Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1240/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1240
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 09.12.2009 în dosarul nr. - din 26.11.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Prima instanță a reținut greșit faptul că există pericol social concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind arestat pentru infr.prev.de art.181, 217 și 321.Cod Penal, aceste infracțiuni referindu-se la o faptă de pericol asupra unei persoane fizice și nu asupra unor fapte atisociale, limitele de pedeapsă fiind relativ mici, între 2 - 7 ani închisoare. De asemenea, inculpatul nu este singurul care a participat la săvârșirea faptelor, ceilalți patru inculpați fiind cercetați în stare de libertate, astfel că nu există egalitate de regim juridic.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea recurată fiind legală și temeinică solicitând menținerea ei precum și a măsurii arestării preventive, față de inculpat, împotriva căruia există deja o hotărâre de condamnare.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 09.12.2009 în dosarul nr. - din 26.11.2009, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului-apelant.
În baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Deliberând asupra stării de arest preventiv a apelantului-inculpat, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia subzistă și în prezent, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni referitor la care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunii și la modul concret de săvârșire a acesteia, astfel că, în temeiul art. 3002Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană Drepturilor Omului, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 09.12.2009 în dosarul nr- din 26.11.2009 a declarat recurs inculpatul apelant, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 17.12.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral conform concluziilor din partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu potrivit art. 38510alin 2 și 3. proc. pen. precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursul inculpatului apelant este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Instanța de apel a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul apelant a săvârșit trei fapte de vătămare corporală, o faptă de distrugere și o faptă de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, îndreptate împotriva integrității fizice și a patrimoniului cetățenilor, precum și a unor relații privind conviețuirea socială, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului recurent și pentru care Judecătoria a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță (vătămare corporală, distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - fapte de violență), cât și pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea lui în libertate (față de modul de săvârșire a faptelor de care este acuzat - în timpul nopții, în loc public, împreună cu alți coinculpați, împotriva mai multor părți vătămate care participau la o nuntă).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) proc. pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptelor reținute în sarcina lor.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului recurent ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol integritatea fizică și patrimoniul cetățenilor, precum și relațiile de conviețuire socială.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpat, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.
Instanța de recurs mai apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent.
Curtea observă că este fără relevanță asupra măsurii arestării preventive luată față de inculpatul recurent susținerea apărătorului acestuia în sensul egalității de tratament, cu referire la faptul că în aceeași cauză alți inculpați sunt judecați în stare de libertate. Art. 136 alin. 8. proc. pen. prevede că alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea unei măsuri procesuale preventive.
Pentru aceleași motive care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsură preventivă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 09.12.2009 în dosarul nr. - din 26.11.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 09.12.2009 în dosarul nr. - din 26.11.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. /18.12.2009
Tehnored. -/2 ex./18.12.2009
Inst. apel: jud., - Tribunalul Timiș
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
