Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1208/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1208/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de - Biroul Teritorial Timiș și inculpații A și împotriva încheierii penale nr. 151/CC din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpații recurenți și, inculpații intimați, pentru care se prezintă av. ales, inculpata intimată, pentru care se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, arătând că încheierea tribunalului este netemeinică, lăsarea inculpaților în stare de libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere numărul mare de persoane implicate în săvârșirea infracțiunilor precum și numărul mare de victime exploatate și rezonanța pe care astfel de infracțiuni o au în rândul opiniei publice. Pe de altă parte, inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, nu s-au prezentat la audieri, preferând să trimită declarații olografe din străinătate, încercând totodată să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea directă a unor martori și părți vătămate care au dat declarații împotriva lor.
Apărătorul ales al inculpaților, av. pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând că inculpații nu s-au sustras de l-a urmărirea penală, ei aflându-se în ia mai înainte de acest moment, astfel că în această situație nu înțelege cum inculpații ar putea reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică din România. Pe de altă, parte, așa-zisele părți vătămate, a căror audiere s-a solicitat încă de acum 2 ani, în prezent nu se află în România, întorcându-se de bună voie în ia, unde continuă să desfășoare activitatea de prostituție. În acest context, în condițiile în care organele de urmărire penală nu au făcut nici un demers judiciar, deși legea cooperării judiciare internaționale le-ar fi permis acest lucru, a emite mandate de arestare, în lipsă, împotriva unor cetățeni i, ar constitui o rușine pentru justiția română.
Apărătorul inculpatei, av., solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că inculpata nu a săvârșit nici o infracțiune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 151/CC din 21.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 1491alin. 9 Cpp, a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații, A și, formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
În baza art. 1491alin. 12 Cpp coroborat cu art. 146 alin. 111Cpp raportat la art. 1451Cpp, a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpații și A, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.10.2008 până la data de 19.11.2008, inclusiv.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, a obligat inculpații ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie și să nu ia legătura în nici un mod cu părțile vătămate, precum și cu ceilalți inculpați, atât din România, cât și din străinătate.
A atras atenția inculpaților - și A asupra dispozițiilor art. 145 ind. 1 alin. 2 Cpp raportat art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de inculpați măsura arestării preventive.
Deliberând asupra propunerii de luare a măsurii arestării preventive, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- din 25.02.2008, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpaților:, A și, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data prinderii.
În motivarea cererii s-a arătat că în sarcina inculpaților menționați s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, proxenetism și constituire de grup infracțional organizat, prevăzute de art. 12 alin.1,2 lit. a din Legea 678/2001, art. 329 alin.1, 2.Cod Penal și art. 7 din Legea 39/2003, constând în aceea că începând cu anul 2006 s-au organizat într-un grup infracțional care, prin promisiunea găsirii unui loc de muncă, au racolat, transportat și găzduit în ia mai multe tinere din România, care, prin constrângere, au fost obligate să se prostitueze, în scopul exploatării.
S-a mai arătat că din cercetările efectuate în cauză a rezultat că începând cu anul 2006, inculpații, -, A, zis "", și au racolat mai multe tinere din România, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în ia. Tinerele erau transportate în ia, în cea mai mare parte, de inculpatul și cazate într-un apartament din localitatea. Aici tinerele au fost informate că au fost aduse pentru practicarea prostituției și apoi erau la localurile NO, OASE, TIME,. Transportul la localuri s-a efectuat de către inculpații, și frații. No era administrat de inculpatul, ajutat fiind de inculpații și. În acest local, tinerele au întreținut relații sexuale cu mai mulți clienți ai localului, fiind supravegheate de către inculpații, și, aceasta din urmă prostituându-se împreună cu celelalte victime. La sfârșitul fiecărei săptămâni, inculpații, și convocau victimele într-un birou din local și le dădeau sume de bani în funcție de numărul de clienți.
În consecință, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, organele de urmărire penală apreciază că inculpații au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și faptul că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală astfel încât, fiind întrunite dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. respectiv art. 148 alin. 1 lit. a și f Cp.p. pentru inculpatul, astfel încât au apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpaților.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 2/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Prin încheierea penală nr. 29/CC pronunțată la data de 25.02.2008 de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Timiș și s-a dispus arestarea preventivă a celor 11 inculpați pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data prinderii.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații, prin apărători aleși, recurs pe care Curtea de Apel Timișoaral -a admis prin decizia penală nr. 663/R/24.06.2008, a casat încheierea recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, constatând că propunerea a fost soluționată de către tribunal fără ca procedura față de inculpați să fi fost legal îndeplinită.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.08.2008 sub număr unic de dosar -.
Prin precizarea depusă la data de 11.09.2008, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa solicitat ca la soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpați să fie avute în vedere și dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. a, b și e Cod procedură penală, pe lângă cele ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, arătând că inculpații știau că sunt cercetați pentru aceste fapte și nu s-au prezentat în fața organelor de anchetă și au fugit în ia pentru a se sustrage urmăririi penale. S-a mai arătat că inculpații încearcă zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea părților vătămate și a altor victime, prin prezentarea în fața instanței de recurs a unor declarații olografe ale acestora din care reiese că inculpații sunt nevinovați, contrar celor declarate în fața organelor de anchetă.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a constatat următoarele:
Prin ordonanțele din data de 25.02.2008, DIICOT - Biroul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații:, A și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, proxenetism și constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, art. 329 alin. 1, 2.Cod Penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că începând cu anul 2006 s-au organizat într-un grup infracțional, care prin promisiunea găsirii unui loc de muncă, au racolat, transportat și găzduit în ia, mai multe tinere din România, care prin constrângere au fost obligate să se prostitueze, în scopul exploatării.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin. 1.
C.P.P.Pe de altă parte, art. 5 alin. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Tribunalul a fost sesizat de DIICOT, inițial cu propunerea de arestare preventivă a celor 11 inculpați la data de 25 februarie 2008, acuzarea motivând propunerea pe dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f cod pr pen, respectiv aceea că toți inculpații sunt bănuiți a săvârși fapte a căror pedeapsă prevăzută de legea penală este mai mare de 4 ani și lăsarea în liberate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Propunerea a fost admisă inițial prin încheierea nr. 29/CC/25 02 2008 Tribunalului Timiș, care a fost casată la data de 24.06.2008 prin decizia 667/R/24 06 2008 Curtți de Apel T care a dispus rejudecarea propunerii cu respectarea procedurii de citare față de inculpații aflați în străinătate.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului T la data de 11 08 2008 și s-au acordat două termene de judecată de 40 zile în vederea efectuării procedurii de citare cu inculpații în străinătate.
În rejudecare, DIICOT a extins motivele avute în vedere în susținerea propunerii și la temeiurile prev. de art. 148 lit. a, cod pr pen, respectiv împrejurarea că inculpații se sustrag de la urmărire penală, și la 148 lit. b și e cod pr pen, respectiv încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin aceea că au depus la dosar mai multe declarații olografe ale părților vătămate aflate în ia prin care încearcă să probeze că nu sunt vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor.
Din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, dar și cele depuse astăzi în fața instanței de reprezentantul inculpaților av., rezultă că inculpații, sunt cercetați în ia cu privire la aceeași infracțiune, respectiv privind activitatea de a supraveghea sau determina prin amenințări practicarea prostituției și alte fapte în legătură cu acestea și s-a luat față de inculpați măsura interzicerii de a părăsi țara. Se reține din actul de acuzare al autorităților e ca vizează activitatea infracțională a acestora în incinta localurilor "OASE ", " " care apar alături de localul "No " si in propunerea de arestare preventiva ce face obiectul prezentei judecăți.
De asemenea rezulta din actul de acuzare al autorităților e că este analizata activitatea infracționala a celor patru inițiată în perioada septembrie 2004-noiembrie 2005 și finalizată la data de 14 12 2006 când a avut loc o acțiune organizată de autoritățile e în vederea efectuării unor percheziții și mandate de arestare emise pe numele celor mai sus indicați.
De asemenea, rezultă ca inculpatul este cercetat în lipsă și de autoritățile e în condițiile în care este urmărit în vederea executării unei pedepse pronunțată de instanțele române și față de acesta a fost emis de asemenea un mandat de arestare de Judecătoria pe.
În propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT se face vorbire despre activitatea infracțională a grupului începând cu anul 2006, iar din declarațiile celor 8 parti vatamate cat si din inscrisurile care certifica iesirile si intrarile in tara ale inculpatilor si partilor vatamate depuse de organele de cercetare penala, rezulta o serie de iesiri, respectiv intrari din anii 2005, respectiv 2006.
Instanta nu deține date certe cu privire la perioada analizată de autoritățile romane, raportat la procedura judiciară inițiată împotriva acestor inculpați in ia si a apreciat că acest aspecte prezintă relevanță pentru a se examina oportunitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive.
Instanța a reținut că sunt propuse în susținerea luării măsurii, declarațiile celor 8 părți vătămate, (fila 42-46) ( fila 48-50) (fila 57-59), (fila 61 -63) ( fila 71-74) (fila 75 -76) Lucretia (fila 77 -78). Adresa emisa de ambasada Romaniei in, birou atașat afaceri interne din care rezultă că se efectuează cercetări de autoritățile e, înscrisuri care evidentiază intrările și ieșirile din țară a victimelor si inculpaților (filele 98 -102).
La termenul de judecată din 21.10.2008 au fost prezenți în fața instanței inculpații, A, . Inculpatul uad eclarat că a lucrat la negru în incinta localului "No " care era administrat de, le cunoaște pe mai multe dintre părțile vătămate care au fost de acord să practice prostituția, a susținut că el se ocupa de cumpărături, servea băuturi în incinta localului, se ocupa de muzică, dar rolul acesta era de angajat și nu îi cunoaște pe ceilalți inculpați și nu cunoaște ca părțile vătămate să fi fost forțate să practice prostituția.
Inculpatul a recunoscut că a făcut mai multe deplasări cu mașina alături de inculpații și și că au fost însoțiți de diverse fete, dar relatează că acest lucru era întâmplător întrucât inculpatul avea o firmă de transport persoane. A mai arătat că a cunoscut pe unele din părțile vătămate și pe ceilalți inculpați în calitate de client la clubul " No " iar pe inculpații si i-a cunoscut la discoteca din.
Inculpata a declarat că a practicat prostituția în localurile "No " si " Times" și a venit aici la invitația părții vătămate. A susținut că a făcut acest lucru fără a fi forțată în vreun mod și nu are nici o implicare în coordonarea grupului. A afirmat că era cunoscătoare de limbă ă și din acest motiv a fost de câteva ori rugată de recepționera de la intrare să o înlocuiască la încasarea taxei de intrare în local, dar acest lucru nu îi conferea calitatea de supraveghetor al celorlalte fete.
Inculpatul a negat faptul că ar fi dus vreo parte vătămată la clubul "No ". A afirmat că a fost la acel club în calitate de client și a avut o relație cu care a lucrat aici în calitate de prostituată, respectiv a locuit cu ea 3-4 luni într-un apartament închiriat de el. De asemenea, a recunoscut că a călătorit împreună cu inculpatul în calitate de client, în condițiile în care acesta avea un microbuz, și cu partea vătămată.
Inculpatele și se aflau în străinătate și au avut avocat ales, astfel că instanța a apreciat că procedura de citare față de acestea este corect îndeplinită.
Având a se pronunța asupra existenței condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea propunerii de arestare preventivă față de toți cei 11 inculpați, tribunalul a constatat următoarele:
Din coroborarea declarațiile părților vătămate cu înscrisurile de la dosar rezultă suficiente indicii cu privire la săvârșirii infracțiunilor de mai sus de către inculpații, și, toți fiind în prezent supuși unei proceduri judiciare initiata de autoritatile
Chiar daca în ceea ce îi privește se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 146 alin 1 raportat la art. 143 cod pr pen, în sensul că există probe și indicii temeinice că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și cele prev de art 148 alin. 1 lit. f teza 1 Cpp, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta ce se presupune că au săvârșit-o este mai mare de 4 ani, instanța a apreciat că nu este întemeiată și nici oportună luarea măsurii arestării preventive în prezenta cauză, având în vedere următoarele considerente:
De la momentul săvârșirii faptelor trecut un interval de timp mai mare de 1 an, perioadă în care împotriva acestora a fost inițiată o procedură judiciară care este încă în derulare potrivit înscrisurilor de la dosar, de autoritățile
În aceste condiții, instanța a conchis că starea de pericol pentru ordinea publică, în sensul prev. de art. 148 lit f cod pr pen care ar fi existat la momentul intervenției autorităților e s-a diminuat atât prin trecerea acestui interval de timp, cât și prin faptul că activitatea acestora a fost întreruptă urmare a începerii cercetărilor si luării unor masuri restrictive de libertate împotriva acestora.
Mai mult, de la momentul efectuării propunerii de arestare preventiva, respectiv februarie 2008 si pana in prezent, nu s-au mai efectuat in România acte de cercetare care sa modifice aceasta convingere a instanței.
Față de acești inculpați nu subzistă nici temeiul prev de art 148 lit a cod pe pen, în condițiile în care, fiind în străinătate și datorită măsurii restrictive de libertate inculpații se află în imposibilitatea de a se prezenta la procuror, nu se poate conchide că se sustrag de la urmărirea penala.
De asemenea, tribunalul a stabilit ca declarațiile olografe aparținând părților vătămate depuse de avocatul inculpaților la dosarul instanței de recurs nu sunt de natură să probeze că aceștia încearcă să zădărnicească derularea anchetei, atât prin aceea că nu fac dovada că depozițiile au fost date sub influența inculpaților, nu fac dovada persoanei inculpatului care ar fi putut influența victimele să dea aceste declarații și nici modalitatea concretă prin care ar fi acționat astfel încât să se poată concluziona existența unei forme de presiune asupra victimelor. Or, presupunerea generica că toți cei 11 inculpați au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în aceasta modalitate nu a putut fi primită, considerent pentru care instanța a înlăturat și existența motivelor de luare a măsurii prev. de art 148 lit b si cod pr pen.
În ce o privește pe inculpata, instanța a reținut că, potrivit declarațiilor părților vătămate coroborate și cu declarația inculpatului, aceasta practica prostituția în același local, "No ", dar era cunoscut că acest imobil era închiriat pe numele inculpatei și al unui cetățean. În afară de aceste elemente, pârtile vătămate au arătat că inculpata se ocupa de administrarea localului. Unele din victime au afirmat ca aceasta împreună cu inculpatului aveau închiriat și un apartament în care erau cazate în zilele libere, în consecință aceasta avea cunoștință despre activitățile desfășurate de inculpați și avea un rol în cadrul grupului.
Aceste aspecte au format convingerea instanței că există și cu privire la această inculpată indicii temeinice în ce privește săvârșirea unei fapte penale ce face obiectul cercetării în sensul prev. de art. 143 alin 1 cod pr pen. De asemenea, față de considerentele arătate mai sus, s-a apreciat că nu este întemeiată luarea măsurii arestării preventive față de inculpata, față de faptul că pericolul pentru ordinea publică nu mai este actual, raportat la trecerea unui interval mare de la săvârșirea faptelor, iar în ce privește temeiurile de arestare prev. de art 148 lit a Cpp, aceasta fiind în străinătate, fiind citată pe parcursul anchetei judiciare în România, nu s-a putut concluziona că se sustrage de la urmărirea penală. De asemenea, s-a înlăturat și temeiul prevăzut de art. 148 lit. b si e Cpp pentru aceleași considerente avute în vedere și la ceilalți inculpați.
În ce privește admisibilitatea propunerii față de inculpata, instanța a constatat că din declarația părții vătămate rezultă că aceasta, împreună cu inculpatul i-au propus să vină în ia unde va lucra ca damă de companie și va câștiga sume frumoase de bani. Faptul că acesta a părăsit România în data de 03. 01.2006 împreună cu, și confirmă ipoteza relatată de partea vătămata. Din declarația aceleiași parți vătămate rezultă că, ajunsă în ia, această inculpată a fost cazată ca și ea în același apartament, iar depozițiile părții vătămate confirmă că inculpata era cunoscută ca prietena inculpatului.
Din aceste probe a rezultat că inculpata a racolat sau ajutat la racolarea a cel puțin o persoană în vederea practicării prostituției și că a avut o activitate de a-l susține pe inculpatul fără a se proba însă că a făcut parte din grupul organizat sau că a avut un rol determinant în cadrul grupului.
În aceste condiții, instanța a apreciat că și fața de aceasta, deși ar fi întrunite condițiile prev de art 143 alin 1 cod pr pen, nu se impunea luarea măsurii arestării preventive întrucât nu s-a probat existenta stării de pericol pentru ordinea publică, față de trecerea unui interval mare de timp de la comiterea faptelor și față de împrejurarea că ancheta autorităților eaî ntrerupt activitatea desfășurată în incinta localurilor arătate mai sus.
În ce privește inculpatul, instanța a constat că din declarația sa cât și a mai multor părți vătămate rezultă că acesta avea calitatea de angajat "la negru" la clubul " No ", în sensul că făcea curățenie, aproviziona cu alimente, servea băuturi, era DJ. În această calitate inculpatul supraveghea activitatea fetelor din club, dar potrivit propriei declarații, nu cunoștea care erau raporturile dintre acestea si alte persoane. Acesta susține că era cunoscut că localul aparținea inculpatei și unui cetățean, dar el nu cunoștea alte aspecte și avea calitatea doar de angajat. Mai arată că a lucrat la acel local doar câteva luni, iar în momentul în care s-a efectuat acea razie de către poliția ă, a fost amendat pentru că nu deținea documente legale care să îi permită să lucreze. Mai relatează că de la acest moment nu a mai lucrat în acel club. Declarațiile părților vătămate nu relevă că inculpatul ar fi racolat sau ar fi amenințat sau exercitat asupra lor o forma de presiune pentru a practica prostituția și majoritatea îl indica ca pe persoana care se ocupa de muzica în local și le supraveghea în calitatea sa de angajat al localului cu astfel de atribuții. Inculpatul arată că îi cunoștea pe ceilalți inculpați din incinta localului fără avea cunoștință despre activitățile acestora.
Instanța a reținut că aspectele de mai sus nu sunt indicii suficiente care să conducă la concluzia că inculpatul făcea parte din grupul organizat sau că ar fi racolat sau determinat vreuna din părțile vătămate să se prostitueze. Deși întreaga sa activitatea în cadrul localului avea drept scop administrarea și supravegherea fetelor, având în vedere că acel club era de fapt un "bordel", deci acesta era obiectul de activitate al clubului, instanța a reținut că rolul acestuia nu a fost de a face presiuni și amenințări asupra victimelor sau a le supraveghea în scopul indicat de Legea nr. 678/2005 ci acela de a exercita o activitate remunerată având aceste atribuții.
Aceste aspecte au fost reținute de instanță în favoarea inculpatului și pentru aceste considerente propunerea de arestare preventiva față de acesta a fost respinsă motivat de faptul ca nu este indeplinita conditia prev de art 146 raporta la art 143 alin 1 cod pr pen, respectiv nu exista indicii temeinice ca acesta a săvârșit faptele care i se imputa.
În ce privește admisibilitatea propunerii față de inculpata, instanța a reținut de asemenea că declarațiile părții vătămate nu sunt de natură să probeze că această inculpată avea un rol în cadrul grupului sau că era implicată în activitatea acestuia și nici împrejurarea că ea personal ar fi racolat vreuna din părțile vătămate în vederea practicării prostituției. Partea vătămată declara ca inculpata ar fi fost prietena unuia din inculpati si ar fi incercat sa convinga 2 fete din Romania sa vina in ia pentru a practica prostitutia, aspecte care nu sunt confirmate de acele persoane. Partile vatamate fac referire la faptul ca inculpata stătea uneori la intrarea in local si incasa taxa de intrare de la clienți, dar acest aspect nu conduce la concluzia ca avea un rol in cadrul grupului infracțional, instanța acceptând punctul de vedere al inculpatei că făcea acest serviciul acelei recepționere pe nume care, cunoscând că inculpata cunoaște limba ă, o ruga să îi mai țină locul, sporadic, în condițiile în care inculpata personal practica prostituția în local.
Pe de alta parte, declarațiile părților vătămate sunt foarte lacunare cu privire la activitatea acestei inculpate, iar propunerea de arestare nu face o delimitare clară a împrejurărilor de fapt care se imputa acestei inculpate, astfel că instanța nu și-a putut forma convingerea implicării inculpatei în activitatea infracțională ce face obiectul propunerii de față.
În consecință, instanța a reținut că nu există indicii temeinice în ce privește săvârșirea de către inculpata a infracțiunilor de mai sus și pentru aceste considerente a respins propunerea de arestare preventiva a acesteia.
Având a se pronunța asupra propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații zis "" și A zis "", tribunalul a constat următoarele:
Implicarea inculpatului în activitatea grupului rezultă din declarația părții vătămate care susține că a călătorit pe drumul spre ia cu inculpatul, precum si cu inculpatul aspect confirmat si de dovada ieșirii din țară. afirmă că inculpatul a venit la acel apartament unde fusese cazată în localitatea, i-a luat pașaportul cu scopul de a-i aplica viza de ședere și mai arată că inculpatul era cel care lua fetele de la hotel și le transporta la apartamentul în care erau cazate.
declară că inculpatul, alături de, i-au propus să vină la lucru în ia, fără a-i preciza exact ce activitatea urma să desfășoare. La vamă, partea vătămată urma să se prezinte ca fiind prietena inculpatului și să susțină că merge în vizită la inculpatul.
Partea vătămată susține că a plecat în ia la sugestia unui amic pentru a lucra intr-un club de noapte si a fost așteptată la sosire de inculpatul care a transportat-o in localitatea, dupa care a cazat-o intr-un apartament spunandu-i ca va veni cineva care va lua si o va duce la un club de noapte. Ulterior a fost luata de inculpatul zis. Aceasta afirma ca inculpatul participa si la acele sedinte saptamanale împreuna cu si.
Partea vatamata u arată că fost determintă sa vină in i de inculpatul A cu care s-a împrietenit, care a ajutat-o sa obțină pașaport și a călătorit cu un microbuz împreună cu acesta, cu inculpatul si cu inculpatul si alte fete. Ea impreuna cu acele fete au fost cazate intr-un apartament, iar în ziua următoare au venit la acel apartament atât inculpatul, cât și inculpatul, relatându-le că trebuie să se prostitueze. Față de protestele fetelor, aceștia au replicat că nu au ce să facă.
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor. că a frecventat localul indicat mai sus doar în calitatea de client si a călătorit mai des cu inculpatul întrucât erau prieteni și acestea avea o firmă de transport.
Instanța a considerat că apărările inculpatului nu sunt de natură să înlăture aspectele relatate de majoritatea părților vătămate și că față de acesta sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cod pr pen. respectiv există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul propunerii. De asemenea, există indicii cu privire la racolarea părții vătămate de către inculpatul A, în sensul că declarația părții vătămate se coroborează cu înscrisurile care dovedesc ieșirile din țară ale părții vătămate împreună cu inculpatul alături de inculpații și și alte fete, conform declarației părții vătămate.
S-a apreciat însă că, deși faptele imputate inculpaților sunt sancționate de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, nu este îndeplinită a doua condiție cumulativă prev. de art. 148 lit. f cod pr. pen, în sensul că nu mai exista starea de pericol pentru ordinea publică, față de trecere unui interval mare de timp de la săvârșirea faptelor, precum și de împrejurarea că activitatea grupului a fost întreruptă prin intervenția autorităților
Nu sunt îndeplinite în ce privește acest inculpat condițiile prev. de art. 148 lit. a cod proc. pen, stabilindu-se că acesta nu se sustrage de la urmărirea penală, în condițiile în care a fost citat în România la o adresă unde nu mai locuiește, iar la acest termen de judecată a fost prezent în instanță. Pentru considerentele arătate mai sus privitor la ceilalți inculpați, instanța a înlăturat și temeiul de luare a măsurii reglementat de art. 148 lit b cod pr. pen și cu privire la acești doi inculpați.
Față de considerentele arătate mai sus, s-a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de toți cei 11 inculpați.
Cu toate acestea, întrucât a fost probată participarea inculpaților și A la activitatea infracțională, precum si având în vederea relația apropiată dintre inculpatul și inculpatul, având în vederea conduita ambilor inculpați de a nu recunoaște săvârșirea faptelor, instanța a considerat că se impune pentru buna desfășurare a procesului penal să se dispună luarea altei masuri preventive față de aceștia, și anume interdicția de a părăsi țara, prev de art 136 lit c cod pe pr.
Împotriva încheierii penale nr. 151/CC/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 11.08.2008 au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA și, oral, pentru inculpații și A, apărătorul ales, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 30.10.2008.
În motivarea recursului procurorului s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, A, arătându-se că:
1) lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere numărul mare de persoane implicate în săvârșirea infracțiunilor, numărul mare de victime exploatate și rezonanța pe care astfel de infracțiuni o au în rândul opiniei publice;
2) inculpații s-au sustras de la urmărirea penală;
3) inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea directă a părților vătămate și a martorilor, unele dintre aceste persoane schimbându-și declarațiile inițiale prin depunerea altora, olografe, care nu mai confirmă aspectele de natură infracțională susținute inițial;
4) arestarea inculpaților ar asigura o mai bună desfășurare a urmăririi penale în sensul că ar reduce posibilitățile inculpaților de a influența declarațiile victimelor și ar împiedica sustragerea acestora de la urmărirea penală;
5) deși instanța a dispus față de inculpatul A măsura obligării de a nu părăsi țara, acesta a părăsit România imediat după ce instanța s-a pronunțat asupra măsurilor preventive, la data de 22.10.2008.
Recursurile inculpaților și A nu au fost motivate în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, constatând că există indicii că aceștia (cu excepția inculpaților și ) au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă nu există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut în mod corect că, având în vedere materialul de urmărire penală existent până în momentul discutării propunerii de arestare preventivă, față de inculpații și nu se poate lua vreo măsură preventivă.
De asemenea, în mod just s-a considerat că față de restul inculpaților nu se impune luarea măsurii arestării preventive, pericolul pe care l-ar fi prezentat lăsarea lor în libertate fiind mult diminuat odată cu trecerea timpului, mai ales că ultimele acte de urmărire penală au fost efectuate în luna octombrie 2008.
Totodată, în privința inculpaților, se desfășura, cel puțin la momentul discutării propunerii de arestare preventivă, o procedură judiciară în Germenia, în cadrul căreia s-au luat măsuri restrictive de libertate.
Referitor la inculpații și A, Curtea observă că în mod justificat prima instanță a dispus față de aceștia luarea măsurii preventive constând în obligarea de a nu părăsi țara, raportat la indiciile existente cu privire la activitatea infracțională reținută în sarcina lor.
Instanța de recurs nu își poate însuși criticile din recursul procurorului în sensul că arestarea preventivă a inculpaților ar fi necesară deoarece aceștia s-au sustras de la urmărirea penală și au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea directă a părților vătămate și a martorilor, unele dintre aceste persoane schimbându-și declarațiile inițiale prin depunerea altora, olografe, care nu mai confirmă aspectele de natură infracțională susținute inițial. Pe de o parte, nu există date certe că inculpații se sustrag de la urmărire penală, ei locuind sau lucrând în ia iar față de unii dintre ei fiind luate măsuri restrictive de către autoritățile Pe de altă parte nu există date certe că inculpații au fost cei care le-au determinat pe părțile vătămate și pe martori să-și modifice declarațiile, într-un mod ce va fi cenzurat de instanța ce va soluționa fondul cauzei.
Curtea nu poate primi nici susținerea din recursul procurorului în sensul că, deși instanța a dispus față de inculpatul A măsura obligării de a nu părăsi țara, acesta a părăsit România imediat după ce instanța s-a pronunțat asupra măsurilor preventive, la data de 22.10.2008. art. 145 alin. 3. proc. pen. este condiționată de încălcarea cu rea-credință de către inculpat a măsurii aplicate sau a obligațiilor, situație în care procurorul trebuie să sesizeze instanța competentă pentru înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, această înlocuire neputându-se dispune direct în recursul împotriva încheierii prin care instanța de fond a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, privându-l astfel pe inculpat de un grad de jurisdicție.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA și de inculpații și A împotriva încheierii penale nr. 151/CC/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 11.08.2008.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA și de inculpații și A împotriva încheierii penale nr. 151/CC/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 11.08.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
În temeiul art. 192 alin. 3. proc. pen. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta cu ocazia soluționării recursului procurorului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red /15.12.09
Tehnored. 2.ex./22.12.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
