Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 697/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 697/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 iulie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-au luat în examinare recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale de ședință din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpautlui, pentru motivele depuse în scris la dosar pe care le suplimentează oral. Astfel, arată că încheierea atacată este nelegală deoarece motivarea încheierii contrazice dispozitivul încheierii, ultimul cuvânt nu a fost acordat inculpatului, ci altui inculpat. Mai arată că, cu privire la inculpatul, aceasta nu este motivată, lipsește minuta, în sensul că aceasta este denumită încheiere. Pe fond arată că prima instanță nu a verificat admiterea în principiu a cererii de liberare pe cauțiune, care este un motiv de casare. Mai arată că la dosar sunt suficiente probe din care să se rețină scuza provocării, inculpatul nu va influența martorii, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat arătând că mențiunea cu privire la numitul este o eroare materială, hotărârea este motivată, iar în practicaua hotărârii este consemnată admiterea în principiu.
Apărătorul ales al inculpatului recurent mai arată că a participat la ședința de judecată și nu s-a pus în discuție admiterea în principiu.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului, fiind de acord cu cele spuse de apărătorul său ales.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea de ședință din data de 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 160/4 C.P.P. raportat la art. 160/2 alin. 1 și 2.C.P.P. combinat cu art. 160/8a teza a II a C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul -.
În baza art. 160/5 pct. 4 lit. f C.P.P. s-a dispus restituirea cauțiunii în valoare de 5000 lei consemnată la CEC T de, pe numele Tribunalului Timiș, dosar nr- pentru inculpat.
În baza art. 300 ind. 2.C.P.P. rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 04.09.1989 în L, jud. T, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 30/14.03.2008 al Tribunalului Timiș, urmând ca legalitatea acestei măsuri să fie analizată la expirarea termenului legal de 60 zile.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie pe cauțiune, tribunalul urmând a analiza dacă cererea de liberarea provizorie pe cauțiune este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată, precum și la împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită.
Tribunalul a apreciat că scopul procesului penal și buna desfășurare justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, precum și menținerea acestei măsuri, deoarece infracțiunea pentru care este cercetat denotă un pericol social deosebit, motivat de faptul că infracțiunea reținută în sarcina sa reprezintă una dintre formele grave și ar putea întreține climatul infracțional creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatului tribunalul a apreciat că temeiurile în baza cărora a fost luată această măsură subzistă în prezent, nu au intervenit modificări care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de pericol, prevăzută de legea penală, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv infracțiunea de trafic de persoane.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că, nu se impune ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța nu a verificat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune; nu se mai justifică menținerea sa în stare de arest întrucât a recunoscut faptele, fapta pentru care este cercetat este una praeterintenționată, el neavând nici un moment intenția de ucide întrucât a fost provocat de victima de a cărui atac a încercat să se apere.
Pe cale orală apărătorul inculpatului a mai arătat că motivarea încheierii contravine dispozitivului acesteia, nu s-a acordat cuvântul inculpatului, în cuprinsul motivării se face referire la alte fapte, nu este motivată menținerea arestării preventive a inculpatului întrucât în considerentele hotărârii se face referire la o altă persoană.
Se mai arată că lipsește minuta din dosar întrucât actul scris și semnat de către președintele completului de judecată este intitulat încheiere.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 3856al.3 cpp se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din actele de la dosar se reține că cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune a fost soluționată cu respectarea cerințelor formale prev. de art. 1604și urm. Cpp.
Chiar dacă instanța nu s-a pronunțat în mod expres cu privire la admiterea în principiu a cererii se constată că această cerința a fost îndeplinită prin judecarea cauzei pe fond astfel că nu se mai impune pronunțarea unei încheierii distincte pentru admiterea în principiu.
Instanța de fond a soluționat în mod corect și pe fond cererea de liberare provizorie pe cauțiune apreciind în mod întemeiat că deși condițiile formale, prev. de lege sunt îndeplinite, având în vedere gravitatea faptei pentru care este cercetat nu se poate dispune punerea acestuia în libertate în această fază a procesului.
Cu privire la celelalte motive de recurs se constată că nu sunt fondate.
Din conținutul încheierii recurate rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 cp iar menținerea arestării preventive a fost pusă în discuție în legătură cu săvârșirea de către inculpat a acestei fapte. Chiar dacă în partea introductivă a încheierii se menționează că se acordă ultimul cuvânt inculpatului este fără dubiu că suntem în prezența unei erori materiale deoarece chiar la începutul încheierii se menționează că pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul. Aceiași eroare se face și în considerentele hotărârii în partea finală când se afirmă că se va menține starea de ar4st a inculpatului. În aprecierea acestei erori materiale se are în vedere și dispozitivul hotărârii în care se arată că atât respingerea cererii de liberare provizorie cât și menținerea arestării preventive se referă la inculpatul.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs invocat privind lipsa minutei întrucât aceasta există la dosar la fila 45 fiind fără relevanță denumirea pe care judecătorul fondului o dă acesteia ( minută sau încheiere).Este important ca actul încheiat să aibă conținutul și forma unei minute, conform prev. art.309 cpp.
În ce privește menținerea arestării preventive se constată că această măsură a fost luată în mod întemeiat având în vedre că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și în prezent, situația personală a inculpatului, respectiv recunoașterea acestuia, vârsta, situația școlară. condițiile și împrejurările în care a fost comisă fapta au fost avute în vedere cu ocazia judecării propunerii parchetului de arestare preventivă, nefiind împrejurări noi.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al. 2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b) p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.07.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /10.07.08
Dact P 2.ex./22.07.2008
Prima inst.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
