Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 30/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA DE ȘEDINȚĂ NR. 30/
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Lucia
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul formulat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință nr. 39 din 24.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă cu privire la inculpații A și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală, se prezintă inculpații, personal, asistați de avocat ales - conform împuternicirii avocațiale nr. 33684 din 26.03.2009, emisă de Baroul Constanța - Cabinet Individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Fiindu-le aduse la cunoștință inculpaților prevederile art. art. 38514alin. 11cod procedură penală, aceștia arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesele verbale atașate la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se observa că la TRIBUNALUL CONSTANȚA propunerea de arestare preventivă s-a judecat în ședință publică în loc de Cameră de Consiliu. Apreciază că este vorba despre o nulitate absolută, fiind vătămați inculpații.
Pe fond, arată că propunerea de arestare privea pe cei doi inculpați - A și și oat reia persoană - - cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei. Cu privire la cei doi inculpați instanța de fond a motivat în sensul că nu sunt probe temeinice în sensul că aceștia au avut intenția de a realiza acte de autorat sau complicitate la faptele realizate împotriva părților vătămate și nici că s-ar fi înțeles în prealabil să acționeze cu cuțite împotriva membrilor familiei. Din actele dosarului rezultă că între familiile celor doi inculpați și familia a izbucnit un conflict soldat cu vătămarea a două persoane - fiind necesare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale - fiind pusă în pericol viața acestora. Cei doi inculpați au avut un număr mult mai mic de zile de îngrijiri medicale, respectiv 1 - 2 zile.
Martorii susțin că la momentul conflictului erau prezenți cei doi inculpați, precum și membrii familiei, părțile lovindu-se reciproc. Instanța urmează a analiza probele pentru a observa dacă există indicii temeinice referitor la tentativa de omor.
Solicită admiterea recursului și admiterea propunerii dea restare preventivă pentru infracțiunea de ultraj, prev. de art. 321 cod penal.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații A și, solicită respingerea recursului ca nefondat. Consideră că încheierea Tribunalului Constanța de respingere a propunerii de arestare preventivă este legală și temeinică. Așa cum corect s-a reținut, până la acest moment nu sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele. Referitor la probele administrate, solicită se observa că există declarații contradictorii chiar între membrii familiei și nu s-a făcut dovada că inculpații au avut intenția de a omorî. Membrii familiei au inițiat conflictul. De asemenea solicită a se observa declarațiile celor doi inculpați date în cursul urmăririi penale, aceștia având o poziție constantă, cel care a agresat fiind - fratele lor - aspect dovedit prin declarațiile inițiale ale martorilor și recunoașterea din grup. Cei doi inculpați nu au antecedente penale și se vor prezenta de câte ori va fi nevoie.
Cu privire la precizarea procurorului în sensul că propunerea de arestare a fost judecată în ședință publică arată că interesele inculpaților nu au fost vătămate.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Are doi copii minori și dorește să le fie alături. Își ia angajamentul ă se va prezenta de câte ori va fi chemat.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate și se va prezenta de câte ori va fi nevoie.
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință nr. 39 din 24 martie 2009 TRIBUNALUL CONSTANȚAa dispus:
"În baza art. 1491alin 9 Cod procedură penală:
Respinge propunere de arestare preventivă privind pe inculpații A și, formulată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre TRIBUNALUL CONSTANȚAa avut în vedere următoarele:
În ziua de 21 03 2009, în jurul orei 12, s-a desfășurat un conflict în municipiul M, la intersecția străzilor cu 1 Mai, în care au fost implicați, pe de o parte, inculpații A, și pe de altă parte părțile vătămate și -tatăl.
În cursul acestui conflict, părțile vătămate au suferit leziuni în zona toracală-abdominală cu corpuri tăietoare-înțepătoare, pentru care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale și care le-au pus viața în pericol, afirmând că acțiunile de lovire cu cuțitul au fost exercitate de către cei trei inculpați.
Examinând probele administrate, tribunalul a apreciat că în cauză nu se confirmă probele și indiciile temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații A și au exercitat acte materiale ce pot constitui elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat și respectiv ultraj contra bunelor moravuri.
Astfel, mijloacele de probă strânse în cursul urmăririi penale relevă următoarele:
- în procesul verbal încheiat la 21 03 2009, organul de poliție consemnează declarațiile persoanelor implicate din grupul părților vătămate, după cum urmează:
Numitul arată că și au fost înjunghiați cu cuțitele de A și.
Numitul -tatăl a declarat că agresorii fiilor săi au fost A, și; tribunalul reține că relatarea acestei persoane este imprecisă, în sensul că acesta indică persoanele din grupul advers, și nu neapărat persoanele care au exercitat efectiv actele de lovire cu cuțitul.
Partea vătămată -fiul a declarat că el a fost lovit de A cu un cuțit în zona pieptului, iar când acesta (inculpatul) a căzut, l-a mai lovit pe partea vătămată cu cuțitul în zona piciorului stâng. mai declară că a văzut când fratele său a fost lovit cu cuțitul de.
Partea vătămată declară că a fost înjunghiat cu un cuțit în zona abdomenului de către.
- în procesul verbal de cercetare la fața locului, organul de poliție consemnează faptul că, (corect ) - tatăl indică locul în care au fost loviți cei doi fii ai săi cu cuțitulde către unul din agresori.
- în procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din fotografii, martorele oculare - și (sora, respectiv mama părților vătămate) au declarat și au indicat faptul că persoana care a înjunghiat cu un cuțit părțile vătămate (deci pe amândoi) este inculpatul.
- martora declară că grupul celor ce fugeau (al inculpaților) era compus din aproximativ 6 tineri, din care unul avea un cuțit mare în mână.
- -tatăl declară la confruntare că el i-a aplicat doar un pumn inculpatului A, în timpul conflictului.
- numitul declară la confruntare că el nu l-a văzut pe A cu vreun cuțit în mână, ci doar pe; tribunalul reține că această persoană a declarat că el a fost primul care s-a deplasat către grupul inculpaților pentru a discuta cu ei, deci ar fi fost primul care ar fi putut observa dacă Aaf olosit un cuțit. Tribunalul constată că acest martor se contrazice în timpul confruntării, odată declarând că nu l-a văzut per A cu vreun cuțit, dar revenind apoi și afirmând că toți trei inculpații aveau cuțite în mână, după terminarea conflictului. Ori, după terminarea conflictului martorul nu putea să mai vadă ce aveau inculpații în mână, din moment ce el s-a retras cu familia sa și cu victimele către casă, iar inculpații au fugit.
Același, în confruntarea cu, afirmă că acest inculpat avea un cuțit asupra lui și l-a înjunghiat pe fratele său, contrar declarației sale inițiale, care nu-l indică pe, și contrar declarației chiar a părții vătămate, care afirmă că a fost înjunghiat de A.
- numitul (probabil tatăl, pentru că victima era în spital) în confruntare afirmă că l-ar fi înjunghiat pe. totuși, acest martor afirmase anterior față de organul de poliție că un singur agresor i-a înjunghiat pe ambii săi fii.
- partea vătămată, în declarația din 24 03 2009, afirmat că pe el l-a lovit cu un cuțit în zona pieptului numitul, iar după ce a căzut la pământ A i-a aplicat o lovitură în zona piciorului stâng, în spatele genunchiului. Se observă contradicția dintre declarațiile inițiale ale acestuia și cele expuse acum, precum și contradicțiile cu declarațiile altor participanți.
- partea vătămată declară că el a fost înjunghiat cu un cuțit de dimensiuni mari de, și nu a văzut dacă ceilalți doi inculpați aveau cuțite.
- martora, declară la data de 21 03 - în ziua altercației - că l-a văzut pe cum i-a lovit cu cuțitul pe ambii fii ai săi. În declarațiile date în zilele următoare, martora revine și afirmă că și ceilalți 2 inculpați au lovit cu cuțitele.
- martora - relatează în declarația din 21 03 2009 că l-a văzut pe făcând un gest cu cuțitul către, după care acesta a strigat că a fost tăiat, iar în ce-l privește pe nu a văzut cine l-a tăiat.
Din ansamblul probator tribunalul a reținut că cele două grupuri se află în relații de dușmănie ca urmare a relației de concubinaj dintre A și -.
Inculpații A și, audiați atât de către procuror cât și de către instanță separat, au susținut în mod constant că nu au avut cuțite la ei, și că cel care a exercitat actele de lovire a părților vătămate a fost.
În raport cu acest material probator, în care se constată declarațiile contradictorii ale membrilor familiei, în sensul de a incrimina pe toți cei trei inculpați, deși inițial relatările lor au fost în sensul că doar un singur agresor i-a înjunghiat pe ambii fii, și în raport cu starea de dușmănie, precum și cu faptul că din probe rezultă chiar implicarea activă a membrilor familiei în conflict -în acest sens chiar s-a început urmărirea penală împotriva lor pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri - s-a apreciat că mijloacele de probă care se coroborează, care rezultă că sunt obiective - fie pentru că sunt date imediat după producerea conflictului, înainte ca persoanele să se pună de acord în anumite privințe, fie pentru că sunt date de martori neutri -sunt cele care nu confirmă că A și ar fi folosit cuțite în altercație și ar fi produs leziunile părților vătămate.
Pe de altă parte, în dosar nu sunt probe în sensul că inculpații s-ar fi deplasat în apropierea locuinței părților vătămate cu scopul de a provoca o agresiune, și nici că s-ar fi înțeles în prealabil să reacționeze cu cuțite împotriva membrilor familiei. Prin urmare, nu sunt probe în sensul că cei doi inculpați ar fi cunoscut și ar fi încurajat reacția celui de-al treilea inculpat -despre care se afirmă că ar fi autorul tentativelor de omor calificat.
Față de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că nu sunt probe și indicii temeinice în sensul că inculpații A și au avut intenția directă sau indirectă de a realiza acte de autorat sau de complicitate la faptele penale realizate împotriva părților vătămate.
În ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, de asemenea tribunalul a apreciat că lipsesc indiciile temeinice în sensul că inculpații au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
Chiar membrii familiei părților vătămate relatează faptul că ei au fost cei care s-au deplasat la locul în care se aflau inculpații, pentru a purta o discuție cu A, discuție evident agresivă având în vedere relațiile tensionate dintre ei, iar alte probe relevă faptul că membrii familiei erau în număr mare -a se vedea în acest sens doar declarațiile celor audiați, ce au fost personal la fața locului, precum și probele din care rezultă că au rupt scânduri din gard (fotografii judiciare), și că inculpații au suferit la rândul lor leziuni de lovire.
Față de aceste aspecte, rezultă că cei care au provocat scandalul public sunt membrii familiei, fără a fi existat în prealabil o provocare sau o acțiune a inculpaților, fiind incertă intenția inculpaților de a se implica activ în această tulburare a ordinii publice sau de a se apăra.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, motivând, în esență, că există temeiuri pentru arestarea inculpaților cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 cod penal, rap. La art. 174 - 175 lit. "i" cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 2 cod penal.
Verificând încheierea recurată, în raport de criticile aduse și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat până în această fază a urmăririi penale nu rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați, respectiv 20 cod penal, rap. La art. 174 - 175 lit. "i" cod penal si art. 321 alin. 2 cod penal.
Mijloacele de probă administrate dovedesc că existența unei stări de dușmănie între grupurile celor două familii - si - determinate de relațiile de concubinaj dintre A și.
Cei care au inițiat scandalul public au fost membrii familiei, fără a fi provocați de inculpați.
Cum corect a reținut prima instanță, în cauză, nu există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor imputate inculpaților, astfel că, măsura arestării preventive a acestora nu se justifică.
Reținând că încheierea nr. 39 din 24.03.2009 este legală și temeinică, Curtea, în lipsa unor cauze de nulitate, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, Curtea va respinge recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA ca nefondat și conform art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge recursul formulat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință nr. 39 din 24.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- - ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2009.
Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Cf. art. 312 semneazăC.P.P.
Președinte de complet,
- - -
Grefier,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnored. Gref:
Ex. 2/08.04.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Maria Uzună, Lucia
