Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--20.08.2009

DECIZIA PENALĂ NR. 837/

Ședința publică din data de 21.08.2009

PREȘEDINTE: Moțiu Aurel Florin

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -

JUDECĂTOR 3: Sandovici

GREFIER:

Ministerul Public - Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timiș este reprezentat de procuror .

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații și, împotriva încheierii penale din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți și, ambii în stare de arest preventiv asistați de avocat ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpaților, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpații au stat în stare de arest 11 luni, în fața instanței ei au fost sinceri și și-au recunoscut vinovăția. Susține că nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, că inculpații nu au antecedente penale, iar inculpata prin aceeași încheiere a fost pusă în libertate, ea fiind cercetată pentru aceeași infracțiune.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au modificat.

Inculpatul recurent solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât dorește să-și reia studiile fiind student la două facultăți.

Inculpatul recurent solicită să fie judecat în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 13.08.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș în baza art. 300².C.P.P. rap.la art. 160 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpaților:

-, fiul lui si, nascut la data de 05.03.1985, in B M, judetul M, cu domiciliul in Mun T,-, judetul T, posesor al CI seria - nr.-, eliberat de. T,CNP -, studii 12 clase, ocupația elev clasa a XIII-a la., " T, starea civilă căsătorit, fără copii, stagiu militar nesatisfăcut, cetățean român;

-, fiul lui si, născut la 10.01.1986, in T județul T, cu domiciliul in T,-,. 79A,. A,.3,. 14, jud. T, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de. T, CNP - -, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut;

-, fiul lui si, născut la 20.02.1983, in T județul T, cu domiciliul in T,-,. 79A,. A,.3,. 14, jud. T, posesor al CI seria - nr -, CNP--, cetățean român, studii 12 clase, ocupația student, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut;

-, fiul lui și, născut la data de 06.09.1978, în mun. O, jud. B, domiciliat în oraș,-, jud. C, CNP - -,posesor al CI seria - nr. -, eliberată de. SPCLEP la data de 10.06.2008, fără studii, ocupația zugrav, starea civilă căsătorit, cetățean român și

-, fiul lui - și, născut la data de 13.03.1982, în T, jud. T, cu domiciliul în T, str. -,. 11,. E,. 6.. 20, posesor al seria -, nr. -, CNP: -, cetățean român, studii 7 clase, muncitor, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 10.10.2009.

În temeiul art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorul ales al inculpaților și, av. și susținute de aceștia.

În baza 300².C.P.P. raportat la art.160 și C.P.P. cu aplicarea art.139 alin.1 și 3⁵.C.P.P. și art.145¹a C.P.P. înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei -, fiica lui și, născută la data de 04.11.1989 în mun. B M, jud. M, domiciliată în sat (com. ), nr. 178, jud. M, CNP--, posesor al CI seria - nr. -, eliberată de. SPCLEP, la data de 01.09.2005, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorită, fără copii, deținută în Penitenciarul Arad cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În baza art.145¹alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.1¹C.P.P. a obligat inculpata ca, pe durata obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele îndatoriri:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată:

- să se prezinte la postul de poliție de pe raza comunei, careia i se încredințează supravegherea, ori de câte ori este chemată;

- să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art.145¹alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.1²lit.c obligă C.P.P. inculpata ca, pe durata obligării de a nu părăsi țara, să nu se apropie martori sau de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

În baza art.145¹alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.3 a C.P.P. atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării îndatoririlor impuse pe durata obligării de a nu părăsi țara.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.81/28.09.2008 al Tribunalului Timiș, dacă nu este arestată în altă cauză.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță constatat următoarele:

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestarii preventive a inculpaților, și și având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitor, gravitatea acestor infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptelor, instanța a apreciat că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză și pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale precum si declarațiile inculpaților date in fata instanței de judecată din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai de 4 ani, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.

Noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal.

Această noțiunea prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. are în vedere datele existente în dosarul cauzei care permit a se trage concluzia că inculpații cercetați în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine violentă sau potențial infracțională pe viitor a inculpaților, ci si în starea de nesiguranță, de neliniște ce s-ar putea crea în conștiința socială prin lăsarea acestora în stare de libertate.

Aceasta este interpretarea dată și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudența ei (Letellier contra Franta), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.

În prezenta cauză, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata inculpații, și, numărul persoanelor implicate, modalitatea în care aceștia au acționat, urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, atingerea gravă adusă relațiilor de încredere în autenticitatea și valabilitatea monedei naționale, care sunt tot atâtea elemente ce indică starea de temere și nesiguranță ce s-ar crea pentru societate în cazul cercetării acestora în stare de libertate.

Până la acest moment procesual, nu au intervenit temeiuri noi care sa justifice cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent.

Având în vedere că subzistă și în prezent pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, și instanța constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive iar în baza art. 300².C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpaților, și urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 10.10.2009.

Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorul ales al inculpaților și, av. și susținute de aceștia.

În ceea ce privește starea de arest a inculpatei, instanța a reținut că față de infracțiunile de care aceasta este acuzată, dar, mai ales, față de faptele concrete pentru care acesta este acuzată, având în vedere și timpul trecut din momentul în care a ceasta a fost arestată și, nu fără importanță, din momentul în care se presupune că ceasta ar fi comis fapta, la ora actuală nu se mai poate concluziona că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În consecință, instanța a apreciat că în prezenta cauză se impune lăsarea în libertate a inculpatei, subordonată unor garanții, care să asigure desfășurarea în condiții normale a procesului, motiv pentru care, în temeiul art.300²raportat C.P.P. la art.160 și C.P.P. cu aplicarea art.139 alin.1 și 3⁵.C.P.P. și art.145 C.P.P. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpata, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara.

Instanța a impus inculpatei să respecte obligațiile prevăzute de art.145¹alin.2 C.P.P. atrăgându-i se acesteia atenția asupra consecințelor nerespectării acestor obligații.

Împotriva încheierii penale din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpații au stat 11 luni în stare de arest preventiv, și-au recunoscut vinovăția, nu au antecedente penale, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală, instanța constată că recursurile formulate de către inculpații și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.

Astfel, din analiza probelor existente la dosar rezultă că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, fiind în continuare întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele penale reținute în sarcina lor de către organul de urmărire penală, aceste fapte fiind pedepsite de legea penală cu închisoare mai de 4 ani, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol concret pentru ordinea publică datorită gravității faptelor acestora, modalității de comitere ( în grup infracțional organizat) a acestor infracțiuni în modalitatea reținută de către procuror.

Nu se poate susține că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților așa cum a susținut apărătorul acestora, deoarece până în prezent nu au intervenit elemente care să fi schimbat situația acestora sub aspectul măsurii preventive, pentru că probele administrate nu au infirmat acuzațiile aduse inculpaților recurenți, iar durata arestului preventiv este rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei, numărul de acte procedurale efectuate, numărul de inculpați, astfel că susținerea apărătorului în sensul arătat mai sus este neîntemeiată.

În legătură cu pericolul concret pentru ordinea publică instanța apreciază că în cazul lăsării în libertate a acestor inculpați s-ar aduce o stare de temere și nesiguranță în rândul opiniei publice, inculpații fiind acuzați de infracțiuni prin care s-ar fi adus o atingere gravă relațiilor de încredere în autenticitatea și valabilitatea monedei naționale.

De asemenea, instanța apreciază că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, acest lucru fiind necesar, nefiind suficientă aplicarea unei măsuri neprivative de libertate.

Faptul că inculpații sunt tineri, fără antecedente penale, că și-au recunoscut vinovăția sunt elemente care pot fi luate în considerare de către instanța de judecată la judecata pe fond a cauzei, acestea putând constitui circumstanțe atenuante facultative care pot și reținute în favoarea inculpaților, însă în speța de față nu pot constitui elemente care să conducă la punerea în libertate a inculpaților.

Pentru aceste considerente, văzând că nu există motive de casare a încheierii penale recurate instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 13.08.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpații la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21.08.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

Red.Gh. 24.08.2009

Tehnored.;2ex/24.08.2009;Prima instTrib. T-