Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.08.2009

DECIZIA PENALĂ NR.836/

Ședința publică din data de 21.08.2009

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Trorism - Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror .

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii penale din 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți și, ambii în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Inculpatul depune la dosar motive de recurs.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpaților solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și în rejudecare cercetarea inculpaților în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și cu inculpații în stare de libertate. Arată că s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, că au fost audiați martorii în proporție de 80%, că nu se mai justifică starea de arest a inculpaților, probele putând fi administrate și cu inculpații în stare de libertate.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.

Inculpatul recurent solicită să fie judecat în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea penală din 05.08.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, zis "" sau "", CNP - -, fiul lui și, născut la data de 06.11.1954 în Râmnicu S, jud. B, cetățean român, fără ocupație, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara și -, fiul lui și, născut la data de 14.12.1988 în T, jud. T, CNP -, domiciliat în com., sat nr. 64, jud. T, cetățenie română, necunoscut cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul

În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 03.10.2009.

În baza art.139 alin.1.C.P.P. a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul ales, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către aceștia a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpați, presupusele acte de trafic de persoane privind mai multe părți vătămate care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ceea ce imprima actelor săvârșite de inculpați un caracter mai grav, s-a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 03.10.2009.

In acest sens, instanța a reținut că la dosar continuă să subziste elemente care să justifice temerea că în situația lăsării lor în libertate inculpații ar putea să încerce intrarea în legătură cu părțile vătămate sau cu martorii ce urmează a fi audiați, în vederea stabilirii unei poziții comune, ceea ce ar influența în mod negativ desfășurarea procesului penal, cu consecința zădărnicirii aflării adevărului în cauză. Sub acest aspect poate fi observata scrisoarea adresata de inculpatul părții vătămate, precum și declarațiile martorilor, și, date în cursul cercetării judecătorești, martorii schimbându-și declarațiile fără a oferi explicație plauzibilă în legătură cu existența unor contradicții evidente între pozițiile lor din cursul urmăririi penale și cea din fața instanței de judecată.

Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. sau c C.P.P. aceasta a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. în condițiile în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.

Împotriva încheierii de ședință din 5.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 589.7/30 din 19.08.2009.

Recursurile nu au fost motivate în scris, ci doar oral conform mențiunilor din prezenta încheiere.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților și părților vătămate audiate în cauză. Mai mult, partea vătămată -fila 60 dosar fond- face referire la activitatea infracțională organizată de inculpatul și la sumele de bani predate acestuia urmare a practicării prostituției, arătând că a fost forțată la efectuarea acestor raporturi sexuale plătite și amenințată că dacă nu face cum i se solicită de inculpat, copilul său care era în mâinile inculpatului va avea de suferit. Aceeași stare de fapt, dar cu referire la inculpatul este relatată și de partea civilă -fila 63 dosar fond- care a declarat că inculpatul a fost cel care a îndemnat-o la practicarea prostituției, el fiind și cel care colecta banii proveniți din această îndeletnicire. Și partea civilă -fila 64 dosar fond- face referire la amenințările, violențele fizice și insultele la care a fost supusă pentru aod etermina să practice prostituția în folosul inculpaților. Totodată, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).

Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpați în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual. Totodată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.

Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata sumei de100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale din 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 21.08.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - G - -

GREFIER,

Red. 24.08.2009

Tehnored.

2ex/26.08.2009

Prima inst. - Trib.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.08.2009

MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.836/

Ședința publică din data de 21.08.2009

În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale din 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 21.08.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - G - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.08.2009

CĂTRE,

TRIBUNALUL TIMIȘ

Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--143 file, cu termen de judecată la11.09.2009, privind pe inculpații și.

Anexe: dosare Curtea de APEL TIMIȘOARA nr-9 file, nr-9 file, nr-- 15 file, nr-- 6 file, dosar urmărire penală nr. 103/D/P/2008-133 file.

PREȘEDINTE,

- GREFIER,

Tehnored. 01.09.2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.08.2009

CĂTRE,

TRIBUNALUL TIMIȘ

Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--143 file, cu termen de judecată la11.09.2009, privind pe inculpații și.

Anexe: dosare Curtea de APEL TIMIȘOARA nr-9 file, nr-9 file, nr-- 15 file, nr-- 6 file, dosar urmărire penală nr. 103/D/P/2008-133 file.

PREȘEDINTE,

- GREFIER,

Tehnored. 01.09.2009

Președinte:Codrina Iosana Martin
Judecători:Codrina Iosana Martin, Gheorghe Bugarsky, Anca

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Timisoara