Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 188/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1293/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.188
Ședința publică de la 02 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 27 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, sens în care arată că acesta a colaborat cu organele de cercetare, fapt ce s-a materializat într-un denunț, are un domiciliu stabil, nu există probe că se va sustrage cercetării judecătorești, ori va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, astfel încât, în opinia sa, certat în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu constituie nici un impediment în buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod legal și temeinic s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, aceasta fiind justificată întrucât în cauză sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar cercetarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunii, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, cantitatea de drog traficată, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care anterior a mai suferit condamnări pentru același gen de fapte, fapt ce a dovedit că scopul prevenției speciale nu a fost atins, prezenta faptă fiind săvârșită înlăuntrul termenului de încercare al primei condamnări.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât are un domiciliu stabil, a formulat un denunț ce urmează a fi finalizat, astfel încât, lăsat în libertate, va avea posibilitatea de a colabora cu organele de cercetare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu de la data de 27 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art.136, art.143, art.148 lit.f și art.1491din Codul d e procedură penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și a dispus arestarea preventivă a inculpatului "" (fiul lui și, născut la data de 02 septembrie 1965 în B, CNP -) pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 27 mai 2009 și până la data de 24 iunie 2009, inclusiv.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la instanța de fond a reținut că inculpatul este urmărit penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, fiind acuzat că la data de 26 mai 2009 fost surprins în timp ce oferea spre vânzare cantitatea de 999,6 grame heroină pentru suma de 18 000 Euro, colaboratorului având nume de cod " " și investigatorului sub acoperire, cu nume de cod " ", care se afla în autoturismul aparținând colaboratorului.
În urma analizării actelor dosarului, judecătorul a constatat că că în cauză există indicii temeinice, de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, în sensul disp. art.143 din Codul d e procedură penală, fapt ce rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (acesta recunoscând în fața instanței că a intermediat vânzarea-cumpărarea de droguri), acțiune care se înscrie în elementul material alternativ al infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000, procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza ordonanței provizorii nr.190/A/25 05 2009, ora 17.30, emisă de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procesul verbal de redare în scris a discuțiilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental, în temeiul ordonanței provizorii nr.190/A/25 05 2009, ora 17.30, emisă de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la data de 26 05 2009, cu ocazia oferirii spre vânzare de către inculpatul, a cantității de 1 Kg heroină, procesul verbal întocmit de către investigatorul sub acoperire având nume de cod " ", adresa nr.523.523 din 26 mai 2009 Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Organizate, procesul verbal de verificare a identității inculpatului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante săvârșită de către inculpat, declarațiile inculpatului, declarația colaboratorului cu nume de cod " ", procesul verbal de înseriere a bancnotelor folosite la realizarea flagrantului, procesele verbale de redare a datelor conținute în soft-ul telefoanelor mobile și al cartelelor aparținând inculpatului.
Totodată, judecătorul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât legea prevede pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin sentimentul de insecuritate pe care l-a provocat în rândul societății civile, în raport de natura și gravitatea faptei săvârșite, ce aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală - sănătatea publică. Sub același aspect, s-a avut deopotrivă în vedere și faptul că o astfel de activitate infracțională se desfășoară în mod obișnuit organizat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a fost condamnat anterior, dând astfel dovadă că pedeapsa aplicată anterior nu și-a atins scopul prevenției speciale și că prezintă un potențial criminogen deosebit, mai ales că fapta dedusă judecății a fost săvârșită înăuntrul termenului de încercare al primei condamnări.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 27 mai 2009, adică imediat după pronunțarea soluției în ședință publică)inculpatul, fără însă a-l motiva în scris.
Recursul acestuia a fost înaintat și înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I penală la data de 29 mai 2009.
În dezbaterile asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 02 iunie 2009, apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate, în susținerea motivelor de recurs invocând faptul că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, fapt ce s-a materializat chiar într-un denunț, are un domiciliu stabil, nu există probe că se va sustrage cercetării judecătorești, ori că va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, astfel încât, lăsarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu constituie vreun impediment în buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătorul de la instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic, cu respectarea tuturor dispozițiilor art.1491rap. la art.136, art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, soluția pronunțată întemeindu-se pe o evaluare justă și obiectivă a întregului probatoriu administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor probe și indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a faptei penale ce i se reține în sarcină, cât și sub aspectul stării de pericol concret ce ar fi determinată pentru ordinea publică de lăsarea lui în libertate.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală, probele administrate de către organele de urmărire penală dovedesc la nivel de presupunere rezonabilă faptul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, în acest sens Curtea reținând că nici măcar inculpatul recurent nu contestă acest aspect, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra acestuia și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate acuzații oficiale.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpatului în libertate, așa cum s-a statuat și în jurisprudența instanței supreme, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că, la aprecierea riscului de periclitare a ordinii publice trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, astfel că existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Din această perspectivă, Curtea observă că presupusa faptă săvârșită de inculpat prezintă o gravitate deosebită, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), dar și de natura substanței interzise traficate (heroină), de cantitatea impresionantă de droguri ce a făcut obiectul tranzacției (1kg) și de scopul urmărit prin săvârșirea faptei (obținerea în mod ilicit a sumei de 18 000 Euro), aceste aspecte fiind de natură a fundamenta bănuiala legitimă că activitatea infracțională a inculpatului este rezultatul unei implicări active și deliberate a acestuia în sfera infracționalității cu droguri, conduită ce afectează grav relațiile normale de conviețuire în comunitate.
Totodată, existența pericolului la care ar fi expusă comunitatea prin lăsarea inculpatului în libertate trebuie abordată și din perspectiva datelor ce caracterizează persoana acestuia, sub acest aspect reținându-se că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale (fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni - trafic ilicit de droguri de mare risc, heroină), demonstrând prin aceasta perseverență pe calea infracțională și o capacitate redusă de înțelegere a semnificației antisociale a comportamentului său infracțional.
Nu în ultimul rând, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte constituie tot mai frecvent importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, putându-se anticipa în mod rezonabil existența riscului comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, sau chiar al reluării de către inculpatul, aflat în libertate a acțiunilor infracționale care îi asigură obținerea în mod facil a unor importante venituri, astfel încât ordinea socială ar fi în mod real și serios pusă în pericol.
De asemenea, Curtea constată că luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive este impusă și de necesitatea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în scopul evitării tendințelor de obstrucționare a aflării adevărului judiciar cu privire la toate persoanele, ce ar putea avea vreo legătură cu fapta reținută în sarcina inculpatului.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu de la data de 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.CC.
Ex.2
Jud.. - II.
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
