Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.5386/2/2009
1406/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.898/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 4 iunie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.35.560/18.06.2009, în prezența traducătorului de limbă chineză, cu autorizația nr.1256/5.01.1999, eliberată de Ministerul Justiției - Direcția pentru Publicitate, Notari Publici, Executori Judecătorești și Consilieri Juridici.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales învederează faptul că celălalt apărător ales al inculpaților, avocatul, se află la Înalta Curte de Casație și Justiție
Recurenții-inculpați, prin traducător, arată că nu doresc să-l aștepte pe avocatul, apărarea fiindu-le asigurată de d-na avocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați arată că, în ceea ce îl privește pe inculpatul, temeiurile inițiale s-au schimbat, chiar nu mai subzistă, având în vedere probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești în fond, în special declarația părții vătămate care, în fața instanței, a prezentat o altă situație de fapt decât cea descrisă în timpul urmăririi penale, când a afirmat că este persoana care i-a aplicat loviturile ce i-au pus viața în primejdie, în sensul că nu a văzut vreun cuțit în mâna acestui inculpat și nu știe cine l-a lovit în cap cu obiectul contondent, precum și declarația soției părții vătămate, care, în fața judecătorului, a precizat că la momentul la care a dat prima declarație se afla sub imperiul unei puternice tulburări, motiv pentru care a prezentat o altă situație decât cea reală, și a declarat, la cercetarea judecătorească, că cuțitul a fost găsit pe jos, nu știe cui îi aparținea și nu poate relata cu privire la participația acestui inculpat, confirmând susținerea inițială că l-a văzut pe inculpatul lovindu-o, cu toporul, pe partea vătămată.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că incidentul s-a petrecut pe fondul unor mai vechi neînțelegeri între cele două familii, iar inculpatul, realizând că tatăl său se află într-o situație delicată, în încăierarea care s-a produs, a încercat să-l ajute, fiind, la rândul său, lovit, împrejurare în care a pierdut patru dinți.
Mai mult decât atât, la acest moment procesual, nu există temerea că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, întrucât toți martorii care au perceput, în mod nemijlocit, desfășurarea evenimentului au fost audiați, iar martorii ce urmează a fi ascultați au luat cunoștință de cele întâmplate din auzite și, pe de altă parte, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, locuiește de mulți ani în România, singurele persoane care îl ajută sunt mama sa și o mătușă, este arestat de mai mult de 9 luni, elemente în raport cu care apreciază că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu se mai mențin și cercetarea sa în stare de libertate nu împietează asupra bunei desfășurări a procesului penal, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
În privința inculpatului, arată că nu contestă existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptei penale, cu atât mai mult cu cât partea vătămată, soția acesteia și ceilalți martori au declarat că l-au văzut plecând din magazin cu toporul asupra sa, însă, având în vedere vârsta înaintată, starea precară de sănătate, fiind insulino-dependent, precum lipsa antecedentelor penale, se justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, în măsura în care Curtea va aprecia necesară luarea unei măsuri de prevenție, solicită, pentru ambii inculpați, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, avându-se în vedere, conform art.136 alin.8 Cod procedură penală, datele personale ale inculpaților și împrejurarea că au asigurată o locuință în B, dându-i-se posibilitatea, măcar fiului, să-și ajute familia în eforturile pe care le face departe de țara de origine.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și acestea impun, în continuare, privarea lor de libertate, având în vedere, pe de o parte, îndeplinirea cerințelor art.143 Cod procedură penală, în acest sens fiind declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, actele medicale și raportul medico-legal, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților de către martori, iar, pe de altă parte, incidența cazurilor de la art.148 lit.f Cod procedură penală, faptul că pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea mai mare de parte și existența pericolului concret pentru ordinea publică, pericol ce este relevat de natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, prin lovirea, în mod repetat, a victimei cu diferite obiecte contondente, lovituri ce i-a cauzat leziuni care i-au pus viața în primejdie, ținându-se cont și de faptul că, chiar dacă unii martori nu au confirmat în totalitate situația de fapt reținută prin rechizitoriu, în cauză mai sunt de audiat mai mulți martori.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii de prevenție, arată că aceasta nu poate fi admisă atâta timp cât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, solicitând, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenții-inculpați și, prin traducător, arată că sunt de acord cu concluziile puse de apărătorul ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data 4 iunie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și.
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul, referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că nu vor împieta desfășurarea procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel - n fapt - se reține că prin rechizitoriul nr.2323/P/2008 din 12.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpații și au fost trimiși în judecată, în stare de arest, fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.174-art.175 lit.i Cod penal, constând în aceea că la data de 30.09.2008, inculpatul împreună cu fiul său, inculpatul, în public, i-au aplicat victimei zis "" multiple lovituri cu un cuțit și cu un topor, cauzându-i leziuni grave în zone corporale vitale, leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru ambii inculpați a fost cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 1 octombrie 2008, când față de inculpați a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond.
Îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei este neîndoielnică, iar pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat, în principal, de relațiile dintre inculpați și victimă, modul în care se presupune că a fost comisă fapta, urmările mai grave care nu s-au produs datorită intervenției asistenței medicale, precum și datele personale ale inculpaților, care lăsați în libertate, ar crea, în mod real, o tulburare a ordinii publice, dar și o stare de temere accentuată pentru victimă care ar trăi cu spaima că oricând poate fi omorâtă.
Este de observat că, prin încheierea recurată, pe fond, s-a dispus amânarea cauzei la data de 02.07.2009, 2, sala 213, pentru când se vor cita inculpații prin administrația locului de detenție și martorii din acte Jamal, Jamal, și Camela, cu mandate de aducere cu însoțitor.
În aceste împrejurări, se constată că în cauză există mai mult decât indicii temeinice, ci probe în sensul comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, așa încât cerința art.143 Cod procedură penală este pe deplin îndeplinită.
Mai mult chiar, în condițiile în care există indicii temeinice că recurenții au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată și având în vedere împrejurarea că fenomenul infracțional, în general, și faptele de genul celor pentru care sunt cercetați recurenții-inculpați, în special, cunosc o creștere îngrijorătoare, apărările invocate de inculpați nu pot fi primite.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile promovate de inculpați.
Constatând că recurenții sunt cei aflați în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii de ședință din data de 4 iunie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat și la contravaloarea a câte două ore fiecare, reprezentând cheltuieli efectuate de traducător limba chineză.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact./26.06.2009
Ex.2
Red.- -II.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
