Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 373/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2490/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheierea nr.373/
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR -.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 26 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.033.534/29.2009, aflată la fila 4 dosarului de recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar un memoriu.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, arată că nu sunt îndeplinite cerința prevăzută de art.143, Cod procedură penală, în sensul că nu există indicii temeinice, deoarece nu a avut intenția de a lovi, ci numai s-a apărat cu briceagul, fiind chiar victimă, astfel că beneficiază de prezumția de nevinovăție, și nici cea de-a doua condiție cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, pe de o parte, există indicii temeinice, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut situația de fapt reținută în sarcina sa, fără a avea vreo relevanță latura subiectivă, iar, pe de altă parte, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gravitatea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, în concurs cu infracțiunea de tâlhărie, ambele comise în stare de recidivă postexecutorie, precum și din datele personale ale inculpatului, consumator de droguri, fără ocupație sau loc de muncă, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu l-a lovit, cu intenție, pe tată său, ci, fiind lovit de către fiu, a căzut peste tată, a fost bătut de cei doi și de lucrătorii de poliție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 26.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a admis propunerea de arestare preventivă, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și, în consecință, în temeiul art.149/1, Cod procedură penală, a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, respectiv 26.2009-24.XI.2009, inclusiv, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar onorariul apărătorului din oficiu va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În motivare, judecătorul a arătat că sunt îndeplinite atât cerința prevăzută de art.143, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele penale reținute în sarcina sa, și anume procesul-verbal de cercetare la fața locului, adresa comunicată de Spitalul Clinic de Urgență "-", B, declarațiile martorilor și ale inculpatului, cât și condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, determinate de modalitatea concretă de comitere, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist, consumator de droguri, nu are o ocupație, ducând o viață parazitară, după cum, în același timp, a apreciat că, potrivit art.136, Cod procedură penală, luarea măsurii de arest preventiv este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea în scris și orală a recursului, a susținut că nu sunt îndeplinite cerința prevăzută de art.143, Cod procedură penală, în sensul că nu există indicii temeinice, deoarece nu a avut intenția de a lovi, ci numai s-a apărat cu briceagul, fiind chiar victimă, astfel că beneficiază de prezumția de nevinovăție, și nici cea de-a doua condiție cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține că, prin Ordonanța din data de 25.2009, din Dosarul nr.3191/P/2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București a pus în mișcare a acțiunea penală față de inculpatul, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art.20, Cod penal, raportat la art.174-art.175, lit.i-art.176, lit.d, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, și de tâlhărie, prev. de art.211, alin.1, alin.2, literele b, c, alin.2/1, literele b, c, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că pe data de 24/25.2009, în jurul orei 4,15, după ce a sustras mai multe bunuri din scara blocului nr.48 de pe-, Sectorul V, B, pentru a-și asigura scăparea, a înjunghiat-o, cu un briceag aflat asupra sa, în partea a toracelui, pe partea vătămată -, iar pe data de 25.2009 față de inculpat a fost luată măsura de prevenție a reținerii.
Curtea apreciază că, în mod corect, dar mai puțin motivat, judecătorul fondului a stabilit că este îndeplinită cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există nu doar indicii temeinice, ci probe că inculpatul a comis faptele penale reținute în sarcina sa, și anume procesele-verbale din data de 25.2009 de prindere în flagrant și de cercetare la fața locului, declarațiile martorului -, fiul părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorului, procesul-verbal din data de 25.2009, întocmit la Spitalul Clinic de Urgență -, B, conform căruia partea vătămată - prezintă plagă înjunghiată, fiind supusă unei intervenții chirurgicale urgente.
În același timp, în mod temeinic, judecătorul fondului a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile concurente este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă, în mod suficient, din datele personale ale inculpatului, în vârstă de 26 de ani, cu un nivel redus de instruire școlară, absolvind 9 clase, potrivit propriilor susțineri, nedovedite, nu are adăpost, nu are ocupație sau vreun loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat definitiv, în anul 2007, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, din a cărei executare a fost liberat condiționat pe data de 30.VIII.2008, astfel că, fiind lipsit de mijloacele materiale elementare de existență, va comite alte fapte de natură penală, inclusiv prin violență, pentru a putea beneficia de foloasele materiale obținute în mod injust.
Totodată, Curtea apreciază că este îndeplinită cerința prevăzută de art.136, alin.1, Cod procedură penală, respectiv luarea măsurii arestării preventive este necesară, pentru administrarea în bune condiții, inclusiv cu celeritate, a probelor.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 26.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 26.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.
Trib. B - Secția a II-a penală: -.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Cristina Carmen Craiu, Magdalena
