Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 24979/3/2009
1420/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.213
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/22.06.2009, depusă la fila 18 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpat precizează că nu are nevoie de asistența interpretului autorizat de limbă maghiară întrucât înțelege limba română și vorbește fluent în această limbă.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar respectivele înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune administrării probei solicitate.
Curtea încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse în dosar la termenul de astăzi de către apărătorul ales al inculpatului și, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate, avându-se în vedere că nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Subliniază faptul că potrivit reglementărilor procedurale și normelor internaționale starea de libertate este regula și starea de arest este excepția astfel că, în speță, nu se impune și nu se justifică menținerea prevenției.
Susține neverosimilul situației în care se află inculpatul urmare a înregistrării unei convorbiri telefonice purtată cu tatăl sau fratele inculpatei, în care-i comunica acestuia faptul că i-a găsit 4 cauciucuri de 90% și, respectivul se bucura întrucât era proprietarul unei mașini cu cauciucuri uzate. Subliniază voința organului de urmărire penală de a face apropierea de cauciucuri de 90 % cu droguri de 90%, deși puritatea respectivelor droguri era de 80%. Modificarea procentului avea ca urmare deducția că este vorba de un limbaj în care cuvântul cauciucuri ar fi reprezentat numele substanței interzise.
Expune detaliat activitatea inculpatului, concubin al numitei, cu privire la transportul celor 4 cauciucuri, pentru ca instanța de recurs să constate că inculpatul nu a săvârșit nici o faptă penală, astfel că arestarea preventivă este nefondată, iar propunerea de menținere a măsurii arestării este nejustificată.
Subliniază faptul că împotriva inculpatului a fost dispusă, inițial, măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara, împrejurare în raport cu care inculpatul respectat toate obligațiile prevăzute de textul de procedură și, cu toate acestea, fără a se fi menționat ce anume s- schimbat ori ce elemente noi au apărut, care să constituie probe că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericol concret pentru ordinea publică, clientul său a fost arestat preventiv. Solicită să se constate că nu se justifica înlocuirea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive a acestuia.
Își încheie pledoaria reiterând concluziile de admitere a recursului, casare a încheierii atacate și continuare a procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Al doilea apărător ales al inculpatului, avocatul, a precizat că a intrat în sala de judecată după apelul părților și referatul grefierului, având cuvântul, susține că nici unul din cele 4 cauciucuri nu are legătură cu cantitatea de cocaină, pe ele cerându-se 20.000 forinți, sumă care valorează circa 80 euro. Inițial, organul de urmărire penală a dispus obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, împrejurare în raport cu care inculpatul respectat toate obligațiile prevăzute de textul de procedură și, cu toate acestea fără a se fi menționat ce anume s- schimbat ori ce elemente noi au apărut clientul său a fost arestat preventiv. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca legală și temeinică.
Susține că suma de 20.000, ce rezultă din înregistrarea audio, pentru care nu este precizată moneda, este prezumată de către parchet, ca fiind în euro, iar 90% reprezintă concentrația cocainei care urma să fie traficată, astfel că susținerile inculpatului cu privire la faptul că suma de 20.000 este în forinți și reprezintă prețul a patru cauciucuri de 90% nu este fondată.
Din toate probele administrate până în prezent, coroborate între ele rezultă concluzia că inculpatul, în deplină conștiință, a participat la săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.
În încheierea cuvântului reiterează concluziile de respingere a recursului ca nefondate și de menținere a încheierii atacate ca legală și temeinică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și solicită să fie cercetat și judecat în stare de libertate. Precizează că nu a fost corect făcută traducerea discuțiilor purtate, respectiv, în discuția purtată era vorba despre gumă pentru mașină. Suma de 20.000 se referea la forinți întrucât se afla în Ungaria și faptul că nu s-a mai precizat nu are nicio relevanță. Stăruie să fie cercetat și judecat în stare de libertate, iar toate înregistrările traduse din limbă maghiară să fie traduse încă odată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la 11.06.2009 până la data de 09.07.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, împrejurările și mijloacele de comitere a faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât nu există indicii din care să rezulte că inculpatul este traficant de droguri, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel,potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.
În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal și art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că inculpatul în anul 2009, împreună cu Pinter, și ne, a efectuat acte în vederea introducerii în România a unei cantități de 200,9 kg de cocaină, provenite din Peru, având ca destinatar din Municipiul A și a efectuat acte materiale pentru transportul acestei cantități de droguri pe teritoriul României.
Totodată, Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că fapta este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea concretă de comitere a acesteia și la circumstanțele reale ale săvârșirii ei, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./05.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Stan Mustață, Antoaneta
