Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 207/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1437/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.207
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 12 iunie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.407.233/14.06.2009, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.85.925/16.06.2009, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.114.337/18.06.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, pe data de 17.06.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia comunicat denuțurile făcute de inculpații și, după care;
La cererea inculpaților și, care au arătat că după ce instanța de fond s-a pronunțat, au intervenit modificări în poziția lor procesuală, potrivit art.1403alin.3 Cod procedură penală, Curtea a procedat la ascultarea recurenților-inculpați, și, declarațiile lor fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Apărătorii aleși ai recurenților-inculpați și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru recurenții-inculpați și proba cu înscrisuri în circumstanțiere, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, arătând că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret, a colaborat cu organul de urmărire penală, are un loc de muncă stabil, pe o durată nedeterminată, are o stare de sănătate precară și era programat pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale, așa cum reiese din înscrisurile depuse la acest termen, și nu există temerea că ar putea săvârși alte fapte prevăzute de legea penală, astfel că cercetarea sa în libertate nu impietează asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a cooperat cu organul de urmărire penală, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care nu trebuie confundat cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, și nici nu justifică temerea că ar putea săvârși alte fapte de natură penală, considerente pentru care astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, eventual prin luarea unei alte măsuri de prevenție.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, în temeiul art.1403alin.7 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, dacă Curtea apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea unei măsuri preventive, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât măsura arestării preventive nu răspunde cerințelor art.136 alin.1 Cod procedură penală, respectiv asigurării bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii de la urmărire penală, având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este tânăr, nu are antecedente penale, dat dovadă de sinceritate totală și a depus un denunț pentru tragerea la răspundere penală și a altor persoane implicate în activitatea infracțională, elemente în raport cu care apreciază că temeiurile factuale s-au schimbat.
În egală măsură, nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică trebuie dedus din elemente extrinseci faptei penale, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători, prin Încheierea de ședință nr.437/6.10.2006, și nu se regăsesc în cauză nici cele patru criterii prevăzute în legislația CEDO referitor la pericolul sustragerii, împiedicarea administrării probatoriului, temerea săvârșirea unor infracțiuni sau pericolul concret pentru ordinea publică, în condițiile în care probele ce urmează a fi administrate au un caracter obiectiv și nu pot fi alterate sau distruse de inculpat, care nu poate interveni în nici un mod asupra cursului procesului penal.
Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere și egalitatea de tratament juridic, întrucât instanța de fond a dispus luarea măsurii arestării preventive numai față de inculpații aflați în boxă, în vreme ce față de inculpatul a respins propunerea parchetului și a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, în condițiile în care inculpații au situații juridice similare, dacă nu cumva situația inculpatului este mai grea, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în forma autoratului, considerente pentru care reiterează solicitarea de admitere a recursului, cu revocarea măsurii arestării preventive, sau, în subsidiar, luarea unei alte măsuri de prevenție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, sunt îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală, având în vedere în acest sens declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor care au trimis sume de bani pentru obținerea actelor de stare civilă într-un timp scurt, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, verificările privind sumele de bani trimise prin Compania Națională Poșta Română și, precum și celelalte probe, iar, pe de altă parte, sunt incidente și cazurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunile reținute este de la 2 la 10 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol ridicat al infracțiunilor, importanța valorilor sociale lezate, modalitatea concretă de săvârșire, de către mai multe persoane împreună, perioada desfășurării activității infracționale, august 2007 - aprilie 2008, precum și faptul că inculpații și au avut, inițial, o atitudine nesinceră, spre deosebire de inculpatul, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere a recursurilor, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenții-inculpați, și, personal, având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 12 iunie 2009 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.148 lit.f Cod procedură penală, cu referire la art.143 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților;, și, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 12.06.2009 și până la 10.07.2009, inclusiv.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului -, ca nefondată.
În baza prevederilor art.1451Cod procedură penală, s-a aplicat inculpatului măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 12.06.2009 - 12.07.2009, inclusiv.
În baza art.1452Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la organele de urmărire penală-instanța ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea (poliția din raza teritorială de domiciliu);
-să nu schimbe locuința fără încuviințarea organului de urmărire penală;
-să nu ia legătura cu martorii din acte sau să comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a luat act că măsura reținerii inculpatului a expirat la ora 14: 10, inculpatul fiind în stare de libertate.
Pentru a pronunța această soluție, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut că la dosarul cauzei, există - până la acest moment probe și indicii de comitere a unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, fiind evident că lăsarea în libertate a inculpaților, și constituie un pericol real și iminent pentru ordinea publică.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, Tribunalul a reținut - din probatoriile administrate în această fază - că acesta s-a limitat la o activitate de intermediere între martorii denunțători și martorul, nerezultând, în concret, vreo legătură fie ea directă sau indirectă între acesta și ceilalți inculpați. Mai mult decât atât, instanța fondului a reținut poziția deosebit de sinceră a acestui inculpat, dar și împrejurarea că este la primul conflict cu legea penală, considerente în raport cu care a apreciat că nimic nu împietează asupra bunei desfășurări a urmăririi penale prin cercetarea sa în stare de libertate, însă, pentru o bună administrare a fazei de urmărire penală, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.1451Cod procedură penală, luând față de inculpatul măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile cu respectarea obligațiilor legale în materie.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii Parchetului de luare a măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând potrivit dispozițiilor art.3856Cod procedură penală recursurile declarate de către inculpați, prin prisma lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, cum și din oficiu, constată că acestea nu sunt întemeiate.
Instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp.art.1491Cod procedură penală, art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura dispusă fiind legală și temeinică.
Din probele administrate - până în această etapă a procesului penal, se reține, în fapt, că în perioada ianuarie 2007 - aprilie 2009, inculpații, și au primit mai multe sume de bani de la persoane din provincie pentru a interveni pe lângă funcționarii, în vederea urgentării transcrierii unor certificate de naștere pentru copii minori născuți în străinătate.
În acest sens, inculpații și l-au contactat pe învinuitul, fost angajat - Serviciul Regim Permise Auto și Certificate de Înmatriculare care avea influență pe lângă învinuita, referent în cadrul Din probele administrate în cauză a rezultat că, în scurt timp (2-3 zile) de la primirea sumelor de bani de către inculpații și, funcționarii au transmis avizele pentru transcrierea certificatelor de naștere primăriilor de la domiciliul solicitanților. În mod obișnuit, această procedură durează 60-90 zile.
S-a mai reținut că, în cauză, față de inculpați, a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență și respectiv complicitate la această infracțiune.
Prima instanță a apreciat - în mod corect - că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, având în vedere că, în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, respectiv: depozițiile martorilor denunțători, V, corobotrate cu interceptările convorbirilor telefonice și parte cu declarațiile date de inculpați în fața procurorului și a instanței de judecată.
De asemenea, este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de natura și modalitatea săvârșirii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestora.
Arestarea preventivă este o măsură excepțională, pe care organul de anchetă o consideră absolut necesară pentru desfășurarea în bune condiții a anchetei penale, avându-se în vedere atât gradul de pericol social al faptelor reținute ca fiind comise de inculpați, dar și pericolul public reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților.
Arestarea preventivă este o instituție a dreptului procesual penal, aflată la dispoziția organelor judiciare penale și constă în privarea de libertate a unei persoane, determinată fiind de condițiile și împrejurările în care se desfășoară procesul penal.
Măsura funcționează ca un mijloc legal de prevenire și înlăturare a unor împrejurări sau situații de natură să pună în pericol eficienta desfășurare a procesului penal, prin obstacolele, dificultățile și derutările pe care le pot produce.
Scopul măsurii este realizarea cadrului optim pentru desfășurarea în bine condiții a activității procesuale, potrivit scopului procesului penal. Această măsură nu reprezintă însă activitatea principală ce trebuie avută în vedere în acest moment al procesului penal, ea având un caracter adiacent activității principale, scopului procesului penal și anume aflarea adevărului, stabilirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane, în raport de o anumită faptă.
Măsura nu este obligatorie, luarea acesteia fiind la latitudinea organului de anchetă, care, în raport de fapta anchetată, persoana, circumstanțele reale și personale și alte elemente, o consideră absolut necesară, sens în care o solicită judecătorului, care - în condițiile legii - poate să o dispună.
Prin urmare, arestarea preventivă funcționează în vederea înlăturării și, deci, a prevenirii unor pericole, la care procesul penal, cursul acestuia ar putea fi expus, cum ar fi: ascunderea, desființarea sau alterarea urmelor infracțiunii, sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea martorilor, experților sau a altor persoane și instituții ce participă și concură la procesul penal.
Atunci când se solicită și, mai ales, când se dispune luarea măsurii arestării preventive, ca măsură excepțională, trebuie avute în vedere mai multe criterii, printre care sunt: scopul ce se urmărește prin luarea măsurii respective, gradul de pericol social al infracțiunii, precum și pericolul public reprezentat de lăsarea în libertate a persoanei anchetate sau judecate.
Ordinea publică implică și ordinea juridică, care, în cadrul unei colectivități, se stabilește și se menține cu ajutorul normelor de drept. Aceste norme prevăd reguli de conduită cărora trebuie să se conformeze membri colectivității, precum și sancțiunile ce vor fi aplicate în cazul nerespectării lor.
Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală se află într-o situație specială, aparte, poziție în care trebuie să se conformeze unor reguli speciale, care guvernează tocmai această situație.
Instanța de judecată este chemată, astfel, să aprecieze dacă persoana în cauză a comis o faptă, există indicii și probe temeinice din care să rezulte că acuzația este reală, că fapta respectivă reprezintă un pericol social deosebit și că persoana față de care se desfășoară ancheta penală poate influența cursul anchetei, poate zădărnicii aflarea adevărului, precum și faptul că lăsarea în libertate ar avea un efect negativ în rândul opiniei publice și chiar ar produce neliniște.
Astfel, măsura arestării preventive a inculpaților recurenți, și se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al. 1 Cod procedură penală.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și, constatând că aceștia se află în culpă procesuală, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, urmează a-i obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu din 12 iunie 2009 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurenții la câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
iu- -
GREFIER,
-
Red.
Dact./26.06.2009
Ex.2
Red.- -II.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
