Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 834/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--19.08.2009
DECIZIA PENALĂ NR.834/
Ședința publică din data de 21.08.2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timiș este reprezentat de procuror .
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.433/PI din 17.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat.
Apărătorul ales al inculpatului consideră că recursul este admisibil și că potrivit dispozițiilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale inculpatul are dreptul la un proces echitabil, susținând că dacă parchetul are dreptul de a ataca cu recurs, același drept trebuie să aibă și inculpatul.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil, încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac. Inculpatul recurent solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 433/PI din 17.08.2009 pronunțată în dosar nr-, în baza art.139 alin. 2.C.P.P. a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.03.1979 în Biled, jud.T, CNP - -, domiciliat în T, str.- Doctor nr.15,.6, jud.T, arestat preventiv în Penitenciarul Timișoara în baza mandatului de arestare preventivă cu nr.6/18.02.2009 emis de Tribunalul Timiș, ca nefondată.
În baza art.139 alin. 1.C.P.P. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, cerere formulată de inculpatul .
În baza art.192 alin.2 a C.P.P. obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- la data de 12.08.2009, inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei masuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, dispuse prin încheierea nr.20/CC din data de 19.02.2009 a Tribunalului Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul, prin avocat, a arătat ca nu există nici un pericol în ce privește persoana lui din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză, conduita acestuia anterioară faptelor pentru care este cercetat fiind reflectată în lipsa antecedentelor penale, având o familie întemeiată și doi copii minori, fiind o persoană responsabilă.
A mai solicitat a se avea în vedere faptul că măsura arestării preventive a fost luată împotriva lui doar în temeiul art.148 lit.f pr.pen. neconsiderându-se încă de la data arestării acestuia că ar putea influența în vreun mod buna desfășurare a procesului prin influențarea vreunor martori sau părți vătămate sau că ar putea săvârși noi infracțiuni, situații ce ar fi atras emiterea mandatului de arestare împotriva inculpatului în temeiul art.148 lit.b,c sau e pr.pen. or în acest context nu se pot reține nici în prezent în sarcina inculpatului alte motive pentru meținerea măsurii arestării preventive decât cele inițial avute în vedere de către instanță. Potrivit art.136 alin.l pr.pen. scopul măsurilor preventive este doar acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei, starea de arest preventiv fiind o măsură cu caracter excepțional nu poate deveni o regulă în cursul procesului penal, fiind necesară aplicarea acestei măsuri numai în situațiile în care scopul procesului penal nu poate fi atins prin alte mijloace sau măsuri preventive, decât prin privarea de libertate a persoanei cercetate sau judecate.
S-a mai solicitat a se avea in vedere și faptul că inculpatul are doi copii minori în întreținere, care au nevoie de suportul moral și material pe care acesta îl poate oferi, aceste circumstanțe de ordin personal trebuind să fie avute în vedere de instanță cu prilejul alegerii măsurii preventive sau al discutării ulterioare a acesteia, art.136 alin.8 pr.pen. stabilind în acest sens că "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura".
În susținerea solicitării de mai sus, au fost invocate și prevederile art.5 paragraf.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr.30/1994, dispoziții care prevăd ca "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 litera (c) din prezentul articol trebuie să fie. judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere." In ce privește interpretarea dispozițiilor referitoare la privarea de libertate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului are o bogată și constantă practică {Becciev M, și Sargin Turciei, Belchev Bulgariei, Letellier Franței ), prin care s-a stabilit că justificarea oricărei perioade de detenție provizorie, indiferent de cât de scurtă ar fi, trebuie să fie demonstrată convingător de către autorități, articolul 5 paragraf 3 din Convenție neputând fi privit ca autorizând detenția necondițională, sub rezerva că aceasta nu durează mai mult decât o anumită perioada minimă de timp.
S-a mai arătat că, în cazul de față s-a procedat până în prezent la prelungirea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive exclusiv pe motive ce exced mandatului de arestare emis pe numele inculpatului și fără a exista o fundamentare reală, bazată pe probe sau date de la dosar, cu privire la acest aspect, considerându-se că dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar putea încerca influențarea bunului mers al procesului penal prin influențarea declarațiilor date de martori sau părțile vătămate, cu toate că, așa cum s-a precizat, astfel de motive nu au fost avute în vedere la data arestării inculpatului, acesta fiind arestat doar în temeiul art.148 lit.f pr.pen. și nu se poate concepe că astfel de motive ar fi apărut ulterior luării acestei măsuri împotriva inculpatului.
In continuare s-a mai arătat ca jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive acceptabile de bază pentru detenția unei persoane până la judecată, atunci când aceasta este bănuită de comiterea unei infracțiuni, și anume: riscul sustragerii persoanei de la judecată {Stogmiiller Austriei ); riscul ingerinței, în caz de eliberare, în cursul normal al justiției sau acela al comiterii de noi infracțiuni {Matznetter Austriei ) sau o gravă și reală perturbare a ordinii publice {Letellier Franței ). Sub acest aspect, s-a solicitat a se observa că nu există nici un motiv de a considera că prin lăsarea inculpatului în libertate ar exista un risc de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei, acesta având o familie întemeiată și doi copii minori, precum și proprietăți imobiliare în județul T, aspecte ce denotă legătura inculpatului cu țara, Curtea Europeana a Drepturilor Omului stabilind ca "pericolul sustragerii inculpatului trebuie să fie analizat prin prisma unor elemente precum caracterul persoanei, personalitatea acesteia, domiciliu, ocupație, bunuri, legăturile de familie și oricare alte legături cu țara în care este urmărită" {Becciev M, Șarban M )
În final s-a mai arătat că toate cele anterior expuse își găsesc corespondentul și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea stabilind că menținerea unei persoane în stare de arest, doar pe baza gravitații faptei de care este acuzată, nu este compatibilă cu prevederile art. 5 parag. 3 din Convenție, care impune ca autoritățile să justifice măsura prelungirii arestării preventive și pe alte rațiuni concrete și de asemenea, să ia în calcul și alte măsuri preventive alternative arestării. Din acest punct de vedere a considerat că nu subzistă în cauză temeiurile necesare pentru privarea de libertate a inculpatului, neexistând la dosar nici un element faptic din care să rezulte că ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce trebuie susținut prin probe sau indicii temeinice, or în cazul de față, deși este acuzat de comiterea unor fapte grave, nu exista nici o probă din care să rezulte o implicare a inculpatului directă în vreo faptă de șantaj, de lipsire de libertate sau de violență, acesta fiind prezentat ca fiind doar "capul" unui grup infracțional organizat deși nu a participat la niciuna din faptele ce au fost eventual comise de ceilalți inculpați, a căror activitate nu o cunoaște și cu care nu are nici o legătură, iar cu toate acestea este privat deja de libertate timp de aproape 6 luni.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr- al Tribunalului Timiș, cu termen de judecată la data de 04.09.2009.
Analizând cererea dedusă judecății prin prisma motivelor de fapt și de drept, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța nr.25/D/P/2008 din data de 18.02.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal, proxenetism, șantaj și complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art.189 alin.1,2 și 5.Cod Penal, art.329 alin.1 și 2.Cod Penal, art.194 alin.1 și Cod Penal art.26 raportat Cod Penal la art.182 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că începând cu anul 2006 pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în intimidarea persoanelor, recuperări de bani, șantaj, proxenetism și comiterea unor acte de violență la comandă.
De asemenea, organele de urmărire penală au reținut că începând cu anul 2005 inculpatul a înființat un club "3 ", administrat în aparență de alte persoane, iar din umbră a gestionat activitatea de prostituție desfășurată de membrii grupului pe care l-a format, obținând foloase materiale de pe urma practicării prostituției din local.
În sfârșit, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 04/05.04.2008 a comandat altor membri ai grupului infracțional să se înarmeze cu bâte și săbii pentru a exercita acte de violență și amenințare asupra părților vătămate și, ulterior el încurajând și asistând la exercitarea actelor de violență asupra celor două victime.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra cererii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.20/CC/19.02.2009, în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr. 6/18.02.2009 al Tribunalului Timiș.
Ulterior în cursul urmăririi penale, Tribunalul Timiș, prin încheierile penale nr.30/CC/13 03.2009; nr.50/CC/14.04.2009; nr.65/CC/15.05.2009 si nr.79/CC/11.06.2009, a dispus, în mod succesiv, prelungirea arestului preventiv față de inculpatul, până la data de 10.07.2009.
Prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Timiș nr. 3/D/P/2009, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art.7 al.1 din.39/2003, art. 329 al.1 și 2.Cod Penal, art.194 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.12 al.2 lit. a din.786/2001, art.215 al.1 Cod Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a
Cod PenalPrin Încheierea din data de 08.07.2009, în baza art. 3001alin. 3.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive iar în baza art. 3001alin.3 Cpp, a fost menținută starea de arest preventiv inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înaintea expirarea termenului legal de 60 de zile.
Raportat la materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanța a constatat că cererea formulată de inculpatul, este nefondată.
Conform art. 139 al. 1.C.P.P. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Potrivit art. 139 al. 2.C.P.P. când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
În sprijinul cererii sale, inculpatul a invocat, prin avocat, atât motive de nelegalitate a măsurii arestării preventive dispuse față de el cât și de netemeinicie, arătând că măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, precum și fără a avea în vedere toate circumstanțele personale ale inculpatului. Sub acest aspect însă, instanța a reținut că există mai multe hotărâri judecătorești care au constatat legalitatea măsurii preventive dispuse față de inculpatul. În acest sens pot fi observate deciziile penale pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii nr.20/CC/19.02. 2009 prin care Tribunalul Timișa dispus arestarea sa preventivă, instanța de recurs apreciind că măsura preventivă este temeinică și legală, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 lit.f
C.P.P.Ulterior, aceleași aspecte au fost reținute și de Tribunalul Timiș prin încheierile penale nr.30/CC/13.03.2009; nr.50/CC/14.04.2009; nr.65/CC/15.05.2009 și nr.79/CC/11.06.2009 prin care a fost prelungită starea de arest preventiv față de inculpatul, încheierile rămânând definitive prin deciziile Curții de APEL TIMIȘOARA prin care au fost respinse recursurile declarate în cauză de către inculpat, instanța de recurs considerând, încă o dată, că măsura preventivă dispusă față de inculpat este temeinică și legală.
Instanța a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, în sensul solicitat de art. 143.
C.P.P.În speță de față, infracțiunile de care inculpatul este acuzat sunt infracțiuni grave și raportat la modalitatea de săvârșire, la vătămarea adusă relațiilor sociale referitoare la respectul ordinii și moralității publice, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură, cu atât mai puțin revocarea acesteia pentru "stingerea sau reducerea" pericolului concret pentru ordinea publică.
socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret și trecând de la data arestării inculpatului doar 6 luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și de aceea nici înlocuirea arestului preventiv cu o măsură mai blândă.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică nu trebuie să se țină cont doar de persoana inculpatului ci și de gradul de pericol social al infracțiunilor de care acesta este acuzat și de amploarea activității infracționale ca timp și număr de persoane participante.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpat, dacă s-ar admite prezenta cerere, dispunându-se punerea sa în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Pentru aceste considerente, constatând că măsura preventivă dispusă față de inculpatul este temeinică și legală și în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a acestuia nu s-au schimbat, în baza art. 139 alin. 1 si 2 Cod de procedură penală a respins cererea de revocare, precum și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
În baza art.192 alin.2 obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva încheierii penale NR.433/PI din 17.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 19.08.2009, sub nr-.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, a fost încălcată jurisprudența,nu face parte din nici un grup infracțional organizat.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art141 încheierea C.P.P. prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
În această cauză inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, astfel încât demersul juridic al acestuia este inadmisibil raportat la legislația în vigoare,nefiindu-i încălcate garanțiile procesuale prevăzute de și C.P.P. privind accesul la justiție în cazul măsurii arestării preventive.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul inculpatul împotriva încheierii penale NR.433/PI din 17.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs, iar suma de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.433/PI din 17.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,21.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - G - -
GREFIER,
Red. 25.08.2009
Tehnored.
2ex/26.08.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--19.08.2009
MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.834/
Ședința publică din data de 21.08.2009
În baza art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.433/PI din 17.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,21.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - G - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--19.08.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--121 file la care se află atașat rechizitoriul DIICOT, privind pe inculpatul șa. cu termen de judecată la ribunalul Timiș la data de04.09.2009.
JUDECĂTOR,
- GREFIER,
Tehnored. 28.08.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--19.08.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--121 file la care se află atașat rechizitoriul DIICOT, privind pe inculpatul șa. cu termen de judecată la ribunalul Timiș la data de04.09.2009.
JUDECĂTOR,
- GREFIER,
Tehnored. 28.08.2009
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Gheorghe Bugarsky, Anca
