inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii penale recurate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală de ședință din data de 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 și 3 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului pe o perioadă de 60 de zile. În baza art. 139 s C.P.P.-a respins cererea inculpatului cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Tribunalul a apreciat că temeiurile în baza cărora a fost luată această măsură subzistă în prezent, nu au intervenit modificări care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de pericol, prevăzută de legea penală, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv infracțiunea de trafic de persoane.
Împotriva încheierii penale din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia concluziilor orale s-a solicitat punerea în libertate a inculpatului cu motivarea că nu mai există temei pentru menținerea stării de arest, că probele administrate nu dovedesc vinovăția acestuia.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpatului, părților vătămate și martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine la acest moment procesual. Totodată, față de probatoriul administrat nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătatea acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare. Mai mult, există și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 26 din Legea nr. 678/2001, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă și specială a persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute de această lege.
Având în vedere, considerentele expuse anterior rezultă că în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, respingând cererea acestuia privind înlocuirea măsurii arestării preventive. În acest sens, se reține că potrivit art. 1 36 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport cu criteriile expuse, precum și cu aspectele anterior analizate, instanța de recurs constată că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, nefiind îndeplinite condițiile art. 139 alin. 2.C.P.P. întrucât obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea nu oferă la acest moment garații suficiente pentru protecția opiniei publice.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b) p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.07.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /10.07.08
Dact P 2.ex./22.07.2008
Prima inst.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
