Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 799/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 799
Ședința publică de la 07 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.109/CC/07.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces - verbal, atașat separat la dosar.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că inculpatul are o participație minoră la săvârșirea faptei, nemaiprezentând pericol social concret pentru ordinea publică, nu a săvârșit fapta, urmărirea penală este finalizată, urmând a se emite rechizitoriul.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpat, încheierea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent.
Inculpatul, având cuvântul, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 109/CC/07.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a prelungit starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 10.03.1983 în T, jud.T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T, cu încă 15 zile, începând cu data de 09.08.2009 până la data de 23.08.2009.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 06.08.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, cu o durată de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de contrafacere și punere în circulație de bancnotă falsificată și aderare la un grup infracțional organizat, fapte prevăzute de art.282 alin.1 și 2.Cod Penal și art.7 din Legea nr.39/2003.
Organele de urmărire penală au apreciat că prelungirea arestării preventive se impune avându-se în vedere faptul că pentru finalizarea cercetărilor este necesară confruntarea inculpatului cu martorul, confruntare solicitată de inculpat cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, precum și prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.5/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.5/D/P/2009 emisă la data de 11.06.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.282 alin.1 și 2.Cod Penal și art.7 din Legea nr.39/2003. reținându-se în sarcina acestuia că în perioada martie - septembrie 2008 împreună cu alte persoane, a contrafăcut și plasat bancnote de 100 lei, aderând la un grup infracțional organizat specializat în contrafacere de bancnotă românească.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.80/CC/11.06.2009 în sensul respingerii ei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Ministerul Public, recurs care a fost soluționat de Curtea de Apel Timișoara prin nr.624/R/12.06.2009 în sensul admiterii și, pe cale de consecință, arestării preventive a inculpatului. Pe numele inculpatului a fost emis și mandatul de arestare preventivă nr.3 din data de 12.06.2009 al Curții de Apel Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Raportându-se la datele existente în dosarul de urmărire penală, prima instanță a reținut că la momentul de față rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoana în cauză este posibil să fi comis acele fapte, astfel că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens pot fi observate în primul rând procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile martorilor -, precum și declarațiile inculpatului.
Or, toate aceste probe existente la dosarul de urmărire penală, alături de celelalte dovezi existente la dosar și care îi privesc și pe inculpații care deja au fost trimiși în judecată, în opinia instanței, reprezintă suficiente elemente care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpatul să fie implicat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.282 alin.1 și 2.Cod Penal și art.7 din Legea nr.39/2003.
În condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a apreciat că în prezenta cauză există indicii în legătură cu implicarea inculpatului în posibila săvârșire a unor fapte prevăzute de legea penală, prima instanță a analizat îndeplinirea celeilalte cerințe prevăzute de art.148 alin.1 lit.f
C.P.P.În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpatul, instanța a apreciat că, în prezenta cauză, fiind vorba de săvârșirea unor fapte grave, cu un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, fiind susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Or, analizând actele existente la dosar, se poate constata că aceste aspecte nu s-au modificat, continuând să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptei, la natura acesteia, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, existând date potrivit cărora inculpatul este posibil să fie implicat în falsificarea de monedă.
Ordinea publică, care presupune și crearea și menținerea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura viața cotidiană, cu respectarea tuturor regulilor care definesc noțiunea de comunitate, ceea ce presupune atât buna credință a celor care intră în relațiile sociale patrimoniale, cât și încrederea tuturor oamenilor în autenticitatea monedelor care se află la un moment dat în circulație, ar putea fi și este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care este posibil să fie implicat inculpatul, astfel că, în vederea prezervării ordinii publice, cel puțin pentru o perioadă determinată de timp, menținerea stării de arest a inculpatului apare ca fiind necesară.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f prima C.P.P. instanță a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și a dispus prelungirea arestării.
Însă, raportat la actele procedurale ce mai trebuie îndeplinite pentru finalizarea cercetărilor, în condițiile în care mai este necesară doar efectuarea unei confruntări între inculpat și martorul, prima instanță a apreciat că o durată de 30 zile ar fi excesivă, motiv pentru care a prelungit starea de arest cu 15 zile, timp suficient pentru îndeplinirea acestui act procedural.
Împotriva încheierii penale nr.109/CC din 7.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr- din 7.08.2009.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpați este neintemeiat.
In mod judicios prima instanță a luat măsura prelungirii arestării preventive fata de inculpați, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 159 și urm. C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Din probele administrate reiese că inculpatul avea preocupări în ceea ce privește săvârșirea unor fapte de contrafacere și punere în circulație de bancnotă falsificată și aderarea la un grup infracțional organizat. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul organizat al activității infracționale).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpați în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie apreciat concret și nu dedus din gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, condiție care este îndeplinită în speță deoarece din dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul avea preocupări în comiterea unor fapte de contrafacere și punere în circulație de bancnotă falsificată la care au participat mai multe persoane ceea ce a determinat crearea unui sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice locale reflectat în numeroasele articole de presă care au tratat problema dosarului penal instrumentat pe numele inculpatului și a celorlalți participanți.
Astfel, in temeiul prev.art.385 ind.15, pct.1, lit.b p Cod Penal se va respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.109/CC/07.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În.prev.art.385 ind.15, pct.1, lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.109/CC/07.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În.prev.art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 07 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: AN/12.08.09
Dact: 2 exempl: 13 August 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
