Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 796
Ședința publică de la 05 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 47/04.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată separat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și pe fond, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive. În motivare a arătat că prelungirea măsurii arestării preventive cu 4 zile este o măsură abuzivă, inculpatul nefiind vinovat de comiterea faptei, acesta a fost agresat de victimă, el doar apărându-se. Inculpatul este minor, iar maximul pedepsei la care poate fi condamnat este de 7 ani și 6 luni închisoare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea Tribunalului CSe ste temeinică și legală, având în vedere că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, iar prelungirea acestei măsuri se impune și pentru finalizarea cercetărilor în cauză.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că susține concluziile apărării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 47/04.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Penală în dosarul nr-, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul C S și în temeiul art. 155, 159 și 160 ind. h alin.3 p Cod Penal s-a dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă nr. 17/16.05.2009 privind pe inculpatul, cu 5 zile, începând cu data de 08.08.2009, până la data de 12.08.2009,inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul CSa reținut următoarele:
prin referatul înregistrat sub nr- din 03.08.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C- a solicitat prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului minor, cu 10 zile începând cu data de 08.08.2009 până la data de 17.08.2009, inclusiv.
În motivarea cererii, s-a arătat că prelungirea arestării preventive a inculpatului se impune întrucât se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală. Totodată, în vederea terminării urmăririi penale urmează a se efectua o serie de acte, respectiv întocmirea raportului medico-legal și avizarea acestuia de T și prezentarea materialului de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dosarul de urmărire penală, prima instanță a constatat că inculpatul,este cercetat în dosarul de urmărire penală nr.114/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.183 Cod penal, întrucât în seara zilei de 30.04.2009 a lovit cu pumnul în zona feței victima, care a căzut pe carosabil lovindu-se la cap, lovitură în urma căreia acesta a decedat.
Tribunalul a mai constatat că prin Ordonanța din data de 15 mai 2009 s-a dispus reținerea inculpatului pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 15.05.2009, ora 15,00, iar prin Ordonanța din data de 16 mai 2009, față de inculpat, s-a pus în mișcare acțiunea penală, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.și ped.de art.183 Cod penal.
Prin încheierea nr.18 din data de 16 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- al aceluiași tribunal, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, încheiere în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/16.05.2009 pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 16 mai 2009, orele 15,00 până la data de 03 iunie 2009, orele 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr.22/29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului cu 20 zile, începând cu data de 03.06.2009 până la data de 22.06.2009 ora 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr.29/18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a aceluiași inculpat cu 20 zile, începând cu data de 22.06.2009 până la data de 11.07.2009 ora 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr.36/10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului cu 20 zile, începând cu data de 11.07.2009 până la data de 30.07.2009, ora 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr.43/27 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului cu 10 zile, începând cu data de 30.07.2009 până la data de 08.08.2009, ora 15,00 inclusiv.
Tribunalul a reținut că subzistă și în prezent pericolul social concret pentru ordinea publică ce rezultă atât din împrejurările comiterii faptei, cât și din natura violentă a faptei reținute in sarcina inculpatului, astfel că a apreciat că în raport de probele dosarului, temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.159 rap. la art.148 lit.f cod procedură penală, privind prelungirea arestării preventive a inculpatului.
Astfel, din dosarul de urmărire penală acvirat la dosarul tribunalului rezultă că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă deosebit de gravă prev.de art.183 Cod penal, care induce un pericol cert pentru ordinea publică, astfel încât este îndeplinită condiția prevăzută de art.148 lit. Cod procedură penală privind existența pericolului concret pentru ordinea publică; se constată că este îndeplinită și condiția privind pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul,condiție prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Având în vedere motivele arătate, tribunalul a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, și nu au suferit modificări care să justifice cercetarea inculpatului în stare de libertate, în condițiile în care gravitatea deosebită a faptei pentru care este cercetat inculpatul și reacția publică pentru o asemenea faptă, constituie și în prezent motive relevante și suficiente pentru privarea de libertate.
Totodată s-a apreciat că se impune prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului și pentru a se administra probele în vederea finalizării urmăririi penale, în sensul întocmirii și avizării raportului medico-legal de T și prezentarea materialului de urmărire penală.
În ceea ce privește susținerile invocate în apărarea inculpatului, s-a constatat că acestea nu sunt de natură a justifica în prezent cercetarea inculpatului în stare de libertate, în condițiile în care, în raport de motivele mai sus descrise, subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă, temeiuri reținute de instanță în mod concret, pe baza probelor aflate la dosar; susținerile apărătorului inculpatului vor putea fi avute în vedere la administrarea probelor și soluționarea cauzei pe fond.
Instanța de fond a mai constatat că perioada arestului preventiv stabilit de art.160/h al.3 Cod procedură penală, în cazul inculpaților minori, urmează să expire în termen de 5 zile și a avut în vedere acest fapt în ceea ce privește durata prelungirii măsurii preventive.
Împotriva încheierii penale nr. 47/04.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Penală în dosarul nr- din 03.08.2009, a declarat recurs în termenul legal inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 04.08.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul ales, conform concluziilor consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
La termenul de judecată de azi, inculpatul recurent a fost audiat în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3.proc.pen.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 155 alin. 1.proc.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, constatând că există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183.pen. constând în aceea că, în seara zilei de 30.04.2009 a lovit cu pumnul în zona feței victima care a căzut pe carosabil lovindu-se la cap, lovitură în urma căreia a intervenit decesul.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile date de inculpat, martori, planșe foto, examenul medico-legal preliminar, rezultă indicii suficiente care fac ca inculpatul să fie bănuit de săvârșirea faptei reținute de procuror în sarcina sa prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
Tribunalul a reținut în mod corect pericolul social al faptei săvârșite (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), dar și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de împrejurarea că inculpatul minor consumă alcool, pe fondul acestui consum comițându-se fapta care se presupune a fi fost săvârșită de către inculpat; concluziile raportului de evaluare - inculpatul este o fire impulsivă).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima instanță a făcut o analiză atentă a împrejurărilor care constituie indicii că inculpatul ar fi săvârșit fapta penală de care este acuzat, precum și a împrejurărilor ce constituie probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a fost comisă de inculpat, pe de altă parte.
În condițiile de față, deși inculpatul și apărătorul lui au susținut că acesta a fost atacat inițial cu pumnul de către victimă iar lovitura aplicată de inculpat a fost una de apărare, Curtea apreciază că aspectul invocat va fi analizat cu ocazia soluționării acțiunii penale de către instanța de fond, iar că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului recurent de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, împotriva vieții persoanei, valoare socială fundamentală apărată de legea penală, precum și că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celei imputate prin actul de inculpare, atât de către inculpat, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului recurent ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața cetățenilor.
Pentru aceleași motive care vizează prelungirea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsura preventivă.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 47/04.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Penală în dosarul nr- din 03.08.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 47/04.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Penală în dosarul nr- din 03.08.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.08.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier
- -
Red. /05.08.2009
Tehnored.
2 ex./10.08.09
Primă instanță: jud. - Tribunalul C-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
