Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 696/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 696/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 iulie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta împotriva deciziei penale nr. 100/R/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta recurentă, lipsind intimatul.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuția părților excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de petentă.
Petenta lasă la aprecierea instanței excepția pusă în discuție. Pe fond, solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș. Depune la dosar concluzii scrise.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința penală nr.47 din 06.02.2008, pronunțată în dosarul nr.-, Judecătoria Caransebeș, în baza disp. art.278 ind.1 al.8 lit.a Cod procedură penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentei în contradictoriu cu intimatul, împotriva rezoluției din 9 octombrie 2007 dosar nr.1373/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș și împotriva rezoluției din 4 ianuarie 2008 dosar nr.393/II/2/2007 a prim procurorului aceluiași parchet, menținând, astfel, rezoluțiile atacate.
În baza disp. art.192 (2) Cod procedură penală, a obligat petenta la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, a apreciat că plângerea petentei este nefondată pentru următoarele considerente:
În plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș și înregistrată la nr.1373/P din 4 iulie 2007 (fila 5 dosar urmărire penală), petenta a susținut că "declarațiile martorilor și, cât și interogatorul pârâtului, au fost sustrase din dosar nr.376/C/2003 și înlocuite cu altele depuse în fals" și că "declarația interogatului cât și a martorilor sunt schimbate ca conținut, prin date false care nu corespund realității".
Petenta a solicitat pedepsirea vinovaților "față de fapta săvârșită de abuz în serviciu, pentru sustragerea de acte publice și înșelătorie" și obligarea intimatului să îi restituie suma de 11.600.000 lei ROL, întrucât nu i-a executat lucrările comandate, însușindu-și materialul din brad.
Petenta a mai formulat o plângere penală împotriva intimatului, cu același obiect și Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, prin rezoluția din 26 iulie 2007 dosar nr.554/P/2007 a dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 213 Cod penal și art.215 al.1 Cod penal.
Susținerea petentei că declarațiile martorilor și cât și interogatorul lui au fost sustrase din dosar nr.376/C/2003, este neîntemeiată.
În urma verificărilor efectuate la Serviciul arhivă al Judecătoriei Caransebeș, conform procesului verbal din 9 august 2007, rezultat că la termenele de judecată din 10 aprilie 2007, 12 iunie 2007 în dosar 376/C/2003 s-a luat interogatoriu lui și declarații de martor numiților și, cei trei fiind prezenți în instanță la termenele când au fost audiați.
Declarațiile respective nu au fost sustrase sau înlocuite, se află la dosarul cauzei și prin declarațiile din 10 august 2007 (filele 11-12 dosar urmărire penală), numiții și, după ce li s-au prezentat declarațiile date în instanță, aceștia confirmă că cele consemnate în aceste declarații sunt fapte reale, reținute așa cum ei le-au relatat.
Petenta a cerut reaudierea de către parchet a celor doi martori, cerere care a fost respinsă, întrucât nu se justifică o reaudiere din moment ce nu se confirmă că declarațiile din dosarul civil ar fi fost sustrase sau schimbate și cei doi au declarat la poliție că cele consemnate în acele declarații sunt reale și semnătura pe declarații le aparține.
Pentru aceste motive instanța de fond a apreciat că rezoluțiile procurorului sunt legale și temeinice, plângerea petentei este nefondată și a fost respinsă, menținându-se rezoluțiile atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, conform disp. art.385/2-385/3 Cod procedură penală, petenta, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond, unde în urma rejudecării să se dispună obligarea intimatului la plata sumelor solicitate inițial (și precizate la fila 17).
La dosarul cauzei s-au depus copia declarației numitului (fila 10), sentința civilă nr.1310/2003 (fila 11), declarațiile de martor a lui (fila 13) și a lui (fila 14).
Prin decizia penală nr. 100/R/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. -, în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondat recursul declarat de petenta, împotriva sentinței penale nr.47/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr.-.
Examinând sentința atacată față de cererea de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.385/6 al.3, 385/14 Cod procedură penală, s-a constatat de către tribunal că recursul declarat de petenta este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut de către tribunal că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie, apreciind în mod corect că plângerea petentului este nefondată, iar rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale.
Față de înscrisurile noi depuse de petentă, în prezenta cale de atac (în speță declarațiile martorului - fila 10 dosar), urmează ca aceasta să se adreseze, eventual, cu o nouă plângere ce urmează să aibă ca obiect conținutul acestora.
Pentru aceste considerente și întrucât în prezenta cale de atac nu s-au produs probe noi care să determine casarea sentinței atacate, tribunalul văzând și disp. art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins, ca nefondat recursul declarat de petenta, împotriva sentinței penale nr.47/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr.-.
Împotriva deciziei penale nr. 100/R/22.04.2008 a declarat recurs petenta, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 11.06.2008.
În motivarea recursului, petenta a criticat modul în care a fost soluționate dosarele nr. 376/C/2003 al judecătoriei Caransebeș și nr. 5290/2003 al Tribunalului C-S, precum și decizia penală nr. 100/R/2008 a Tribunalului -
Analizând recursul declarat de petentă prin prisma dispozițiilor art. 3851și 417.C.P.P. instanța constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr. 100/R/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. - s-a dispus respingerea ca nefondată a recursului declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 47/06.02.2008 a Judecătoriei Caransebeș. Astfel, hotărârea atacată de petentă reprezintă o decizie pronunțată în calea de atac a recursului, cu caracter definitiv. Pe de altă parte, susținerile petentei în sensul că a înțeles să formuleze apel și nu recurs nu pot produce consecințe juridice în contextul în care, potrivit art. 2781alin. 10.C.P.P. în materia plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este reglementată doar calea de atac a recursului.
Dispozițiile art. 3851din Codul d e procedură penală enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Totodată, dispozițiile art. 417 din Codul d e procedură penală prevăd că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Prin urmare, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, astfel încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a teza a II-a C.P.P. instanța va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta împotriva deciziei penale nr. 100/R/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. -.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petenta recurentă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.a) p Cod Penal respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta împotriva deciziei penale nr.100/R/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.-.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă petenta recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.07.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /10.07.08
Dact P 2.ex./22.07.2008
Prima inst. I,
Inst.rec:,
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
