Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 897/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1348/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.897/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și - împotriva Deciziei penale nr.266/A/30.IV.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.020.013/10.VI.2009, și recurentul-inculpat -, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.65.981/18.VI.2009, și intimatul-parte civilă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 28.VI.2009, după care;
Recurentul-inculpat -, personal, declară că își retrage recursul. Este legitimat cu adeverința de identitate seria - nr.-, eliberată de - Secția 5 pe data de 11.XI.2008, fiul lui și, CNP.-, domiciliat în B,-, sector 5.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat -, apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de declarația recurentului-inculpat - de retragere a recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de recurentul-inculpat.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că renunță la motivul de recurs privind achitarea și, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.14 și pct.17 Cod procedură penală, critică cele două hotărâri judecătorești pentru greșita încadrare juridică a faptei penale, întrucât nu există nicio probă că s-a folosit de cuțit la momentul la care a sustras lănțișorul din aur, chiar nici nu avea briceagul asupra sa, iar, pe de altă parte, pedeapsa aplicată este prea severă, având în vedere poziția procesuală de recunoaștere, vârsta tânără, împrejurarea că este căsătorit și este unicul întreținător al familiei, astfel că, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a celor două hotărâri penale și, pe fond, în temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.e și alin.21lit.a și b Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.e și alin.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și reducerea cuantumului pedepsei închisorii, cu deducerea, la zi, a arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că, pe de o parte, încadrarea juridică este corectă, întrucât inculpatul avea o armă asupra sa la momentul săvârșirii infracțiunii, iar, pe de altă parte, nu se impune reducerea cuantumului pedepsei închisorii, având în vedere faptul că instanța de fond a ținut cont de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă egală cu minimul special.
Intimatul-parte civilă, personal, arată că a fost deposedat de obiectul din aur, pe timp de zi, nu s-a putut apăra și solicită restituirea lănțișorului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că îi va achita părții civile contravaloarea lănțișorului de aur și lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.268 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în temeiul art.24 raportat la art.211 alin.1, 2 lit. c, alin.21.a și lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie fața de partea vătămată, în data de 17.10.2008.
În temeiul art.71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.65 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.61 alin.1 teza a Il-a Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.339/8.04.2003 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.324/20.01.2004 Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a contopit pedeapsa aplicată în speță cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1058 zile, dând spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare, cu aplicarea art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv, iar în baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv din durata pedepsei principale, de la 17.10.2008, la zi.
În temeiul art.118 lit.f Cod penal, s-a luat față de inculpatul măsura de siguranță a confiscării briceagului indisponibilizat (conform dovezii nr.AB, seria -/3.11.2008 Poliția sector 5 B).
Prin aceeași sentință penală, în temeiul art.26 raportat la art.211 alin.1, 2 lit.c, art.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin 1 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată Chită, în data de 17.10.2008.
În temeiul art.71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.861și următoarele Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, 18 datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă:
e) să desfășoare o activitate lucrativă.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a revocat măsura arestului preventiv ( nr.116/UP/2008 emis de Judecătoria Sectorului 5 B) și s-a dispus punerea - de îndată - în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv din durata pedepsei principale, de la 17.10.2008 la zi.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor încălcării măsurilor și obligațiilor impuse, precum și asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare stabilit, ce ar putea atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.346 alin.1 și art.14 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă și obligați inculpații - în solidar - la plata sumei de 2581,5 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat pe la plata a câte 1000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
În ziua de 17 octombrie 2008, în jurul orei 1230, partea vătămată Chită, în vârstă de 73 de ani, se afla pe str.-, în zona stației "13 ", unde își conducea la troleibuz un prieten.
După ce troleibuzul a plecat din stație, iar partea vătămată se întorcea spre casă, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls de la gât un lanț din aur de aproximativ 30 g, bijuterie pe care aceasta o purta la vedere.
Inculpatul a traversat în fugă str. -, deplasându-se spre 13, în tot acest timp fiind urmărit de partea vătămată care striga: "Hotul, hoțul!.
Martorul, aflat în zonă, a auzit strigătele părții vătămare și împreună cu aceasta a pornit în urmărirea inculpatului, reușind la scurt timp să îl prindă pe inculpat.
În acel moment însă, a sosit, în fugă, inculpatul care I-a lovit cu pumnul în zona feței pe martorul, reușind în acest fel să îl ajute pe inculpatul, prietenul său, să scape din mâna urmăritorilor.
Cei doi inculpați au continuat să fugă în zona 13, după ei alergând de această dată și martorul, comerciant în susmenționată, care a încercat să o ajute pe partea vătămată la prinderea hoțului.
Inculpatul a fost prins din nou de martorul, dar a scăpat și de această dată, pentru că l-a lovit pe martor cu pumnul în zona feței.
La scurt timp însă, inculpatul a fost prins de un agent de pază și predat organelor de poliție sosite la fata locului, în timp ce inculpatul a reușit inițial să scape cu fuga, fiind prins mai târziu în cursul aceleiași zile.
La controlul corporal asupra inculpatului, s-au găsit două lănțișoare din aur (obiecte fără vreo legătură cu fapta dedusă judecății) și un briceag cu lama de 8 cm, inscripționat, obiect ridicat de organele de politie și depus la Camera de Corpuri Delicte a Secției 19 Politie în baza dovezii seria - nr.- din 3.11.2008
Bijuteria din aur sustrasă prin violență de la partea vătămată nu a fost recuperată, inculpatul declarând că a aruncat obiectul pe jos în momentul in care a început să fie urmărit.
Potrivit declarațiilor ambilor inculpați, aceștia sunt prieteni, iar în data incidentului au plecat împreună (fără a mai fi însoțiți de o terță persoană) cu un mijloc de transport în comun - care circula pe ruta nr.96, din spre 13 - fiecare dintre cei doi inculpați recunoscând că au coborât în stația 13. Deși au coborât la aceeași stație, inculpații au afirmat că nu s-au mai văzut din acel moment, inculpatul afirmând că după ce a părăsit mijlocul de transport nu l-a mai văzut pe prietenul său decât la poliție.
Această ultimă susținere a inculpatului, fost înlăturată de instanța fondului, reținând este contrazisă de elementele de fapt reținute din declarațiile inculpatului corelate cu declarațiile martorilor oculari, și și ale părții vătămate.
Instanța de fond a reținut că inculpații au comis fapta pe fondul consumului de droguri, fără a se putea reține premeditarea comiterii actelor de sustragere a bunului, mobilul faptei fiind acela al valorificării bunului sustras în interes propriu. De asemenea, instanța a mai constatat că actele de violență comise asupra martorilor ce l-au imobilizat pe inculpatul nu au avut nevoie de îngrijire medicală, pentru vindecare.
Astfel fiind, prima instanță a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului - care la data de 17.10.2008, în timpul zilei (în jurul orei 1200), având asupra sa un obiect ce putea fi folosit ca armă (un cuțit) a smuls o bijuterie din aur de la gâtul părții vătămare, în timp se afla într-un loc public (pe str. -, sector 5, B), asigurându-și apoi scăparea lovind un martor, dar și cu ajutorul inculpatului care l-a lovit cu pumnul în zona feței pe martorul, care îl imobilizase pe acest inculpat - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de autorat la tâlhărie în formă agravantă, infracțiune prevăzută de art.24 raportat la art.211 al.1 și 2 lit.c și aI.21, lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37.a Cod penal.
Instanța de fond a motivat reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, deoarece prin sentința penală nr.339/8.04.2003 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.324/20.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat anterior la 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.b Cod penal, în executarea acelei pedepsei inculpatul fiind arestat la data de 12.08.2002 și liberat condiționat la data de 21.03.2007, având un rest neexecutat de pedeapsă 1058 zile.
Față de condamnarea pronunțată în speță, infracțiunea nouă ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită în intervalul de timp dintre liberarea condiționată și data la care pedeapsa urma a fi considerată executată, astfel că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal.
A mai reținut instanța de fond că, fapta inculpatului - care la aceeași dată, l-a ajutat pe inculpatul, ulterior comiterii furtului, să scape de urmăritori, folosind acte de violență împotriva martorului - întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, infracțiune prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.211 al.1 și 2 lit.c și aI.21, lit.a Cod penal.
La individualizarea sancțiunilor ce au fost aplicate inculpaților, judecătoria a reținut că inculpatul este în vârstă de 26 de ani, este necăsătorit, fără copii, fără ocupație și este recidivist. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.
În favoarea inculpatului, judecătoria a reținut atitudinea sinceră, de regret a comiterii faptei, modalitatea concretă de săvârșire - prin smulgerea obiectului de la gât (act ce presupune o minimă violență), dar și faptul că inculpatul a încercat ulterior să-și asigure scăparea prin folosirea violenței față de cei care îl urmăreau, precum și portul unei arme albe (armă ce nu a fost însă folosită).
Față de inculpatul, s-a mai reținut că inculpatul este în vârstă de 21 ani, necăsătorit, fără copii, fără ocupație și nu are antecedente penale.
Față de faptul că acest inculpat se află la prima abatere cu caracter penal, anterior nemaifiind sancționat penal, instanța fondului a calificat acest aspect drept circumstanță atenuantă judiciară și a redus pedeapsa aplicată sub minimul special. De asemenea, reținând că nu există dovezi ale premeditării faptei împreună cu celălalt inculpat, iar actul de violență comis de inculpatul nu a fost foarte grav, cel agresat neavând nevoie de nicio zi de îngrijire medicală în vederea vindecării, a apreciat că pronunțarea condamnării constituie în sine un avertisment eficient pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, astfel că a dispus suspendarea sub supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B și cei doi inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, Parchetul criticând hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de gravitatea faptelor săvârșite; inculpatul a solicitat - în principal - achitarea, iar în subsidiar redozarea pedepsei, iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Prin decizia penală nr.266/A din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.268/10.02.2009, Judecătoriei Sectorului 5 B, pe care a desființat-o, în parte, și rejudecând, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.861-863Cod penal, cu privire la inculpatul.
În baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus față de inculpatul, suspendarea condiționată a executării de 3 ani pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat în perioada 17.10.2008-10.02.2009.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate cu privire la inculpatul.
Prin aceeași decizie penală, au fost respinse - ca nefondate - apelurile declarate de Parchet și de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului de la data de 17.10.2008, la zi.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că doar apelul inculpatului este fondat, iar cele promovate de Parchet și de către inculpatul sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, Tribunalul - din examinarea actelor și lucrărilor dosarului - a reținut să instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat.
Având în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările faptei, pericolul social al faptei, periculozitatea făptuitorilor, tribunalul a apreciat că prima instanță a aplicat inculpaților pedepse într-un cuantum corespunzător, ținând seama de contribuția fiecăruia, precum și de datele lor personale.
Tribunalul a arătat și că, în mod corect, prima instanță - față de buna conduită a inculpatului înainte de comiterea faptei din speță - a reținut favoarea acestuia circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, a făcut aplicarea dispozițiilor art.76 Cod penal.
Referitor la inculpatul, Tribunalul a reținut că multitudinea de fapte penale contra patrimoniului, dintre care și o tâlhărie, ignorarea actului de clemență al societății care i-a acordat o șansă de a demonstra îndreptarea liberându-l condiționat, toate acestea demonstrează o nărăvire serioasă a acestuia, fată de care trebuie luate măsuri ferme de protejare a ordinii de drept. În acest context, scopul preventiv educativ al pedepsei trebuie să aibă în vedere și funcția de eliminare din societate a inculpatului pe o perioadă suficientă, astfel încât acesta să înțeleagă faptul că respectarea valorilor sociale este obligatorie pentru orice cetățean, iar încălcarea repetată a valorilor sociale atrage sancțiuni din ce în ce mai severe.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că judecătoria a aplicat acestui inculpat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, dând dovadă de multă clemență.
Ca și instanța de fond, Tribunalul a reținut că există suficiente elemente care impun concluzia că inculpat se va resocializa și fără privarea de libertate, perioada petrecută în arest preventiv și amenințarea executării în întregime a pedepsei aplicate fiind de natură să inhibe tendințele criminogene ale inculpatului și să schimbe atitudinea acestuia cu privire la relațiile sociale proteguite de normele penale.
Însă, Tribunalul a considerat că este posibilă și binevenită reinserția socială a acestui inculpat fără privarea sa de libertate și fără controlul strict impus de judecătorie conform art.861Cod penal, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, reținând că în cauză sunt aplicabile prevederile art.81 Cod penal, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilită de instanța de fond.
A stabilit durata de 5 ani, drept termen de încercare și a pus în vedere inculpatului consecințele art.83 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr.266 A din 30 aprilie 2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală - în termen legal - au promovat recurs inculpații și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În susținerile sale, apărătorul inculpatului, arătând că renunță la motivul de recurs privind achitarea critică hotărârea atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei săvârșite, precum și pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei, invocând - în drept - dispozițiile art.3859pct.14 și pct.17 Cod procedură penală.
La termenul de judecată de astăzi, 18 iunie 2009, inculpatul - personal a declarat că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză, fapt pentru care, în temeiul art.3854alin.2 raportat la art.369 Cod procedură penală, Curtea va lua act de manifestarea de voință a acestuia.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma criticilor aduse de inculpatul, cât și din oficiu sub toate celelalte aspecte, Curtea apreciază că recursul declarat de acest inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Curtea nu poate primi apărările formulate de avocatul inculpatului, vizând incidența cazurilor de casare reglementate de art.3859pct.17 și pct.14 Cod procedură penală, deoarece - astfel cum s-a arătat în cele ce preced - hotărârea recurată este fundamentată pe dovezile administrate, așa încât starea de fapt reținută este în deplină concordanță cu acestea.
Motivul prevăzut la punctul 17 al art.3859Cod procedură penală, prevede cazul în care "faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică", în speță acesta nefiind incident, deoarece instanța fondului a stabilit - în mod legal - încadrarea juridică a faptei comise de acest inculpat, iar instanța de prim control judiciar a menținut-
Astfel, pentru reținerea tâlhăriei în forma prevăzută la lit.b, alin.21al articolului 211 din Codul penal, este suficient ca această infracțiune să fi "fost săvârșită de o persoană având asupra sa o armă" și nu este prevăzut ca o condiție necesară ca infractorul să se fi folosit de armă la comiterea faptei - astfel cum a încercat să arate apărarea.
Cum din actele dosarului rezultă că, la controlul corporal efectuat asupra inculpatului, s-au găsit două lănțișoare din aur (obiecte ce nu au legătură cu fapta din speță) și un briceag cu lama de 8 cm, inscripționat, acesta a fost ridicat de organele de politie și depus la Camera de Corpuri Delicte a Secției 19 Politie, în baza dovezii seria - nr.- din 3.11.2008, Curtea apreciază că încadrarea juridică a faptei s-a făcut în mod legal.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpatul, care formal se încadrează în art.3859pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta este nefondat.
În procesul de individualizare judiciară, instanța de fond a aplicat (și tribunalul a menținut - cu privire la acest inculpat) o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, nefiind justificată o reducere mai accentuată a acesteia. Infracțiunea de tâlhărie comisă într-un loc public, asupra unei persoane în vârstă, deci cu slabe șanse de a opune rezistență și de a se apăra, de către un inculpat cunoscut cu antecedente penale, acesta săvârșind infracțiunea în timpul liberării condiționate dintr-o pedeapsă aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, toate aceste împrejurări reflectând un pericol social important al faptei, chiar dacă în recurs inculpatul și-a luat angajamentul de a achita părții civile Chită prejudiciul, dar și o periculozitate sporită a inculpatului, care nu a înțeles consecințele unei asemenea fapte penale, chiar dacă a mai suferit și alte condamnări.
Astfel, ca urmare a aprecierii de ansamblu asupra faptei săvârșite, a împrejurărilor în care aceasta s-a consumat și, mai cu seamă, a circumstanțelor personale ale inculpatului, care - totuși - a mai suferit alte condamnări, însă este tânăr, instanțele au dat dovadă de multă clemență și au considerat că scopurile funcției pedepsei pot fi îndeplinite și prin stabilirea unei pedepse situată la nivelul minimului special prevăzut de texul incriminator.
Curtea arată că împrejurările de felul celor enumerate în art.74 Cod penal au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, raportate la fapta săvârșită, privită în complexul conținutului ei concret, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Însă, circumstanțele personale ale inculpatului recurent au fost deja valorificate de instanțele anterioare, Curtea constată că nu există temei pentru coborârea pedepsei sub limitele aplicate și, mai mult, chiar dacă pedeapsa ar fi apreciată, prin cuantumul ei ca fiind modică, în lipsa unui recurs al Parchetului, nu se poate agrava situația acestui inculpat, în propria cale de atac.
Drept urmare, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului, cu executare în regim de detenție, reflectă atât periculozitatea acestora, cât și gravitatea faptei săvârșită, fiind astfel aptă să asigure reeducarea inculpatului, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal fiind corect valorificate prin hotărârea atacată.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, cu deducerea prevenției de la 17 octombrie 2008 la zi.
Urmează a lua act că inculpatul - și-a retras recursul formulat.
Constatând că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.266 A din 30 aprilie 2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală.
prevenția inculpatului de la 17.10.2008 la zi.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul - împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă pe inculpatul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariu avocat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul - la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.5
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
